Un corporatist in salbaticie

Pe langa confort si venituri frumoase, viata de corporatist ofera o siguranta greu de replicat in mediul antreprenorial. Insa pentru Bobby Durbac, confortul corporatiilor paleste in fata adrenalinei oferite de antreprenoriatul in sport.

Alaturarea sportului cu marketingul in Romania este un proces pe cat de inedit, pe atat de dificil de realizat, in contextul particularitatilor pe care le prezinta fiecare domeniu pe plan local. Iar cand adaugi in peisaj un corporatist pursange, povestea devine cu atat mai fascinanta. Marketingul si strategiile de corporatie au definit cariera lui Bobby Durbac din prima zi in care s-a angajat.

Acesta a urmarit traseul tipic al unui corporatist de succes. S-a angajat in vanzari la Panasonic in anii ’90, a lucrat timp de trei ani la sediul din Viena al companiei, a avansat pana pe pozitia de director de marketing, dupa care a ales sa preia conducerea unui jucator mic, dar dinamic – BenQ – din pozitia de country manager. Insa undeva pe drumul conformist urmat de Durbac in cariera s-a intamplat ceva spectaculos: a primit oferta de a renunta la confortul marilor companii din zona de consumer electronics in detrimentul departamentului de marketing al clubului de fotbal Steaua. “Cei de la BenQ au inteles ca am crescut langa Steaua, pentru mine era un dream job si mai tarziu as fi regretat daca nu as fi acceptat postul”, isi aminteste el.

Surprinzator pentru cei care nu-l cunosc, Durbac a dat curs invitatiei lansate de vicepresedintele Stelei de la acea vreme, Iulian Gheorghisor. In realitate, decizia lui de a renunta la viata de corporatist in detrimentul marketingului sportiv a coincis cu implinirea visului sau din copilarie. “Experienta din Austria m-a schimbat. Eu ma vedeam lucrand toata viata la Panasonic, dar am vazut acolo ca oamenii tin la bunastarea lor materiala si schimba jobul destul de des”, isi aminteste Durbac.

De altfel, mentalitatea de a-ti urma visurile din punct de vedere profesional a fost principalul motiv pentru care tanarul inalt si prezentabil care in 1992 vindea produse Panasonic in magazinul Unirea din centrul Bucurestiului a ales un teritoriu aproape neexplorat, acela al marketingului sportiv. Avea in sange microbul sportului inca din copilarie, intrucat tatal sau, Radu Durbac, a fost unul dintre cei mai mari rugbisti ai Stelei in anii ’70, crescandu- si fiul alaturi de clubul militar si educandu-l alaturi de valorile sportului.

STEAUA NOROCOASA SI NU PREA

Desi Steaua era cel mai cunoscut brand sportiv din fotbalul romanesc, misiunea lui Bobby Durbac de a monetiza acest brand s-a dovedit a fi o adevarata provocare. Trecusera ani buni de cand clubul cucerise ultimul sau trofeu, timp in care Steaua a reusit contraperfor manta de a se “abona” la locurile 4, 5 si 6 in clasamentul Ligii I. In plus, domeniul marketingului sportiv era unul total neexplorat in Romania la nivel de cluburi, astfel ca fostul corporatist nu avea repere in piata locala pentru a dezvolta campanii eficiente.

Durbac a investit in dezvoltarea personala prin cursuri si achizitia unor manuale de marketing sportiv, apoi a apelat la modelele vest-europene, cum ar fi Olympique Lyonnais si Liverpool FC, cu care clubul militar  disputase meciuri in cupele europene. “Nu te poti compara cu cei din Vest. Eu la Steaua imi propusesem sa fiu cel mai bun din estul Europei”, spune el. In scurt timp, Steaua devenea o prezenta inedita in peisajul fotbalistic local, cu noutati in zona de merchandising, aparitia unui muzeu al clubului si a subbrandului de business FCSB (prescurtarea Fotbal Club Steaua Bucuresti), sub care Steaua comercializa produse personalizate de la Nike si Bigotti.

Aceste lovituri de imagine la nivel de marketing s-au transpus in venituri de trei milioane de euro generate de departamentul condus de Durbac, cu cheltuieli anuale de aproximativ 500.000 de euro. Succesul financiar din zona de marketing, cladit prin eforturi colective ale intregului departament timp de trei ani, s-au risipit in cateva saptamani, cand conducerea Stelei a luat masura radicala si inexplicabila de a concedia aproape toti angajatii, de a muta clubul din Ghencea si de a desfiinta departamentul cladit de Durbac, in iulie 2011.

CHEMAREA ANTREPRENORIATULUI

La scurt timp de la visul naruit de a lucra in slujba clubului alaturi de care a crescut, Durbac a fost solicitat pentru o revenire in lumea corporatista pe care o abandonase cu trei ani mai devreme. Desi tentatia era mare, omul de marketing a decis sa isi continue drumul in lumea sportului, de aceasta data pe cont propriu. “Au fost cateva luni in care m-am gandit bine la ceea ce vreau sa fac. Am hotarat sa pun bazele propriei mele companii. La 43 de ani am considerat ca sunt suficient de matur pentru a incepe pas cu pas sa construiesc o companie. Mi-am facut site-ul foarte atent si migalos, dupa care am inceput sa imi construiesc un portofoliu de drepturi in sport”, povesteste el.

In lumea sportului – si in special a fotbalului – majoritatea presedintilor de club cer rezultate imediate, ignorand procesul de cladire a unui brand si de intarire a infrastructurii la nivel de management. Cu toate acestea, Durbac continua sa faca ceea ce ii place, “evanghelizand” o piata aflata cu zeci de ani in urma Occidentului. La scurt timp dupa ce a pus bazele companiei de marketing sportiv Durby, antreprenorul s-a implicat in organizarea unor evenimente cu expunere la nivel national, cum ar fi meciul caritabil dintre generatiile Steaua ’86 si Romania ’94, pentru intrajutorarea fiicei fostului fotbalist Iosif Rotariu. Au urmat evenimentul de prezentare a noului stadion Ilie Oana din Ploiesti, precum si colaborari punctuale pe proiecte de marketing si publicitate cu FC Steaua si CS U Craiova.

In paralel, Durbac dezvolta un business de comercializare a echipamentelor sportive sub brandul Samurai, in calitate de unic distribuitor. Compania britanica este un partener traditional al lui Durbac, din anii in care acesta ocupa pozitia de director de marketing al clubului Steaua. Antreprenorul spera ca echipamentul sa fie ales de tot mai multe cluburi sportive din tara si tinteste incheierea de contracte in rugby, baschet, volei si fotbal. Entuziasmul unui start-up in marketing sportiv e insa domolita de ritmul pietei, dar si de contextul economic.

Pentru multi dintre fostii sai colegi, decizia lui Bobby Durbac de a renunta la viata de corporatist in detrimentul “salbaticiei” sportului este pe cat de inedita, pe atat de greu de inteles. Cu toate acestea, antreprenorul pentru care pasiunea a invins confortul e mai decis ca oricand sa isi traiasca visul in lumea sportului, in care s-a format in tinerete, punandu-si in slujba noii sale companii aptitudinile dobandite in viata de corporatist. ”Scopul meu este sa cresc încet si sigur, fiindc? traim într-un context economic nu tocmai favorabil si nu cred ca piata din Romania se va dezvolta foarte puternic în urmatorii ani. Vreau sa ma focusez pe publicitate în sport, drepturi media, consultanta, venue services si nu în ultimul rand pe merchandising. Totusi, nu exclud oportunitatile de dezvoltare în vest, unde piata e dinamica”, spune Bobby Durbac.