România abuzată

Am scris de multe ori, pe urmele marilor autori ai liberalismului clasic, că statul este un sistem complex de stimulente perverse și de acte cu consecințe negative neintenționate, adică un iad pavat cu (cel puțin declarativ) bune intenții. De exemplu, statul își propune să combată corupția și furtul din bani publici, dar tot ce reușește să facă este să le facă viața mai grea oamenilor cinstiți, care respectă legea și regulile morale.

de Ionuț Bălan

Totul pornește de la un viciu de fond. Banii publici sunt, în principiu, ai tuturor, dar de facto ai nimănui. Ai nimănui, dar aflați pe mâna celor care dețin puterea. Care se află astfel în cea mai rentabilă situație imaginabilă. Pentru că, în mod firesc, tendința naturală e de a-i gestiona în interes propriu, fără preocupare pentru eficiență. Nefiind ai tăi, nu e nevoie să-i chivernisești și, deci, poți cheltui fără măsură. Mai mult, pentru politicieni și birocrați este mai important să pretindă și să arate că fac ceva, evident în interes public, decât să se abțină de la acțiuni care, pentru un om care are pe mână doar banii personali, câștigați cu greu, ar fi limpede din capul locului că sunt păguboase.

De exemplu, split TVA, crearea de conturi separate pentru taxa pe valoarea adăugată, prin care banii respectivi sunt practic luați ostatici de către ANAF. Măsura le permite autorităților să se arate dure cu evaziunea fiscală. Însă este foarte limpede că nu va face decât să le creeze imense probleme de lichiditate antreprenorilor cinstiți. Adevărații evazioniști își râd în barbă de această inovație, pentru că ei oricum nu lucrează cu facturi, ci pe sub mână, la negru.

Sau procedurile extrem de stufoase impuse industriei financiare – și, mai departe, clienților acesteia – prin legislația combaterii spălării banilor și finanțării activităților ilegale, inclusiv a terorismului. Adevărații infractori dispun și de motivația, și de expertiza necesară pentru a inova permanent în scopul de a ocoli reglementările. Profitul pe care se așteaptă să-l obțină îi stimulează să-și asume riscurile presupuse de aceste activități clandestine. Pentru oamenii care respectă legea, însă, această povară birocratică se traduce în costuri și pierderi reale ale aface­rilor lor perfect legitime.

Nu în ultimul rând, avem nesfârșita discuție despre infracțiunea de abuz în serviciu în instituțiile și companiile de stat. Aria ei de cuprindere trebuie lărgită sau îngustată? E sau nu nevoie de un prag financiar? În acest fel, problema de fond este cu totul ocultată. Asta pentru că regulile birocrației, dar și cele ale justiției, se interesează doar de legalitatea cheltuielilor investiționale din bani publici, niciodată de oportunitatea și rentabilitatea lor economică. Și nici nu e de mirare: de la Mises încoace știm că, într-o economie condusă birocratic de stat, calculul economic este imposibil.

De exemplu, niște primari de comune au avut șansa de a accesa fonduri europene. Au profitat de ea – altfel ar fi fost acuzați că sunt incapabili de „absorbție” – și au făcut cu acești bani terenuri de fotbal în pantă, sisteme de supraveghere video sau alte obiective care, pentru un antreprenor privat gestionar al banilor proprii, ar fi fost clar că sunt perfect păguboase economic vorbind.

Însă, dacă au respectat legea achizițiilor publice, au selectat oferta cu cel mai bun raport calitate-preț și nu au dat contracte cu dedicație, nu ar trebui să îi deranjeze nimeni, deși e limpede că nu au făcut decât să îngroape bani publici. Asta pentru că au făcut tot ce puteau să facă în acest sistem: au îndeplinit obiectivul politic al absorbției de fonduri UE. Cei abuzați sunt, bineînțeles, nevinovații contribuabili. Dar pe ei oricum nu îi întreabă nimeni dacă vor să plătească taxe. Acestea le sunt extrase pur și simplu din buzunar, așa că e normal să nu aibă niciun cuvânt de spus nici la cheltuirea acestor bani.

Ionuț Bălan este jurnalist independent, fost redactor-șef al revistei „Finanțiștii”, publicist la „Jurnalul Național”, „Săptămâna financiară”, „Piața financiară”, „Curentul”, „Bursa”, „Evenimentul zilei”. Mai multe materiale de același autor găsiți pe www.bloguluibalan.ro