Primul contact cu Tokyo și ce am învățat din asta

Am călătorit destul de mult în Europa și de două ori am ajuns în America de Sud – în Rio, Brazilia și apoi în Medellin și Cartagena, Columbia. Am ieșit acum a treia oară de pe continent și după aproape 24 de ore, respectiv 8800km, am ajuns în Tokyo, Japonia, iar experiența a fost cumva ciudată, dar și impresionantă, așa că iată impresiile la cald.

Primul cuvânt care mi-a venit în cap, când am ieșit din aeroport, a fost unul pe care în România îl pronunț foarte rar – POLITEȚE – așa că de la primul contact cu un localnic mi s-au impus, în cel mai blând mod posibil, niște standarde de comportament. Ai avea impresia că sunt nebuni într-o primă fază – fac plecăciuni la orice interacțiune, repetă obsesiv mulțumirile și, mai presus de orice, sunt prezenți la fiecare colț, atât în aeroport cât și în oraș, nu cumva să greșești drumul și să ajungi cine știe pe unde. E prea mult, dar înțeleg că au un program de reducere a șomajului prin care au înființat locuri de muncă aproape inutile ca să le dea oamenilor ceva de făcut.

Au dus rigorile astea la extrem, nimic de zis, așa că li se pare rușinos să strănuți în public și preferă să își tragă nasul non stop decât să-l sufle într-un șervețel, așa cum li se pare rușinos să scoți sunete când îți faci nevoile, motiv pentru care toaletele publice au de multe ori butoane să pornești muzica. Toaleta din camera de hotel era mai bine pusă la punct, din punct de vedere tehnologic, decât tot sistemul de semaforizare din București. Vi se pare exagerat? Ei bine,
coșurile de gunoi de pe stradă nu prea există nici ele, pentru că responsabilitatea socială în viziunea japoneză înseamnă să-ți bagi gunoaiele în buzunar și să le arunci acasă, împărțite pe categorii pentru reciclare.

Și uite așa, cu pupilele dilatate la orice se întâmpla în jurul meu, ca la un film despre o altă lume, am intrat în plin în orașul cu peste 30 de milioane de locuitori care nu vorbesc engleză aproape deloc și după ce m-am obișnuit cu împrejurimile am plecat la pas pe străduțe să fac poze – asta mi se pare una dintre cele mai utile experiențe pentru orice turist ajuns pentru prima dată într-un oraș nou (mai puțin în cele în care e periculos să faci asta). Și a meritat din plin.

O combinație bizară între tehnologie și tradiții de sute de ani, între clădiri înalte din sticlă și temple budiste unde se fac incantații zen, între o zonă de business care funcționează la secundă și picioare de poduri înțesate cu bodegi unde se mănâncă cel mai bun ramen făcut la cazan. Am mai văzut ceva de genul ăsta în Cartagena, dar acolo cele două zone erau clar împărțite în oraș, business într-o parte, istoric în cealaltă, iar în Tokyo sunt una peste alta cumva.

Toate fixurile lor nu sunt obligatorii pentru străini, deși se spune asta des prin articolele despre Tokyo, că se supără, că sunt disperați să nu îi atingi, dar la metrou, la ora de vârf, aproape se sărută toată lumea cu toată lumea. Tu poți să fumezi pe stradă, deși e interzis prin lege să faci asta, așa că îți asumi o amendă de 2000JPY și ești liber să o faci. Cum zicea o localnică pe care am întrebat-o despre asta, “e RECOMANDAT să nu fumezi pe stradă”. Cum ziceam, politicoși până la stele.

M-aș muta aici? Probabil că nu, pentru că nu sunt chiar genul de om care să trăiască atât de matematic cum pare că o fac ei, dar e posibil să exagerez pentru că așa se întâmplă după primul contact cu un oraș de dimensiunea asta. O să mai învăț despre japonezi, pentru că sunt fascinat de tot procesul prin care au trecut ca să ajungă la nivelul ăsta de responsabilitate socială. Habar nu am cum să exprim asta mai bine, dar aș putea să mă uit zile în șir la ei doar ca să surprind secunda aia în care unul se întoarce cu spatele și înjură printre dinți. După călătoria asta îmi dau seama că aș aștepta mult și bine.

Opinie scrisă de Alexandru Negrea. Alexandru însoțește echipa Biz în Tokyo pentru ediția specială a revistei, Biz Japonia, care va apărea pe 15 februarie.

Partenerii proiectului Biz Japonia, un proiect editorial unic în România, sunt Air FranceIQOSUniCredit BankJETRO și Level Tour.

Biz Japonia face parte din proiectul Biz World care reunește edițiile speciale ale revistei Biz realizate în totalitate în afara granițelor țării. După Bruxelles – 2011, Londra – 2012, New York & Silicon Valley – 2013, Berlin – 2014, Singapore – 2015, Viena – 2016 și Paris – 2017, în februarie 2018, echipa editorială Biz vă prezintă Biz Japonia.

 

Alexandru Negrea este consultant/trainer în social media. În 2012 a înființat, împreună cu Andrei Roșca, primele cursuri intensive de social media din România – Social Media Essentials. În perioada octombrie 2010 – februarie 2013, a fost Social Media Manager la Banca Comercială Română, după care a coordonat departamentul de Facebook Marketing în cadrul agenției Spada (martie 2013 – martie 2015), iar în prezent este General Manager la Social Smarts, companie de cursuri intensive pentru dezvoltarea abilităților sociale.