Aplauze si un sfat

<p> Ma tot gandesc la anul 1984, in Romania: marea majoritate a actualei generatii de antreprenori si top manageri romani incepeau sau terminau liceul sau facultatea, in timp ce criza alimentara impunea un nivel de creativitate gastronomica despre care mi-e rusine sa vorbesc, nu aveam current electric, caldura si apa, nu aveam voie sa circulam cu masinile in week-end decat dupa o anume paradigma, nu aveam acces la niciun fel de informatie, nu aveam voie sa ne distram, nu aveam voie sa vorbim despre ce nu aveam voie, toata lumea suspecta pe toata lumea etc. Mai simplu: nu eram liberi si nu traiam bine deloc. E drept, ascultam Europa Libera pe furis si Rolling Stones si Pink Floyd la picup, plateam o avere pe o pereche de jeansi sau pe un parfum, citeam pe ascuns Noica si seara ne strangeam in casa unui prieten cu video pentru a vedea “Pocainta” lui Abuladze (care, btw, a fost facut tot in 1984).<br /> <br /> Practic, Romania exista intr-un univers paralel cu restul lumii, chiar si cu restul lagarului comunist. Nu existau branduri decat izvorate din ideologia comunista si cu acceptarea paranoicului dictator, sau daca existau, erau oricum doar la nivelul de brand awareness, fiindca nu reprezentau nici o forma de promisiune asumata, nici o forma de libertate de alegere sau de seductie pentru consumator. Tot procesul motivational se reducea la basic needs. Ei bine, in acest mediu s-au format majoritatea marilor antreprenori si top manageri romani de azi.<br /> <br /> Nu am ales la intamplare anul 1984: anul cand Apple ne promitea “you’ll see why 1984 won’t be like 1984”, lansand Macintosh. Faimosul spot TV Apple 1984 (pe care noi, romanii, aveam sa-l vedem in arhive, 15-20 de ani mai tarziu) era parca despre  romanii cu mintea stearsa de spusele unui dictator, care practic ne furase toate drepturile fundamentale umane, acelea de a fi liber, de a fi tu insuti, de a fi informat, de a fi curios, de a fi bogat, de a fi diferit. Steve Jobs avea pe atunci cam varsta lui Horia Manda, a lui Dragos Paval, a lui Ionel Popa, a lui Dan Sucu sau a lui Radu Timis – lista poate sa continue cu numele marilor antreprenori si top manageri romani. Doar ca in timp ce acestia traiau cum am scris mai sus si nu stiau, practic, nimic despre business si branding, Jobs se ocupa cu ceea ce avea sa devina un milestone al lumii moderne – computerul Macintosh –consolidand fara intoarcere unul dintre cele mai puternice branduri globale dintotdeauna. Intelegeti ce vreau sa spun?</p> <p>  </p> <p> Ce distanta coplesitoare intre ceea ce stia, ce acumulase si ce putea sa faca un american in SUA si ce putea un roman in Romania anului 1984! Si astfel va intreb, cat de buni trebuie sa fie romanii care dupa 1990 au inceput sa competitioneze cu europenii sau cu americanii care in 1984 lansau produse breakthrough sub o viziune de globalizare care le marca viitorul?! Cat de valorosi uman si profesional sunt cei care, dupa o tinerete traita intr-un lagar comunist, au avut curajul si forta intelectuala si emotionala sa inceapa imediat dupa caderea comunismului afaceri despre care nu stiau practic nimic? Sa construiasca branduri in conditiile in care nu aveau idee nici cel putin despre regimul obligatoriu al protectiei acestora, sau despre design sau advertising!</p> <p>  </p> <p> Cat de repede au trebuit sa alerge acesti pionieri romani, antreprenori si top manageri, arzand etapele de invatare, intelegere si dezvoltare, incat dupa doar 20 de ani de la 1984 sa fie acceptati ca egali ai oamenilor de bussines din lumea intreaga? Va deranjeaza ca spun “egali”? Pe mine, nu. Incerc sa spun ca acesti romani care au reusit sa construiasca branduri locale puternice in primii 20 de ani de postcomunism romanesc sunt cu adevarat valorosi si ca efortul lor a fost unul exceptional. Si mai am un argument in sustinerea acestei idei: brandurile romanesti nu au avut parte, precum competitoarele lor din tarile dezvoltate, de implicarea statului (roman) in promovarea acestora, in sustinerea lor. Dimpotriva, statul roman, prin managementul prost al Romaniei in ultimii 20 de ani, a facut mai mult rau brandurilor romanesti decat sa le ajute (asociatorii derivati din brandul de tara nu sunt favorabili acestora).</p> <p>  </p> <p> Daca “rolul unui business este de a crea consumatori” (Peter Drucker), este tot mai clar ca “a crea” inseamna a gasi si a atrage, dar si a pastra. Nu exista in managementul modern un instrument mai sigur decat brandingul pentru a atinge acest scop. Iar brandingul nu inseamna un logo, un ambalaj sau o campanie de publicitate, ci in primul rand un produs competitiv, prin inovatie, calitate sau pret, creat de o organizatie performanta. Cel mai bun sfat pe care il dau brandurilor locale este ca, pentru a fi competitive local, sa isi propuna un standard valabil pentru consumatorul global. Putine branduri locale au inteles asta, la adapostul confortabil al unui raft care nu a cerut prea multa straduinta, intr-un boom economic local inflationat de consum. In perioada de postcriza care va urma, tot mai multe branduri locale vor fi nevoite sa urmeze acest sfat.</p>