Analize

10 ani de blogging

17 dec. 2013 14 min

10 ani de blogging

Reading Time: 14 minute

O scurta istorie a relatiei dintre bloguri si branduri. In 2014 aniversam primii 10 ani de blogging sustinut in Romania. Un deceniu de la aparitia  fenomenului, de crestere, diversificare, foarte multe invataminte, proiecte bune sau falimentare, staruri si o mare masa a anonimilor, placere sau afacere.

 

Traim primii ani de maturitate ai fenomenului, primii ani ce confirma oameni care traiesc sau care au succes facand blogging. Sunt primii ani in care lucrurile s-au diversificat si au depasit o masa critica din mai multe puncte de vedere (cititori, bugete, domenii de activitate, instrumente de monetizare). Efortul meu reprezinta o incercare de a face o istorie a blogosferei si a evolutiei ei din perspectiva brandurilor sI relatiei dintre bloggeri si branduri.
 

ANII INOCENTEI: INTEMEIETORII

Prin 2003 – 2005, bloggingul insemna exotism si pionierat. Activitatea avea in mod esential o motivatie personala, de la senzatiile legate de comunitatea care traia cu intensitate experientele proprii puse pe net pana la bloggingul ca instrument de branding personal sau de afirmare a unei voci. Inceputurile au insemnat Antonio Eram, Weblog si primele intalniri cu bloggerii, mai apoi primele bloguri ale veteranilor: Deea, Subiectiv (Alex Mihaileanu), Cristian Manafu, Vivi, Brie, Dragos Novac, Zoso (Vali Petcu), Bobby Voicu, Piticu (Cristian Dorombach), Catalin Tenita, Adrian Ciubotaru. Blogspot era platforma majoritatii si asta dadea o aparenta oarecum similara produselor. Weblog a fost prima platforma romaneasca in domeniu, urmata de Fourhooks.

 

2006 a insemnat un an de crestere a constiintei de sine si al afirmarii unor tipologii si abordari in spatele blogurilor. Atunci au aparut si tot felul de initiative in masura sa precizeze si sa dezvolte fenomenul, sa stabileasca reguli de conduita, chiar sa coaguleze orgolii si lideri in spiritul constituirii unei asociatii a industriei. Comunitatea Blogoree isi propunea sa aduca bloggerii impreuna, sa dea un cod de bune practici, sa ofere sprijin de la oamenii care au inceput mai devreme. Blogoree a initiat si primele excursii in tara (blogtrips) pentru popularizarea fenomenului si cu descoperirea celor din provincie, cu activarea comunitatilor locale. In Bucuresti se organiza Netoo, BlogMeeturi aveau loc pe la Timisoara si TweetMeeturi in multe alte orase. Oamenii se cunosteau intre ei, se schimbau pareri, se faceau glume, dar se construiau serios si primele antipatii. Participarea insemna validare si apartenenta.

 

Chiar de la inceput aparea si festivalul blogosferei, RoBlogFest, care, timp de sase ani, intre 2006 si 2012, a reusit sa stranga mare parte din comunitatea bloggerilor, sa stabileasca si sa promoveze niste ierarhii bazate pe popularitate, sa discute subiecte importante legate de evolutia fenomenului. Reprezentative in acesti primi ani erau entuziasmul si deschiderea oamenilor care au inceput in domeniu. Nota definitorie era cea personala, obiectivele principale erau atat experimentul sau trairile asociate, cat si beneficiul de popularitate personal sau profesional. Nu existau premise pentru a transforma blogul intr-o afacere si oricum erau foarte putini cei care se gandeau la asta. In 2006 apar mai multe bloguri, printre care cele pe care scriu Orlando Nicoara, Iulian Comanescu, Costin Cocioaba, Mircea Scarlatescu, Andrei Crivat, Ionut Oprea, Denisa Bargau, Sergiu Biris. Era o perioada in care, din perspectiva brandurilor, blogosfera nu exista. Preocupati de inceputurile online-ului pe la noi, brand managerii nu aveau pe radar aceasta zona. Insusi conceptul era greu de explicat, iar deciziile erau foarte dificil de luat. Perioada de evitare s-a intins pana prin 2008, cu niste mici exceptii in 2007.

 

ANII ALIENARII: BLOGGERII SI BANII

Alienarea a inceput prin 2007, an care a debutat cu o dezbatere sustinuta in jurul intrebarii daca bloggerii ar trebui sau nu sa ia bani pentru ce scriu. De ceva luni bune, bloggerii primeau sau pretindeau bani pentru posturi care nu erau semnalizate ca atare la momentul respectiv. Incepea prima relatie intre branduri si bloggeri – pe atunci au inceput sa apara posturile platite “pe sestache”, practica ce avea sa schimbe total si pentru totdeauna natura relatiei intre blogger si terti (branduri, agentii). Imi amintesc de discutiile de atunci dintre agentie si clienti. Era un fel de dialog mut, fara ca lucrurile sa se spuna in fata, in care agentiile se mirau ca bloggerii iau bani si nu voiau sa fie asociati sau sa fie parte la tranzactie.

 

Satisfactia generarii unui “post de bine”, aparent din nimic, era insa nepretuita. Era un fel de trafic de influenta fara protagonisti la vedere. Practic, posesorii de bloguri incepeau sa se bazeze pe o comunitate si un trafic in crestere si acest lucru a fost sesizat atat de ei, cat si de branduri. Mai intai intr-o zona de “bogdaproste”, chiar jena, dar ulterior asumata, chiar pe baza de tarife clare, obtinute dupa un telefon pe la prieteni mai versati si o autoevaluare sumara. Zona de postare era oarecum subtire, legata de diverse anunturi sau testari de produse, recenzii de campanie sau chiar experienta pozitiva cu campania. Acest sistem, evident corupt, a dus repede la abuzuri.

 

Unii bloggeri au inceput sa practice santajul si sa scrie voit negativ fata de branduri astfel incat sa pretinda bani pentru o dezmintire sau o revenire pozitiva pe subiect. Cu nerusinare si tupeu, bazat pe frica clientilor de a vedea undeva scris ceva rau despre ei, aceste posturi creau adevarate crize prin companii si sunt convins ca iresponsabilitatea de atunci este luata de multi si acum in gluma. Alti bloggeri, pe de alta parte, ignorau anunturile si invitatiile (cu valoare evidenta de noutate) daca nu erau platiti pentru preluare. Practic, acei ani au insemnat si moartea PR-ului pe bloguri si inceputul “piscotarelii” ulterioare.

 

PRIMELE CAMPANII DE COMUNICARE

In 2007 au aparut primele campanii adevarate pe bloguri, campanii care au consacrat blogul ca platforma de comunicare si au deschis apetitul clientilor catre aceasta zona de online. Marketingonline.ro a facut prima campanie pe bloguri, urmata de Dacia (prima megacampanie cu bannere), Audi si Fiat (primele campanii novatoare cu mecanica specifica). 2007 si 2008 au fost anii in care campaniile pe bloguri insemnau expunere si beneficii aditionale pentru brandurile care ajungeau acolo, o dovada de curaj intr-o zona putin controlabila si mereu expusa reactiilor comentatorilor sau concurentei.

 

Implicarea bloggerilor era superioara, de multe ori campania pe un blog aducand aceleasi beneficii si pentru posesor. Din aceste motive, agentiile alegeau diverse configuratii in relatia cu bloggerii, pentru a obtine cat mai multa expunere pentru cat mai putini bani: de la relatie bazata pe promisiuni de campanii si implicare la promisiuni de tratament special si o relatie  referentiala, la santaj din partea cealalta cu privire la neimplicarea in campanii viitoare. Practicile s-au perpetuat cumva si in anii urmatori, dar ce e important de retinut este ca agentiile au inceput sa evalueze si sa isi faca liste cu oameni pe care se puteau baza mai ales din perspectiva implicarii si a rezultatelor. Exista mereu discutia: “Ce conteaza? Expunerea generata sau gradul de implicare a bloggerului?”. Eu voi aprecia intotdeauna a doua parte. Pentru prima, se foloseste mai eficient media.

 

AGENTIA SPECIALIZATA

La finalul lui 2007 a aparut o situatie interesanta. Ionut Oprea infiinta Standout, prima agentie care se pozitiona ca oferind servicii de mediere, media si creativitate pe bloguri. Trebuie sa intelegeti putin contextul in care se intampla acest lucru, anii respectivi fiind “anii fricii de bloggeri”. Practic, clientilor le era pur si simplu frica sa abordeze bloggeri, sa-i deranjeze, sa-i supere. Nu stiau cum sa ceara, cum sa puna problema, era o stare de inadecvare si “lipsa de proceduri”. Bloggerul era “un zeu”, cu un comportament imprevizibil, fata de care nu puteai sa iti iei destule masuri de precautie si, cumva, fata de nervii caruia nu prea aveai unde sa te ascunzi. Ionut Oprea a reusit sa obtina exclusivitatea unor bloggeri fata de Standout pe un sistem de fee lunar garantat si, cativa ani, a facut campanii consistente. Foarte multe agentii, mai lenese sau din zona de media, se adresau lui direct cu briefuri, fara niciun fel de prelucrare de comunicare.

 

CRESTEREA PROFILULUI BLOGGERILOR

Tot in 2007 a avut loc o actiune majora a lui Calin Fusu (Neogen), care invita la imprietenire o importanta parte din bloggerii mari. Bloggaria #1 si #2 au fost primele deplasari, cu masa, casa si distractie, peste granite, la care erau invitati bloggeri. 2008 si 2009 au fost ani de crestere exponentiala a numarului de bloggeri, de diversificare a modalitatilor prin care acestia puteau face bani (posturi, display, campanii, creatie, consultanta, Adwords si altele), de deschidere a noi si noi nise de blogging. Au fost anii in care abordarea generalista era castigatoare, aducand trafic si vizibilitate pentru o audienta in crestere. Au aparut insa si primele directii de blogging nisat, de specialitate. Abordarea s-a profesionalizat, s-a trecut pe Wordpress, pe domenii cu nume proprii, s-a lucrat la personalizarea si optimizarea site-ului. Blogrollul si citarea au ramas principalele modalitati de viralizare a posturilor, readerul fiind modalitatea favorita prin care se urmarea lista de citit. Facebook la vremea aceea era intr-un stadiu incipient.

 

POLITIZAREA BLOGOSFEREI

Alt lucru interesant este ca 2008-2009 este o perioada in care s-au cristalizat niste microcentre de putere in blogosfera, un fel de “nasi” pe care trebuia sa ii cunosti ca tanar aspirant si de la care trebuia sa obtii o minima sustinere sau investire. Acestea se vor dezvolta ulterior in gasti si coalitii, pentru ca azi sa avem diversi poli, cu reprezentare foarte clara.

 

CERCETAREA CA INSTRUMENT DE VANZARE

Tot atunci au aparut primele studii despre blogosfera, marime, componenta, motivatii, frecvente, care fundamenteaza mai bine deciziile de comunicare pe acest mediu. Unii bloggeri au facut eforturi pentru a-si cunoaste mai bine comunitatea si cititorii, pentru a oferi date mai bune celor carora vor sa le vanda serviciile. Datele de trafic si raportarea performant ei campaniilor deveneau standard. Au aparut primele campanii care plateau bloggerii la atingerea perfomantei.

 

PERFORMANTA? NU PREA.

Desi s-a investit din ce in ce mai mult in bloguri, indicatorii de performanta au ramas oarecum neclari, deoarece pentru client banii erau putini si asteptarile pe masura. Interesul fata de bloguri le-a promovat pe acestea in mixul de online din cu totul alte motive decat performanta punctuala: mimetism, orgoliu si ego, un fel de abordare de PR, SEO etc. Blogurile erau la acea vreme singurele capabile sa viralizeze rapid continut si, prin urmare, erau folosite ca initiatoare pentru diverse campanii, ca modalitate de a ajunge rapid la niste comunitati ce aveau capacitatea de a prelua continut si a-l trimite mai departe. In plus, scaderea bugetelor in alte zone de online si iluzia ca bloggingul ieftin poate fi o solutie ofereau senzatia de vizibilitate pe piata, dublata de senzatia de apropiere umana de publicul tinta.

 

PRIMELE INITIATIVE NATIONALE

In 2009 au aparut primele initiative de amploare ale bloggerilor, printre care Lecturi Urbane, o actiune care avea sa reuneasca foarte multi bloggeri, mai ales din tara, avea sa ajute la constientizarea comunitatilor locale si sa reprezinte o inspiratie pentru viitori bloggeri care decideau contextual sa se apuce de aceasta indeletnicire.

 

CRESTEREA IN POPULARITATE

Alegerile din 2008 au fost primele care au folosit bloggeri pe post de lideri de opinie si multi dintre oamenii politici si-au lansat propriile proiecte online in aceasta zona. In zona personalitatilor si vedetelor, anii 2008 – 2010 au fost marcati de lansari si debuturi multiple in ale bloggingului. De la cantareti la actori, CEO si sportivi, toata lumea isi facea blog, acest lucru contribuind foarte mult la cresterea fenomenului si a numarului de cititori.

 

Un alt fenomen important a fost acela al blogurilor jurnalistilor si al proiectelor de bloguri comune lansate de principalele ziare online. Acestea prolifereaza, aducand un jurnalism de autor puternic si incisiv, oarecum despartit de politica editoriala principala. 2010 si 2011 au insemnat primii pasi pentru maturizarea unor relatii si a unor bloguri, au fost anii in care unii bloggeri deveneau influentatori recunoscuti, iar unii influentatori se apucau de blogging.

 

BLOGURILE REUSESC SA ADUNE UN TRAFIC RELEVANT

Cifrele au crescut. Se vorbea de 3 milioane de cititori pe luna si 50.000 de bloguri existente, desi majoritatea traficului era facut de aproximativ 150 – 200 de bloguri. A fost perioada in care bugetele au crescut simtitor in aceasta zona de online si ca atare incepeau sa se evidentieze niste tendinte foarte bine definite. Relatia cu agentia care in urma cu numai doi ani promova bloggingul a inceput sa se erodeze treptat, niciuna din parti nu mai avea exclusivitate fata de cealalta. Bloggerii au inceput sa gaseasca cai de a ajunge direct la clientii cu care au desfasurat campanii si s-au inteles bine in trecut, sarind agentia in beneficiul aparent atat al clientului, cat si personal.

 

DE LA BLOGGER LA MANAGEMENT SAU ANTREPRENORIAT

Relatiile de comunicare ale bloggerului sau diversificat. Aceasta ajuns in etapa in care putea sa vorbeasca cu agentia de online si cu cea de ATL, cu agentia de PR, cu clientul, cu furnizori proprii sau cu proprietarii diverselor proiecte in care era implicat. Tot asa, a inceput sa primeasca direct tot felul de propuneri si invitatii. Independenta si profilul lui cresteau pentru ca se afla in situatia de a concilia pe mai multe planuri cu o privire de ansamblu mai buna si posibilitati crescute de a- si impune punctul de vedere. Incet-incet, tot mai multi au constientizat ca sunt managerii unui brand personal sau ai unei specializari, perceptii care necesitau o atentie speciala si modalitati diferite de intretinere.

 

S-a schimbat putin liga, complexitatea a crescut, timpul mai putin, organizarea, asumarea si pregatirea facand diferenta. Din aceasta perspectiva, bloggerii au inceput sa isi dezvolte si sa isi promoveze propriile proiecte. Si-au descoperit abilitat i antreprenoriale si au lansat platforme in diverse configuratii: de la zona sociala si de voluntariat pana chiar la platforme de brand sau continut. Blogul a devenit un instrument de sustinere a unei idei de afaceri in unele cazuri. Aici au intervenit insa si primele limitari ale initiatorilor, acestia apeland des la agentii si oameni de comunicare pentru promovarea proiectelor catre clienti (sponsorizari) obisnuiti cu un limbaj de marketing si o abordare inca inaccesibile bloggerilor.

 

FEBRA PROIECTELOR NATIONALE

Au fost anii unor initiative sanatoase in directia activarii comunitatiilor locale, dar si ca exercitiu de comunicare si folosire a mediului. Au aparut excursiile #prinorasulmeu, cu un succes si o acoperire bune timp de trei ani de zile: #prinbucurestiulmeu – 2010, 2011, #printimisoaranoastra – 2010, #prinarad – 2010, #princlujulmeu – 2010, 2011, #prinbrasovulmeu – 2011, #prinsibiulmeu – 2011, 2012, 2013, #prineamt – 2012. Acestea s-au dezvoltat ulterior intr-o zona de comunicare de marketing prin adaugarea oportunistica a unor branduri in poveste. Astfel apare conceptul de Brands Tour, ClujBrandsTour – 2011 si 2012, TimisoaraBrandsTour – 2013.

 

BLOGGINGUL DE NISA

Au aparut si s-au dezvoltat sustinut nise sanatoase: turism, fotografie, gastronomie, IT, fashion, care produc continut si reusesc sa creeze o economie a continutului de o valoare adaugata abordarii generaliste. Aceste nise sunt primele care au reusit sa realizeze relatii de lunga durata cu branduri, sa stabileasca intelegeri bazate pe platforme de continut si valoare utila atasata mesajului de comunicare. S-au remarcat diverse proiecte bazate pe continut si specializarea bloggerului, de genul #zborpestetransilvania.

 

CONDUITA PRECARA IN RELATIA CU BRANDURILE

Apar primele erori grave ale bloggerilor in relatia cu cei de la care primeau bani: inconsecventa, santaj, neimplicare, ipocrizie. Traseismul de la un brand la altul devine norma, oportunitatea devine criteriul si bifatul campaniei se transforma in standardul de implicare. Devine normal ca bloggerii sa ia la rand brandurile dintr-o categorie si sa ofere pareri si asocieri similare la distanta de cateva luni. Regula este ca nu se refuza nimic si contributia personala scade dramatic in ecuatie. Sunt dese situatiile in care oamenii care aveau de livrat o campanie pe bere nu stiau ce parere au (ce au scris cu o luna in urma) despre alta bere. Apar elemente noi de stil, maniere prin care se comunica pe blog, de exemplu postul relevant pentru cititori (de cele mai multe ori amintiri din copilarie sau intamplari din viata bloggerului) care se termina intr-o pilda relevanta pentru ce are de comunicat brandul + link la campanie. Cel mai grav, au fost situatii in care se injurau maine, public, branduri cu care s-a colaborat astazi din diverse frustrari sau neintelegeri punctuale. Lipsa de responsabilitate in comunicare a afectat destule minti precare in aceasta zona.

 

ARISTOCRATIA BLOGGERILOR

Treptat s-au format gasti, s-a dezvoltat o aristocratie a bloggerilor impreuna cu toate fenomenele asociate: acces dificil in careul de asi, monopol pe banii din piata si clienti, manifestari protectioniste, linsaj mediatic.

 

BLOGGINGUL LOCAL

Incet-incet se dezvolta si se face auzita o parte a blogosferei care statea intr-un con de umbra: bloggerii din tara, comunitatile din orasele mari, categoriile mai putin invitate pe la conferinte si intalniri. Acestia incep sa apara pe radar si ofera o acoperire buna si colorata a comunitatilor locale, unii dintre ei promovand si in liga nationala. Acest lucru a fost facilitat prin tot felul de actiuni si initiative, dintre care poate cea mai reprezentativa a fost campania Redescopera Romania, cea mai mare initiativa sociala de pana acum din peisajul local. Agentiile incep sa abordeze relatiile cu bloggerii pe baze din ce in ce mai economice si contractuale. Relatiile personale scad in importanta. Managementul bloggerilor se transforma intr-un management de asociere a acestora cu brandurile din categorii. Agentiile incep sa tina situatia diverselor campanii desfasurate de bloggeri pentru a nu intra in situatii penibile de asocieri concomitente sau apropiate pe aceeasi categorie pe acelasi blog. Doi ani mai tarziu, nimanui nu-i mai pasa de nimic pe acest criteriu.

 

INITIATIVE NOI IN COMUNICARE

Pe zona de noi servicii, in 2011 au aparut agentia de social media Spada si Blogal Initiative, o initiativa care isi propune sa dezvolte si sa sustina blogosfera locala prin crearea unei retele de bloggeri care sa ruleze campanii nationale. Festivalurile de creatie pe online, PR sau advertising clasic recunosc si deschid sectiuni speciale pentru comunicarea sociala sau pe bloguri. Webstock, o conferinta si un festival aparut in 2008, s-a specializat pe zona sociala. In zona conferintelor si a eforturilor de a creste comunitatile locale intra si initiativele echipei Biz, care in 2010 incepea la Timisoara seria Biz Social Media Summit (Biz SMS) si din 2011 platforma Biz SMS Camp, un loc in care, de-a lungul anilor, a strans mare parte din protagonistii social media in Romania, alaturi de aspiranti, clienti sau agentii interesate de fenomen.

 

FACEBOOK

Cea mai importanta schimbare a perioadei 2010 – 2011 pentru branduri si bloguri este explozia Facebook. Con secintele sunt importante, diverse si paradoxale. Facebook este esential un loc in care se invarte continut si nu un generator de originalitate. Din aceasta perspectiva, blogurile raman surse importante de lucruri noi, opinii sau continut original. Facebook reuseste insa sa faca o mare reierarhizare a blogurilor, sa scoata in fata continut proaspat din zone obscure sau sa declare necompetitive alte zone. Readerul este inlocuit in destul de mare masura de ce anume straluceste pe Wall si criteriul principal pentru selectarea portofoliului de citit devine popularitatea acestuia.

 

Acest lucru inseamna un impuls important zonei emergente a blogurilor, a zonei de opinie si specializare, care astfel au acces la un public nou si greu de atins in alte configuratii. Oportunitatile de a creste blogul devin mult mai bune (pentru cei care sunt buni pe ce scriu). Facebook- ul ajunge sursa numarul 1 de trafic pe un blog. Efectul imediat este ca posesorii de blog trebuie sa isi creasca o comunitate pe reteaua de socializare astfel incat sa beneficieze la maximum de felul in care aceasta functioneaza si ajuta la  distribuirea continutului. Diferenta de management intre blog si pagina de Facebook este destul de mare, dar foarte multi le folosesc inteligent si complementar, pentru a determina continut variat si contextual, chiar daca de o calitate mai slaba.

 

Mobilul si capabilitatile din ce in ce mai extinse ale acestuia cresc dramatic cantitatea de continut si accesarea acestuia. In ceea ce priveste relatia cu brandurile, Facebook a insemnat o lovitura importanta data blogurilor. Iluzia accesului permanent la o comunitate virtuala, vanduta foarte bine de Facebook, a trimis toate brandurile pe retea, cu bugete si activitat i importante, in defavoarea activitatilor pe bloguri. In majoritatea cazurilor, acestea si-au mentinut un rol complementar pe anumite abordari, mai ales de anuntare a unor initiative sau, in cel mai bun caz, ca sursa de continut pentru Facebook.

 

Discutiile principale in aceasta perioada se duc la extreme: unii se lauda cu cifre foarte mari castigate din blogging, altii (din ce in ce mai multi) se intreaba in continuare ce e de facut daca iti deschizi un blog. Realitatea este ca se pot numara pe degete bloggerii care traiesc numai din banii de pe blog, pentru majoritatea blogul ramanand un hobby, in timp ce o patura importanta il foloseste ca instrument complementar unei ocupatii principale. Bloggingul e bun daca si tu esti bun la ceva in viata reala. La sfarsitul acestei perioade, blogo sfera era in continuare atomizata, usor dezechilibrata si fara sa isi fi creat un statut special nici fata de jurnalism, nici fata de piata media sau ca suport de comunicare intr-o zona calitativa.

 

INCET SPRE NORMALITATE SI EVOLUTIE

2012 si 2013 sunt ani in care lucrurile in blogosfera se sedimenteaza si se asaza. Bloggingul intra in prima etapa de maturitate si se consacra ca o parte integrata, cu caracteristici proprii puternice, la intersectia intre media online si liderii de opinie. Principalele caracteristici ale perioadei sunt in continuare cresterea impresionanta a retelei sociale Facebook, definirea mai clara a categoriilor de bloggeri, maturitatea blogului de nisa, stabilirea mai clara a obiectivelor, nevoilor si relatiei brandurilor cu bloggerii. Aceasta este cumva esenta bloggingului pentru branduri in ultimii ani: relatia.

 

Proiecte initiate acum cativa ani ajung la iterari multiple, destui oameni ajung sa incheie exclusivitati cu anumite branduri, se dezvolta proiecte de anvergura cu obiective serioase, bugetele cresc. Desi implicarea in campanii punctuale ramane un punct important al relatiei cu brandurile, apar si se dezvolta din ce in ce mai multe relatii pe termen lung, 1-2 ani, cu accent pe continut constant si cat mai natural servit. Brandurile sunt intr-o relatie deschisa cu bloggerii si se creeaza chiar o tendinta in jurul actiunilor de tipul “porti deschise” pentru popularizarea unor lucruri din procesul de productie sau lucruri mai putin cunoscute despre anumite locuri, servicii, produse, lucruri greu accesibile publicului tinta. Crizele si lucrurile sensibile se rezolva musai si cu participarea bloggerilor (McDonald's, Rosia Montana, Danone).

 

BLOGGERII, CONSULTANTI DE COMUNICARE

Mai multi bloggeri detin contacte directe cu lumea marketingului, se promoveaza si functioneaza precum niste consultanti in zona sociala pentru companii importante. Desi fara vreo pricepere deosebita pe partea de comunicare, reusesc sa influent eze oamenii de brand si sa determine consistent strategia de social media a companiilor.

 

BLOGGINGUL PE ZONA DE OPINIE

De remarcat este o alta tendinta interesanta care caracterizeaza in ansamblu social media, dar cu precadere liderii de opinie in zona politica. Cresterea interesului politic in zona bloggingului si cea sociala, in ansamblu, (mai ales la alegerile si dupa alegerile din 2012), determina o reactie sanatoasa si puternica in zona blogurilor de opinie, in zona de militantism social si social media, folosita ca o contrapondere la minciuna politica. Fenomenul #unitisalvam este oarecum din aceasta categorie. La final, amintesc despre cea mai sanatoasa tendinta: dezvoltarea niselor intr-o multitudine de domenii. Orice domeniu are acum bloggeri care urmaresc fenomenul si creeaza continut de valoare. Dintre acestea, cele mai populare sunt turismul, fotografia, gastronomia, IT-ul, zona financiara, moda si lifestyle. Aceasta este de fapt si zona care va livra cel mai folositor continut si cele mai utile asocieri pentru branduri din cele mai diverse zone. Aceasta este zona care va inclina balanta spre relatii pe termen lung cu beneficii reale si bine conectate cu produsele.

 

DESPRE VIITOR, NUMAI DE BINE

La inceput de 2014, bloggingul trebuie sa se intoarca incet, incet la esenta lucrurilor, sa creasca in continuare, sa se reinventeze pe alocuri, sa se profesionalizeze si sa faca fata acelorasi provocari pe care le avem cu totii in aceasta industrie. Niciun an nu a semanat cu celalalt in acest prim deceniu si cel mai probabil lucrurile vor continua sa evolueze destul de dinamic in continuare. Continutul original si implicarea personala in campanii vor duce bloggingul spre locul special care l-a consacrat in mixul de comunicare. Relatiile pe termen lung si implicarea intregului inventar in atingerea scopului vor reusi sa incline si balanta financiara in favoarea bloggerului. Facebookul devine principalul instrument de sustinere a valorii bloggerului, iar efortul de individualizare a unui continut original si valoros, principala strategie de afirmare.

Foto:Dreamstime.com

Array

Lasă un răspuns

Articole pe aceeași temă: