Suflet peruvian, premiant Nobel

Desi are trei cetatenii, Mario Vargas Llosa ramane peruvianul prin excelenta. Romanele sale au tratat intotdeauna realitatea statului sud-american, de care nu s-a dezis niciodata, indiferent ca a trait in Franta sau in Spania. Anuntul Academiei Suedeze a confirmat in sfarsit meritele unui autor profund si complex – Premiul Nobel pentru literatura pe 2010 i-a fost acordat lui Mario Vargas Llosa, dupa ce acesta a ajuns de trei ori pe lista scurta a nominalizatilor.

Motivatia premiului este definitorie pentru acest monstru sacru al literaturii universale – "pentru cartografierea structurilor puterii si pentru imaginile sale transante care vorbesc despre rezistenta individului, revolta si esecul sau". Considerat unul dintre cei mai reprezentativi romancieri si eseisti ai Americii Latine, Vargas Llosa a devenit celebru in intreaga lume pentru romanul "Orasul si cainii". Cartea a fost tradusa instantaneu in douazeci de limbi si apoi ecranizata. Romanul trateaza adolescenta si violenta unei lumi in care
numai cei duri reusesc. "Cainii" – boboci in primul an in cadrul unui colegiu militar – sunt agresati si umiliti in permanenta de elevii mai mari. Este o demonstratie de forta a celor mai puternici in fata celor mai slabi.

"Orasul si cainii" spune povestea ostilitatii si a dramelor adolescentei in stilul narativ caracteristic al lui Llosa. Stilul sau inconfundabil, care se mentine ca un fir rosu si in celelalte romane care il definesc, si-a tras seva din realitatile sociale si politice ale statului Peru. Asta nu inseamna ca, de-a lungul timpului, nu a tratat si alte teme sau nu a avut si alte abordari literare. Cu toate acestea, influenta vietii societatii peruviene este un tatuaj permanent asupra mintii si caracterului autorului si ramane definitorie pentru intreaga opera. Si, la fel ca multi alti scriitori ai Americii Latine, Vargas Llosa s-a implicat activ si in viata politica.

Un fapt putin ciudat legat de implicarea sa politica este tran zitia pe care autorul a facut-o de la stanga la dreapta. Daca la inceput a fost suporterul regimului lui Fidel Castro, mai tarziu a devenit din ce in ce mai nein cre zator in beneficiile acestui regim. Din acest motiv, a candidat la presedintia statului Peru in 1990 din partea coalitiei de centru-dreapta Frente Democratico (FREDEMO), care pleda pentru reformele neoliberale. In ciuda procentului mare pe care l-a castigat in primul tur de scrutin, 34% dintre voturile alegatorilor, a fost infrant de un inginer agricol necunoscut la acea vreme, Alberto Fujimori, in turul al doilea.

UN DESTIN FERICIT
Mario Vargas Llosa s-a nascut la 28 martie 1936, intr-o familie din clasa mijlocie, in orasul provincial Arequipa. In copilarie, Vargas Llosa credea ca tatal lui este mort (a fost crescut doar de mama lui si de familia acesteia, pentru ca tatal lui, Ernesto Vargas Maldonado, si-a parasit familia inainte de nasterea scriitorului). Cand avea 10 ani, parintii lui si-au restabilit relatia si s-au impacat. La 14 ani, Vargas Llosa este trimis de tatal sau la Academia Militara Lencio Prado din Lima, de unde si experientele retraite mai tarziu in romanul "Orasul si cainii". Isi incepe cariera literara in 1957, prin publicarea nuvelelor "Los jefes" (Liderii) si "El Abuelo" (Bunicul), in doua dintre ziarele peruviene. Primul roman, "Orasul si cainii", ii apare in 1963 si ii aduce celebritatea si primul premiu "Premio de la Critica Española". Evident, cartea starneste si controverse, mai ales in randul comunitatii militare din Peru, care considera romanul o opera a "unei minti degenerate" platite de Ecuador pentru a submina prestigiul armatei peruane.

Urmeaza alte romane care starnesc controverse, dar care poarta cititorul intr-o lume aparte, in care se simte amenintat, slab si puternic in acelasi timp, framantat de griji si anxietati. "Casa Verde" (1965) relateaza povestea bordelului omonim si cum prezenta sa cvasimitica afecteaza existentele personajelor. Romanul este aclamat deopotriva de critici si de cititori si il confirma definitiv pe Varga Llosa ca pe unul dintre cei mai important i scriitori ai Americii Latine. "Conversatie in catedrala", romanul publicat in 1969, sau "Pantaleon si vizitatoarele" (1937) sunt alte monumente literare care trateaza obsesiile autorului legate de realitatile socitatii peruviene. Si, pentru ca a scris mereu si despre experientele traite de el, "Pestele in apa" de - scrie amintirile sale legate de candidatura la presedintie.Unul dintre cele mai recente romane este "Paradisul de dupa colt", a carui actiune e plasata in Franta si Tahiti si care se bazeaza
pe biografia Florei Tristan.

Povestea se tese in jurul Florei si al lui Paul Gauguin, care sunt incapabili sa gaseasca paradisul, dar reusesc sa inspire urmasii lor sa creeze o utopie socialista. Din nefericire, romanul nu a fost primit atat de bine de critici, pentru ca nu a reusit sa insereze intr-un mod fericit personajele reale in fictiunea creata de el. Astfel ca aprecierea din partea Comitetului Nobel vine ca o incununare, indelung asteptata, poate un pic tardiva, avand in vedere ca marile lui opere le-a scris in tinerete. Este insa o recunoastere valida muncii de o viata a unui cautator de trairi si de stari, care duce cititorul int -o lume de multe ori dura, dar ireal de frumoasa.