Ecologia, o tendinta devenita mod de viata

Ecologia, o tendinta devenita mod de viata

“Verde, noul teritoriu al campaniilor CSR” – acesta era titlul unui articol din Biz din noiembrie 2008. Intre timp, verdele a devenit o directie distincta si separata de CSR, iar companiile, ONG-urile, dar si autoritatile au elaborat strategii specifice legate de dezvoltarea sustenabila in domeniul eco.

In ultimul an si jumatate, notiunea de “verde” referitoare la ecologie a capatat noi dimensiuni, nemaifiind doar un moft, o actiune de PR sau o moda, ci o componenta distincta a strategiilor de dezvoltare. Dovada a faptului ca Romania incepe sa constientizeze problematica “green” la nivel guvernamental este si alegerea ministrului Mediului si Padurilor, László Borbély, in functia de presedinte al celei de-a 19 sesiuni a Comisiei ONU pentru Dezvoltare Durabila pentru un mandat de un an, pana in mai 2011.

Comisia reprezinta principalul forum de discutie al ONU pe subiecte de dezvoltare durabila si functioneaza ca organism subsidiar al Consiliului Economic si Social al ONU. CSD a fost infiintata in 1992, urmare a unei decizii a Conferintei ONU pentru mediu si dezvoltare care a avut loc, in acelasi an, la Rio de Janeiro. Scriam in 2008 ca Romania functioneaza cu doua viteze in problematica “green”: una a companiilor, care faceau pionierat, si una a autoritatilor, care abia incepeau sa constientizeze domeniul, prin integrarea in UE. Intre timp, autoritatile au inceput sa faca pasi siguri in aceasta directie, iar la nivelul companiilor si al ONG-urilor lucrurile sunt mult inaintate, pentru ca s-a schimbat modul de abordare a lucrurilor. “Daca pana de curand companiile se foloseau de eticheta «green» doar pentru a se promova, astazi din ce in ce mai mult isi construiesc si isi redefinesc reputatia si brandul in stransa legatura cu responsabilitatea fata de mediu si societate”, apreciaza John Aston, Managing Director al AstonEco Management. Aceasta schimbare vine dintr-o mai buna intelegere a importantei responsabilitatii.

Companiile au schimbat modalitatea de abordare a proiectelor de responsabilitate sociala si pentru ca a crescut puterea stakeholderilor si a capacitatii acestora de a se mobiliza in vederea unor obiective comune. O dovada in acest sens sunt colaborarile tot mai multe din cadrul societatii civile. Schimbarea provine si dintr-o alta zona – internetul. Ganditi-va numai la invitatiile de alaturare la diverse cauze ecologiste pe care le primiti zilnic pe Facebook, pe e-mail, pe Twitter sau chiar pe messenger. Acest gen de activism, in zona green si cea sociala, a crescut foarte mult in spatiul online.

Puterea si rapiditatea diseminarii informatiilor este mult mai mare decat acum doi ani. Fenomenul prezinta noi oportunitati pentru companii, dar si noi riscuri, pentru ca o singura greseala este suficienta pentru a distruge o reputatie. O buna strategie in acest sens trebuie sa incorporeze managementul riscului. Mai exista un ingredient foarte important pentru dezvoltarea domeniului green in ultimii ani. “Presiunea exercitata de catre diverse categorii de stakeholderi fata de companii. Si poate cea mai vocala categorie in acest sens, pe plan national, sunt organizatiile neguvernamentale. Nu trebuie omis ca anumite demersuri green initiate in Romania au fost prevazute in politici de mediu la nivel european si/sau global. Poluarea incalzirea globala, impactul folosirii energiei din resurse neregenerabile, cresterea presiunilor din partea statelor asupra companiilor pentru respectarea anumitor norme si reglementari a determinat o modificare a legislatiilor nationale”, spune Alin Stancu, asistent universitar doctor la Academia de Studii Economice. Acesta mai precizeaza ca nu trebuie generalizat, asa cum nu tot ceea ce se intampla in domeniu se invarte in jurul coercitiei.

Companiile au sesizat ca, din ce in ce mai mult, consumatorii sunt preocupati de miscarea green si incep sa fie atenti la programele de CSR ale companiilor. Din acest punct de vedere, miscarea green poate constitui un bun element de pozitionare pe piata. Insist asupra ideii de schimbare in domeniul green, pentru ca acum doi sau trei ani acest lucru insemna doar plantarea unor copaci sau netiparirea e-mailurilor pentru a salva hartia. Intre timp, lucrurile s-au modificat substantial. S-a produs trecerea la ideea de sustenabilitate, de dezvoltare durabila pe termen lung, care sa aiba impact asupra comunitatilor locale, nationale sau internationale, in mod profund.

Sustenabilitatea se refera la oameni, planeta si profit. In fapt, reprezinta integrarea celor trei variabile in diferite domenii ale afacerilor pentru a dobandi o crestere sustenabila. Cu alte cuvinte, afacerile cresc acum prin luarea in considerare a impactului asupra mediului si minimizandu-l si imbunatatind impactul brandului asupra societatii. 

SA SE REVIZUIASCA, DAR…

Spunem ca lucrurile s-au schimbat. Directia este buna, mecanismele sunt constituite. Exista insa in continuare o mare problema, si in aceasta zona, ca si in altele – mentalitatea la nivel de individ. “Cel mai deficitar element al miscarii green in Romania este inertia. Deocamdata foarte multe din actiunile green sunt dependente de finantare ca factor determinant, in contrapartida cu spiritul civil al cetatenilor. Vorbim foarte mult de factori externi care motiveaza omul sa aiba un comportament green (toata lumea se asteapta sa primeasca o suma de bani daca da la reciclat 1 kg de hartie), in schimb motivatiile interne lipsesc cu desavarsire in acest comportament”, puncteaza Alin Stancu. Mai mult, nu exista o forma de sanctionare sociala a acestor comportamente. Legea privind interzicerea acordarii de catre supermagazine a pungilor de plastic a avut la baza ideea ca plasticul se degradeaza foarte greu si pentru aceasta consumatorul trebuie sa plateasca. In schimb, nimeni nu sanctioneaza niciun supermagazin care sigileaza bagajele de mana in pungi de plastic.

Aici intervine problema majora, care franeaza de cele mai multe ori dezvoltarea domeniului. O alta problema care stopeaza procesul de dezvoltare sustenabila este vointa politica. Practicile reprobabile de coruptie, inca sesizabile, sunt, in unele dintre cazuri, generatoare de mari deservicii miscarii green. La nivelul administratiei locale, spre exemplu, sunt inca identificate abuzuri in ceea ce priveste acordarea unor avize de mediu pentru constructii pe spatii verzi. Nici macar reclamatiile pe care le fac ONG-urile nu conduc la o stopare a acestor abuzuri.

Pe de alta parte, procesul de dezvoltare urbana, peransamblu, nu este unul in concordanta  cu dezideratul prezervarii spatiilor verzi. Clasa politica este rezistenta la mesajele de prioritizare a nevoilor eco in fata unor nevoi ale dezvoltatorilor imobiliari. Un alt exemplu in acest sens este rezistent a clasei politice la discutiile curente pe marginea Ordonantei de Urgenta a Guvernului nr. 114/2007. Daca in urma cu trei ani aceasta stipula ca nu pot fi modificate functiunile  spatiului verde, discutiile din plen care vor avea loc in aceste zile la Camera Deputatilor prevad modificari substantiale care permit tocmai aceste forme de abuz, contrare spiritului eco. Din acest motiv, tocmai legislatia este o problema care pune de cele mai multe ori in pericol miscarea green. Sau mai bine spus lipsa sau modificarea incorecta a legislatiei. In alte cazuri mai este vorba si despre o implementare gresita.

Un alt element care lipseste miscarii green in Romania este intelegerea mai profunda a relatiei dintre mediu si economie. Aceasta intelegere vine cu o buna pregatire in domenii precum dezvoltarea durabila, managementul de mediu sau guvernanta corporativa. Aici intervine diferenta dintre  mediul privat si cel public. In mediul privat aceste aspecte au fost asimilate, indiferent ca au venit ca politici impuse de compania mama sau au fost invatate pe parcurs. Specialistii in green CSR au inteles ca trebuie sa porneasca de la identificarea nevoilor reale ale comunitatii, pentru a putea implementa proiecte care sa aduca beneficii sustenabile pe termen lung anumitor comunitati si societatii. Adica exact lucrurile pe care institutiile publice sau autoritatile nu le inteleg prea bine nici acum.

O strategie solida in acest domeniu sau in orice alt domeniu porneste de la nevoi si obiective comune organizatie – comunitate – mediu. Iar un bun practician de CSR trebuie sa inteleaga nu doar strategia organizatiei (indiferent de natura ei) in care lucreaza, ci si impactul acesteia asupra tuturor categoriilor de stakeholderi pe care ii are. Un bun practician de CSR implica si faciliteaza implicarea tuturor actorilor in dezvoltarea de solutii si cladirea capacitatii. El lucreaza impreuna cu comunitatea, pune in comun resurse, dezvolta parteneriate, se conformeaza celor mai bune practici in tot ceea ce face si promoveaza transparenta.

Dragos Dehelean este mai critic si crede ca in Romania nu exista o miscare in acest sens. “O miscare presupune organizatii si un minim de idei programatice. Chiar si opinia publica din Romania, atat cat o putem vedea intr-o forma inchegata, are acum alte preocupari. Sigur, exista un entuziasm fantastic la nivelul tinerilor sau al oamenilor din mediul urban si cu un nivel de trai cel putin mediu. Dar pana la o «miscare» este cale lunga.” 

DE LA CAUZE LA EFECTE SAU SOLUTII

Avem progrese si probleme, dar exista si solutii pentru ca domeniul green sa se transforme intr-o miscare autentica si la nivelul Romaniei. In primul rand, legislatia ar trebui sa fie aplicata in mod uniform tuturor actorilor economici si, mai ales, sa existe o practica legislativa care sa incurajeze practicile green. “Pentru ca acest domeniu sa devina mai puternic si sa capete atentia cat mai multor companii, autoritatile trebuie sa incurajeze si sa rasplateasca un comportament responsabil”, precizeaza in mod corect John Aston. Pe de alta parte, in mod cert, rezultatele isi vor fi atins punctual optim atunci cand generatiile tinere vor ajunge la maturitate.

Proiectele ample de educatie de mediu nu pot, prin insasi natura lor, sa genereze efecte imediate. Internalizarea, asumarea si impartasirea acestui stil de viata asuma un ciclu de maturare a ideilor si informatiilor primite. In mod cert, cea mai importanta component a procesului este educatia, iar educatia vine pe un fond rezistent la schimbare in randul populatiei adulte, dupa cum puncteaza Alin Stancu.

Directiile actuale sunt unele bune, insa este nevoie de perseverenta, la toate nivelurile, si de coagulare a eforturilor sectoarelor implicate in proces. Acestea ar fi masurile la nivel macro, insa exista si masuri micro, care intervin la nivelul individual sau al companiilor. In cazul companiilor, o prima masura este daramarea zidurilor dintre departamentele unei companii. Responsabilitatea sociala nu este un lucru ce cade in sarcina unui om sau a unei echipe. Este un mod de a desfasura activitatea companiei ce ar trebui sa se regaseasca in toate practicile de zi cu zi. Astfel, cand vorbim de reponsabilitatea sociala fata de angajati vorbim de o buna colaborare intre echipele de CSR si de resurse umane. In esenta, John Aston spune ca, atunci cand vorbim despre responsabilitate sociala fata de comunitate sau clienti, vorbim despre colaborare intre echipele de CSR, de relatii cu comunitatea, de mediu, sau de relatii cu clientii. Mai mult, responsabilitatea fata de toti stakeholderii presupune transparenta, acces la informatie si o buna comunicare a activitatilor desfasurate. O a doua masura ar fi o colaborare mai buna intre companie si stakeholderii sai. Stakeholderii trebuie implicati in dialog asupra subiectelor de importanta comuna.

VERDE SPRE VIITOR

Ca viitorul sa ajunga intr-adevar verde, trebuie sa incepem cu schimbarea la nivelul personal, ca sa putem sa ajungem la miscare nationala care sa conteze. “Atata timp cat oamenii nu vor intelege importanta acestei miscarii verzi, nici politicienii nu vor o sprijini. Mai mult, daca vorbim despre o strategie nationala in acest  domeniu, pentru ca ea sa fie sustenabila cred ca sectorul neguvernamental trebuie sa fie vioara intai”, spune Alin Stancu.

Un alt lucru care trebuie facut este mecanismul de monitorizare a legii si pedepsirea neregulilor. Pe langa politicile care privesc in viitor, este nevoie si de politici care sa repare raul deja facut naturii. Pasul urmator, de bun simt, este sa vedem raportari corecte, transparente despre ce impact real de mediu au companiile mari. Ar trebui sa ne preocupe cat polueaza o companie, care sunt obiectivele de reducere pe care si le propune si cum le atinge de la an la an. De fapt, pana acum domeniul green a crescut asa cum creste un om in primii ani de viata: s-a dezvoltat fizic si financiar. Acum este nevoie sa se stabilizeze, iar urmatoarele schimbari trebuie sa se produca pe plan calitativ. Asa cum, cu varsta, un om incepe sa se dezvolte spiritual, emotional si intelectual, asa si domeniul green trebuie sa isi indrepte atentia spre sine, sa inceapa sa se inteleaga mai bine, sa se imbunatateasca, sa se perfectioneze si sa produca rezultate mai bune si mai  sustenabile.