Cand jobul altora e jobul tau

Pentru piata de recrutare, ultimii cinci ani au fost extrem de dificili. Insa pentru un business in domeniu pornit din dorinta de a merge pe propriul drum provocarile s-au transforma in lectii valoroase

Acum cinci ani, cand sectoare intregi ale economiei se prindeau rand pe rand in panzele tesute de recesiunea mondiala, Madalina Uceanu punea bazele companiei de recrutare si consultanta in resurse umane CareerAdvisor. Despre ce inseamna sa pornesti o afacere in plina criza, cum si-a infruntat frica si ce formeaza o echipa ideala ne-a vorbit chiar ea.

Care au fost momentele cheie pentru CareerAdvisor in acesti cinci ani?

Primul a fost la o luna dupa ce am pornit businessul, cand mi-am luat primul birou si a venit prima colega alaturi de mine. Intrasem in online in urma cu un an cu PortalHR si planul meu initial a fost sa devin un digital nomad. Aveam de gand ca, cel putin doi ani, sa lucrez de capul meu, singura, avand intalniri in locuri publice, sa imi inchiriez un spatiu la un hub si sa lucrez de una singura. Dupa o luna, socoteala de acasa nu s-a potrivit cu cea din targ si am facut exact pe dos, respectiv mi-am dat seama, tragand o linie scurta, cat costa de fapt toate intalnirile in oras si cat m-ar costa un birou pe care l-as putea inchiria si in care as avea si intimitatea de care am nevoie, fiindca este nevoie de confidentialitate in discutii, in consilierea de cariera. Motiv pentru care, o luna de zile mai tarziu, aveam primul birou, unul mic cu doua camere, si aveam deja o colega care fusese restructurata din jobul anterior si isi cauta de lucru. I-am sugerat sa vina alaturi de mine sa incercam sa facem impreuna lucrurile sa mearga, fara sa ii pot confirma ca o sa ne iasa prea bine. Ca nu aveam habar de ce va iesi. Un alt moment a fost in al doilea an, cand mi-am dat seama ca modul in care se structureaza lucrurile trebuie sa fie usor diferit, adica unul a fost planul cu care am venit eu de acasa si alta a fost realitatea din piata. Mi-am dat seama ca sunt cateva zone care ne permit sa sustinem businessul. Una din ele a fost recrutarea. Initial am vrut sa renunt la recrutare, mai degraba dintr-un motiv care tinea de fair play fata de fostul meu angajator, dar mi-am dat seama ca in piata eu altceva nu stiu sa fac, ca pentru asta sunt recunoscuta si ca lucrurile se leaga foarte bine. Si am continuat sa fac si recrutare.

Ati pornit businessul intr-o perioada foarte dificila. De unde v-ati luat puterea de a lupta?

Imi aduc aminte cu placere de oamenii care m-au felicitat pentru decizia de a incepe, pentru curajul de a porni in 2010, si care au ales sa lucram impreuna. In continuare am aceasta senzatie, dar atunci era si mai acuta, ca orice client care a venit catre mine in acea perioada a fost un cadou care mi-a fost facut mie personal. Businessul practic nu exista, lumea m-a sunat pe mine si am luat foarte personal foarte multe proiecte. Continuam sa facem acest lucru, ca nu suntem o echipa foarte mare. Si acum sunt foarte multe persoane cu care lucram pentru ca ne stim de ani de zile si am incredere in ce au facut in decursul anilor. Interesanti sunt si oamenii care, in perioadele in care treci prin schimbari de acest gen te evita o perioada, pana se asigura ca nu te-ai inecat, dupa care reiau legatura cu tine. Vazand ca nu te-ai inecat indraznesc in continuare sa ia legatura cu tine. Sunt o categorie interesanta si ei, dar cei de la care mi-am luat energia au fost cei care in primele momente au avut incredere mai mare ca o sa imi iasa lucrurile decat aveam eu de fapt in realitate. O alta lectie pe care am invatat-o in aceasta perioada a fost ca nu este vorba despre cat de frica iti este, pentru ca frica iti va fi tot timpul, ci despre cum iti gestionezi de fapt aceasta frica si ce faci cand ti-e frica: te blochezi sau reusesti sa te montezi? Pentru mine frica a fost un motivator suficient de puternic. Iar perioada de 2010 nu am ales-o. Atunci s-au intamplat lucrurile, atunci am simtit ca am curajul sa o pornesc. Stiam ca o sa fie greu, usor nu ma asteptam sa fie.

Care au fost provocarile cu care v-ati confruntat la inceput de drum?

Era mijlocul crizei cand am pornit, abia se instalase. Au fost provocarile pe care le-a avut toata piata, la care s-a adaugat faptul ca noi eram noi si nu stiam de capul nostru. Nu se faceau recrutari, nu se misca piata de HR. Si au fost perioade lungi in care nu au fost proiecte de recrutare, nu se recrutau oameni, din contra, se restructurau. Si atunci a fost foarte dificil sa ne miscam. Am facut si proiecte de consiliere, multe proiecte de outplacement, am inceput cu partea de traininguri. Apropo de dinamica businessului, 2010 – 2011 au fost ani grei cu inceputul, dar nu au fost ani slabi. 2012 a fost un soc, pentru ca a mai fost un varf de criza. Nu s-a miscat nimeni cu nimic. Nu o sa uit, au fost cateva luni atunci in care nu am avut proiecte. Dar am supravietuit si mi se pare un succes destul de mare ca am supravietuit, ca am crescut in acea perioada si avem crestere constanta de ani de zile.

Daca nu reuseati?

Calculul meu a fost unul simplu: daca nu imi iese businessul, dupa doi ani imi voi cauta de lucru, pentru ca asa cum am reusit sa angajez atata lume, voi reusi sa ma angajez si pe mine. Am avut si optiunea de a ma angaja initial. Imediat dupa ce am inceput cu businessul am avut optiunea de a ma angaja in HR, ca director de resurse umane. Asta a mai aparut in decursul vietii mele profesionale de cateva ori si am decis pana la urma sa incerc intai cu businessul si la cateva luni dupa ce incepusem am avut optiunea de a ma afilia la o retea internationala si de a renunta cumva la libertatea de miscare pe care o aveam ca sa ma supun cumva rigorilor unei retele. Si am refuzat. A fost un pic tentanta oferta, dar am refuzat pentru ca am vrut sa incerc sa pun lucrurile in aplicare asa cum le-am vazut eu. Nu am vrut sa renunt la visele mele.

Cum va doriti sa fie CareerAdvisor in urmatorii cinci ani?

Ce mi-as dori foarte mult sa se intample este sa continuam acest trend de crestere si sa ne eficientizam. Nu as vrea sa crestem mult ca numar de oameni. As vrea sa vad multe din lucrurile despre care povestesc acum mai concretizate, noi vorbim de ani buni de zile despre brandul de angajator. As vrea sa vad ca deja incepem niste campanii consistente pentru clientii nostri. Sunt idei in care cred. Vorbim de ceva timp iar despre tot ce inseamna partea de automatizare si de cifre in HR. As vrea sa vad ca putem sa facem niste proiecte concrete in care sa demonstram cum ne afecteaza engagement-ul, abordarea asta mai umanista un pic, rezultatele concrete in business. Eu cred si am pornit acest business in ideea ca se poate demonstra ca o atmosfera buna si o abordare umanista si pozitiva pot aduce rezultate de business. Un alt obiectiv este sa avem lansata o noua linie de business, care este o zona de e-recruitment, sa distribuim un software de recrutare. As vrea sa o vad pornita la fel de bine.

Ce inseamna CareerAdvisor pentru voi si care este secretul vostru?

Pentru mine, CareerAdvisor este un mod de a trai mai frumos. Adica fara presiunea clasica pe care o ai ca trebuie sa ai rezultatele – nu inseamna ca nu ne orientam catre rezultate, dar ne intereseaza foarte mult si felul in care se intampla lucrurile. Sa fie o atmosfera buna, sa ne intelegem bine si oamenii sa creasca. Imi doresc in continuare sa imi iau energie si din entuziasmul colegilor mei. Noi suntem practic intr-o postura in care ne luam energie unii de la altii, pentru ca ne place ceea ce facem. Si mi se pare ca in momentul in care cuiva nu ii mai place neaparat ce face, mai bine ne despartim si am istorie in privinta aceasta: am ajutat oameni sa plece cand nu au mai fost fericiti langa mine. Daca reusim sa pastram rezultate financiare bune in conditiile de umanitate si de normalitate, eu consider ca mi-am indeplinit misiunea. Nu am obiectivul nici sa devin numarul unu in piata, nici sa ne creasca cifra de afaceri de 500 de ori. Obiectivele sunt mai putin legate de imagine, cat mai mult legate de sens si de stare. Sa putem sa avem luxul sa ne bagam in proiectele in care credem. Acum avem acest lux.