Business in stil italian

De peste un deceniu, investitorii italieni vin sa faca afaceri in Romania. Desi adaptarea la o economie in curs de dezvoltare nu este mereu usoara, mai ales in criza, ei nu se gandesc sa plece. Sa fie spiritul latin de vina?

Timpul lui Michele Nusco se imparte de circa doi ani si jumatate intre Napoli, orasul sau natal, si Bucuresti, polul afacerilor pe care le dezvolta in Romania, iar lucrurile nu par ca se vor schimba prea curand. Are o agenda plina cu investitii ce il vor tine destul de ocupat in urmatoarea perioada, asta in ciuda faptului ca grupul Italian Nusco, pe care il conduce, deruleaza operatiuni puternice si in sectorul imobiliar, al carui crah a devenit deja sintagma de referinta pentru criza actuala. “Acum este insa momentul bun pentru inceputuri”, spune relaxat Michele Nusco din biroul sau aflat intr-una din cladirile fabricii de usi Pinum, pe care grupul o controleaza (o alta dimensiune a businessului din Romania).

De fapt, si el se afla in discutii cu parteneri de afaceri pentru dezvoltarea unor noi proiecte atat in imobiliare, cat si, surprinzator, in domeniul energiei, unde crede ca exista un potential enorm, insuficient exploatat. “Va fi o investitie mare, de ordinul milioanelor de euro”, ofera italianul indicii, dupa care se opreste brusc, temandu-se parca sa nu dezvaluie vreun amanunt important ce ar putea pune in pericol negocierile aflate in faza foarte avansata.

Temerile sale sunt justificate mai ales ca, dupa cum el insusi recunoaste, “nu e deloc usor sa mai faci un business in zilele noastre” cum nu a fost nici in ultimii doi ani, insa cu toate acestea criza a avut si partile ei pozitive. Lumea de business romaneasca s-a schimbat “in bine”, dupa cum remarca Nusco. “Oamenii au inceput sa vorbeasca”, afirma el, vizibil multumit de faptul ca in aceasta perioada a reusit sa-si faca extrem de multe cunostinte printre oamenii de afaceri din Romania, asta in ciuda faptului ca, paradoxal, cu multi dintre ei nu a incheiat niciun contract. Explicatia? Criza a Indus nevoia de networking pe piata de business, a remodelat stilul de management romanesc intr-unul mult mai efervescent si mai deschis la conversantie, ceea ce nu poate decat sa fie pe placul lui Nusco.

 

MANAGEMENTUL ORIGINII

In esenta, Michele Nusco este reprezentantul unei comunitati tot mai numeroase pe plan local nu doar la nivel social, ci si macroeconomic – ceea a oamenilor de afaceri italieni, a caror prezenta este din ce in ce mai vizibila in toate ramurile industriei romanesti. La inceputul anului trecut, in tara noastra erau inregistrate aproape 27.000 de firme cu capital italian, iar numarul lor este in continua crestere. Majoritatea sunt IMM-uri mici si mijlocii, dar ele contribuie la realizarea a 5-8% din PIB-ul Romaniei, potrivit estimarilor oficialilor Unimpresa Romania, patronatul avizat sa reprezinte interesele acestor companii.

Desigur, majoritatea oamenilor de afaceri italieni au venit in tara noastra in cautarea unor oportunitati pe care numai o piata emergent le putea oferi si ce optiune putea fi mai buna decat Romania? Dar cat de complicata poate fi adaptarea la o economie in curs de dezvoltare si la un stil de management romanesc? “In cazul relatiei dintre managerii romani si cei italieni, lucrurile sunt destul de mult simplificate de faptul ca practic nu exista bariera limbajului”, ofera un prim raspuns Stefano Albarosa, Managing Director la Cefin Romania, un italian cu radacini puternice in peisajul de business romanesc. In opinia sa, nu putem vorbi de un stil de management “romanesc”, pentru ca, in cele din urma, modalitatea de a conduce si gestiona o companie depinde mai mult de individualitatea fiecarui manager decat de nationalitatea sa. In plus, intotdeauna in negocierile dezvoltate intre romani si italieni va interveni un set de valori cu o mentalitate asemanatoare de tip “mediteranean”. Albarosa sustine ca intotdeauna a apreciat in mediul de business local dorinta oamenilor de a face “mai bine si mai mult”, de a se afirma, iar intr-un mediu economic in ascensiune cum a fost cel din Romania pana in 2008, au fost o multime de oportunitati care au permis acest lucru.

 

PRETUL OPORTUNITATII

Din pacate, astfel de oportunitati au avut si un pret, “acela de fi nevoit sa iti desfasori activitatea intr-un mediu mai putin stabilizat, mai fragil”, dupa cum explica Albarosa, cost devenit extrem de evident intr-un moment de criza cand fluctuatia cererii devine decisiva asupra unei afaceri. Concret, pe piata autovehiculelor autovehiculelor comerciale, pe care este prezenta si Cefin Romania, scaderea inregistrata de Romania a fost de pana la 90% pe unele segmente, in timp ce in restul Europei volumele s-au micsorat in medie cu 30% in 2009.

Situatia s-a repetat si in alte domenii, cu aceleasi urmari. In schimb, in economiile mature cum este cea a Italiei criza a fost mai usor de gestionat, pentru ca impactul acesteia a fost mai putin dramatic, iar managerii au experienta derularii ciclurilor economice. “Criza a afectat transversal economia ambelor tari, desi a avut urmari diferite in functie de gradul de dezvoltare si de vigoarea economica a fiecareia”, este de parere Nicola Meuli, vicepresedintele Unimpresa. In sectorul imobiliarelor, de exemplu, Michele Nusco sustine ca socul a fost mult mai brusc in Romania, iar blocajul rezultat s-a prelungit pentru o buna perioada de timp. In schimb, in Italia, lucrurile au inceput deja sa se miste. “Am niste blocuri de apartamente pe care le vand deja acolo inca de acum sase luni”, povesteste investitorul.

El nu spera la o redresare a situatiei pe plan local nici in 2010, dar cu toate astea este convins ca pana la finele anului va reusi sa inchirieze circa 80% din cladirea sa de birouri Nusco Tower, situata in capitala, cladire pe care o va finaliza in viitorul apropiat. La fel de convins este si de succesul ansamblului rezidential Luca Stroici, situat in centrul Bucurestiului, o investitie de 8 milioane de euro, ale carui lucrari au inceput in urma cu doua luni si au ca termen de finalizare anul 2012. In plus, afacerea cu usi si ferestre Pinum pe care o mai de tine in Romania se mentine pe linia de plutire, desi a raportat scaderi cu circa 16% anul trecut, pana la 15 milioane de euro. Iar investitiile sale in Romania vor continua fara doar si poate, mai ales ca momentan nici macar nu se gandeste sa plece de aici. Zborul pana la Napoli dureaza doar o ora, iar pana acum biletul a fost mereu dus-intors.

 

PRIVIND SPRE VIITOR

O astfel de optiune poate parea bizara din exterior, in conditiile in care mii si mii de romani se imbulzesc anual sa plece peste granita, in special in Italia. Adevarul este ca, la fel ca si ceilalti investitori italieni stabiliti in Romania, Michele Nusco s-a integrat perfect in peisajul de business romanesc, pe care il considera per ansamblu “pozitiv”, in pofida multiplelor inconsecvent e din sistemul de taxe locale si cadrul legislativ general.

Oricum, in ceea ce priveste negocierile cu partenerii de afaceri, nationalitatea nu pare sa mai faca prea mult different a, ci mai degraba stilul de management in sensul etic al cuvantului. Nici tensiunile create intre Romania si Italia din cauza evenimentelor sociale nefavorabile petrecute in ultimii ani nu au afectat relatiile managerilor si antreprenorilor italieni cu partenerii lor romani. “Afacerile din Romania ale oamenilor de business italieni nu sufera din acest punct de vedere.

Tensiunea este provocata de cei care o disemineaza”, raspunde prompt vizavi de acest aspect Luigi Caverni, administratorul grupului Menatwork, un alt italian sosit in tara noastra cu mult timp in urma pentru a pune bazele afacerii sale furnizoare de marfuri pentru constructii. Opinia sa este impartasita de toti cei de mai sus, care spun ca astfel de “povesti” nu si-au gasit adepti in lumea de business sau in randul investitorilor straini, care asteapta in continuare oportunitati. In fond si la urma urmei, profitul este profit, iar in Romania se pare ca este loc de dezvoltare pe viitor. Mai mult, niciunul dintre antreprenorii de mai sus nu se gandeste la exitul de pe piata romaneasca, iar cel mai convingator raspuns este al lui Luigi Caverni, care spera ca, in viitor, fiii sai vor continua si vor dezvolta toate proiectele sale romanesti.