Dl. Schitzescu

A fost casier, ospătar, asistent de bucătar, valet, sunetist și inginer de scenă. Un pasionat caricaturist, autor de benzi desenate și iubitor de artă urbană, Dragoș Roman a revenit de aproape un an în țară, unde își exersează talentul artistic într-ale publicității și poate fi găsit pe Schitzescu.ro.

Dragoș Roman / foto: Vali Mirea

 

Te prezinți drept artist publicitar și expert în comunicare vizuală. Ce te-a apropiat de această industrie?

Am ajuns în industrie în mod absolut accidental și într-o anumită măsură încă sunt în această industrie din motive total greșite. Publi­citatea este pasiunea mea încă din adolescență. Era perioada în care fimulețele virale se trimiteau mai departe prin CD-uri. Vorbesc despre generația Pablo Francisco, reclame la Budweiser și Star Wars povestit de vânzători de pește. La 14 – 15 ani am început să mă duc la Noaptea Devoratorilor de Publicitate. După prima sesiune am fost într-o stare totală de ad-shock. Cred că atunci mi-am dat seama că asta e ceea ce vreau să fac. Am intrat cu așteptări de împlinire artistică, însă, studiind mecanismele și regulile după care funcționează marketingul, mi-am cam luat gândul de la artă. Am petrecut o perioadă fluctuând alternativ între marketing și design, încercând să găsesc sens și împlinire în munca mea. Îmi place să cred că am ajuns în sfârșit într-un loc în care pot împăca marketingul cu designul și designul cu arta.

Cum a fost trecerea de la caricaturi, benzi desenate și graffiti la publicitate și comunicare vizuală?

Nu știu dacă a fost o tranziție chiar așa de “straightforward”. Caricatura, benzile desenate și tentativele mele de artă urbană nu au avut niciodată intenția de a deveni o activitate din care să mă întrețin. Drept urmare, preocupările mele creative au fost mereu o activitate pe plan secun­dar, în timp ce eu, ca o fire practică, mi‑am continuat studiile și am urmat o serie de cariere în domenii mult mai pragmatice decât arta. Am fost casier, ospătar, asistent de bucătar, valet, sunetist și inginer de scenă, am lucrat în fabrici, sere, grădini și chiar și într-un abator. Întrebarea corectă este cum am trecut de la abator la ceea ce fac acum, iar răspunsul este din nou: accidental. După o serie de “cariere pragmatice”, am încercat să găsesc ceva de lucru în apropierea facultății. Am găsit o poziție la Pos­ter Team – lipit de afișe, trei zile pe săptămână, salariu plătit de sindicatul studențesc – și am aplicat. Departamentul de marketing mi-a revizuit CV-ul, au văzut că am experiență în Corel și Adobe, au presupus că am aplicat la jobul greșit și m-au chemat la un interviu pentru poziția de designer. Restul e istorie.

Ce te definește ca artist? Ce îți place și ce nu-ți place din această industrie?

Îmi este greu să vorbesc despre asta fără să intru un pic în dialectică. Ceea ce încerc eu să fac este să împac o serie de discipline și concepte aparent tangențiale, dar care la bază sunt radical diferite. În primul rând, estetica nu este neapărat același lu­cru cu designul. Ce este frumos și expresiv nu este neapărat și funcțional. Mulți pictori talentați se descurcă execrabil la design, iar mulți din cei mai geniali designeri sunt în mod surprinzător desenatori lamentabili. Într-un mod similar, și arta se poate manifesta în afară sferei esteticului. Îmi vin spontan în minte cruzimea și macabrul din “Saturn devorându-și copiii” de Francisco de Goya sau oroarea din “Țipătul” lui Edvard Munch. O altă distincție importantă trebuie făcută între artă și design. Ambele procese sunt de o natură creativă, însă între ele există o diferență fundamentală în ceea ce privește scopul. La baza ei, arta este despre ego, este o metodă de sine-exprimare a artistului. Designul pe de altă parte este moartea ego-ului, este o creație utilitară cu o funcționalitate bine stabilită. După cum am mai menționat, ca artist și ca marketer, îmi doresc să aduc toate aceste concepte împreună (într-o anumită măsură). O reclamă la iaurt va fi întotdeauna o reclamă la iaurt, iar singura ei funcție va rămâne să vândă iaurt. Sunt însă multe aspecte ale artei de amorul artei care au potențialul de a revoluționa publicitatea, atât ca mediu, cât și ca așteptări sau practică. Arta este făcută ca să te provoace, este făcută pentru a stârni controverse, pentru a te îndemna să reflectezi și să pui la îndoială norme. Designul publicitar pe de altă parte este conceput tocmai pentru a exprima cât mai puțină personalitate și preferabil pentru a stârni cât mai puține controverse. Designul ca practică se bazează mult pe observarea, reproducerea sau reiterarea unei soluții care a funcționat în trecut, căreia îi adăugăm niște mici îmbunătățiri. Sunt nenumărate proiecte care încep cu un studiu asupra a ce am făcut înainte, sau ce a făcut competiția noastră și le-a mers. Arta, în schimb, încurajează explorarea. Ca artist, ești într-o explorare constantă, căutând subiecte noi, atitudini noi, stiluri sau tehnici artistice noi.

Ai lucrat și studiat în străinătate. De ce te-ai întors în țară și cu ce așteptări?

Am fost plecat nouă ani, mult timp am crezut că nu mă voi întoarce pentru nimic în țară. Nu știu când am început să iau în considerare reloca­rea în România, probabil după Brexit. Pot să vă explic însă de ce, și o voi face prin intermediul următoarei povești: în Westcliff aveam un vecin, care, cu exces de zel patriotic, flutura steagul Regatului Unit la geam în fiecare zi. Într-o zi l-am surprins pe acest individ aruncând o cutie de bere pe jos, în fața propriei sale case. Mi s-a părut un gest ipocrit și stupid. Cum poți să fii mândru de apartenența ta națională, să iubești țara în care te‑ai născut și cu toate astea să arunci gunoaie în fața propriei tale case? Mi se pare de multe ori, că noi, românii, pătimim din pricina unei ipocrizii și stupidități similare. Românul aruncă gunoaie pe stradă și după aia spune că trăiește într-o țară necivilizată și murdară. Românul își părăsește țara și după aia zice: “Toți plecăm și țara rămâne nimănui”. Românul nu votează pentru că nu are cu cine să voteze și nu iese la proteste pentru că e obosit. Românul stă, drept urmare, în fața televizorului și se plânge că e condus de hoți. Eu, personal, am venit în țară pentru a-mi asuma aceste responsabilități. M-am întors de aproape un an, însă nu prea s-a schimbat nimic, România pare să fie în continuare o țară murdară, necivilizată și condusă de hoți. În schimb, mă bucur să revăd prieteni vechi și mă bucur să petrec timpul care mi-a rămas alături de părinții mei.

 

DRAGOȘ ROMAN este absolvent onorific al Universității Essex în marketing management, specializat în branding și comunicare la Academia de Studii Antreprenoriale Copenhaga și fost discipol al graficii publicitare la Institutul de Artă California.