Televiziunea și Internetul manipulează pentru că n-au miros

ionut-balan_2392Istoria și filosofia, până în epocile mai recente, excludeau aproape cu totul simțul olfactiv din procesul de cunoaștere a realității. Vederea era ținută la loc de cinste, fiind considerată cel mai nobil simț, cel mai apropiat de imaterialitatea rațiunii și a spiritului. Simțul tactil venea pe locul secund, iar mirosul și gustul erau aproape cu totul ignorate.

de Ionuț Bălan

Motivul ținea probabil de pudoare și purism religios. Mirosul dă seama de aspecte mult prea organice, carnale și iraționale ale existenței și, de aceea, este un vehicul al păcatului. Textele sacre nu spun nimic despre miresmele raiului, dar știm cu certitudine că iadul miroase a pucioasă. Procesul desăvârșirii spirituale presupune înălțarea progresivă de la inferior la superior, de la miros la rațiune și spirit.

După cum se arată în lucrarea „Despre miresme și duhori. O interpretare fenomenologică a olfacției“, apărută la Humanitas sub semnătura Mădălinei Diaconu, reabilitatea mirosurilor este un produs al modernității timpurii, postkantiene. „După Kant, ne putem dispensa de simțul mirosului. Abia Schopenhauer și Nietzsche, iar mai apoi fenomenologia vor descoperi «nasul». Totuși, deja în secolul Luminilor, Condorcet reabilitează simțul mirosului, iar la începutul secolului al XIX-lea Fourier proclama întemeierea unei științe despre arome“, se afirmă în carte.

Redescoperirea modernă a mirosurilor a însemnat un impuls extraordinar pentru știință și cunoaștere. Asta pentru că a dat pregnanță și consistență realității imediate. Lumea noastră empirică nu mai este o iluzie a simțurilor sau, în cel mai bun caz, o etapă inferioară intermediară către un univers spiritual superior. Miresmele și duhorile îți captează atenția, te îmbată, te amețesc, nu le poți ignora, îți transmit cu extraordinară putere că lumea este reală și extrem de complexă. Mirosurile au origini și emitenți care se cer analizați și cunoscuți, dau seama de raporturi de forțe cărora trebuie să le afli resorturile și cauzele.

Din acest punct de vedere, mass-media și avântul comunicării la distanță, fenomene ale contemporaneității extinse, reprezintă un demers de re-dematerializare a lumii. Televiziunea și internetul prezintă o realitate văduvită de cel puțin unul dintre aspectele care îi dau cea mai mare concretețe: mirosul. Mijloacele de comunicare în masă transmit drept real un univers pseudospiritualizat în mod pervers. De aceea, acesta devine mult mai ușor de asimilat, suportat, „prizat“.

Astfel se încurajează și desensibilizarea, empirică și morală, a consumatorului de media. Imaginile morții, de exemplu, în zonele de conflict sau de catastrofă,  sunt diluate pentru a facilita rutina consumului, sunt văduvite de oroare și dramatism. Cei mai mulți dintre noi știm probabil doar din cărți duhoarea insuportabilă emanată de un câmp plin de cadavre. Aceasta nu ni se transmite prin televizor, laptop sau smartphone. Astfel, moartea și violența se banalizează.

La fel, nu am știut nimic despre cum miroseau politicienii pe care i-am votat, pentru că i-am văzut doar la televizor, pe internet sau, în cel mai bun caz, la mare distanță de noi, la mitinguri electorale. Astfel, și-au permis să ne transmită doar constructe imateriale, formate din imagini și cuvinte lipsite de concretețe. Oare i-am mai vota dacă am putea să-i adulmecăm nemijlocit?

Companiile de electronice și IT sunt abia la începutul conceperii unor dispozitive capabile să transmită mirosuri consumatorilor de media. Cercetătorii japonezi au dezvoltat „ecranul mirositor“, care eliberează arome în aer cu acuratețe direcțională. Deocamdată însă sistemul nu poate transmite decât un singur miros în același timp. Și e un subiect de reflecție dacă perfecționarea acestei tehnologii va face mai autentică percepția lumii prin mass-media sau, dimpotrivă, va reprezenta o treaptă superioară a manipulării. 

Ionuț Bălan este jurnalist independent, fost redactor-șef al revistei „Finanțiștii“, publicist la „Jurnalul Național“, „Săptămâna financiară“, „Piața financiară“, „Curentul“, „Bursa“, „Evenimentul zilei“. Mai multe materiale de același autor găsiți pe www.bloguluibalan.ro