Aceeași Marie, mereu altă pălărie 

Aceeași Marie, mereu altă pălărie 

Reading Time: 6 minute

Convinsă că secretul fericirii constă în bucuria de a-și folosi propriile mâini, Maria Dumitrache a făcut treptat trecerea de la absolventă de Fizioterapie la artist creator de pălării. Și-a făcut ucenicia alături de un producător de pălării român în vârstă de 90 de ani și a căpătat curajul să se lanseze pe cont propriu.

De la pălării pentru prieteni, brandul Maria Pălăria a ajuns acum la oameni din toată lumea. Despre acest traseu povestește în interviul pe care ni l-a acordat. 

Care este povestea ta de la vis la afacerea de azi? Ce s-a schimbat în ultimii ani în ceea ce privește viziunea ta asupra brandului Maria Pălăria? 

Povestea mea a început dintr-un loc foarte simplu: dorința de a crea ceva cu mâinile mele, ceva care să spună o poveste și să aducă bucurie oamenilor. Nu am visat dintotdeauna să fiu pălărier, dar m-am îndrăgostit iremediabil de acest meșteșug acum nouă ani, când am descoperit cât de mult poate schimba o pălărie felul în care te simți și te porți.

A fost un drum lung, cu multe încercări, dar cu și mai multe momente de revelație și frumusețe. Maria Pălăria a crescut odată cu mine. La început, era doar un atelier mic și un vis mare. Acum e un brand care călătorește prin lume, dar care își păstrează rădăcinile în autenticitate, emoție și meșteșug.

Ce s-a schimbat în viziunea mea? Poate faptul că azi văd pălăria nu doar ca pe un accesoriu, ci ca pe un manifest de identitate. Vreau ca fiecare piesă să spună o poveste, să transmită curaj, libertate, eleganță. Brandul a evoluat dintr-un vis personal într-o comunitate de oameni care cred în frumusețea lucrurilor făcute cu sufletul.

Cum a evoluat afacerea ta? 

Afacerea mea a crescut organic, cu pași mici și cu multă dedicare. În toți acești ani, am creat mii de pălării, fiecare lucrată manual, cu atenție la cel mai mic detaliu. Lucrez doar custom made, iar asta înseamnă că, în medie, creez o pălărie pe zi. Fiecare piesă începe de la un preț de 500 de euro, în funcție de complexitate, materiale și personalizare, pentru că nu vând doar un obiect, ci o experiență și o poveste purtabilă.

Am încercat în toți acești ani să îmi construiesc o echipă solidă, dar încă nu am găsit acei oameni care să-mi împărtășească viziunea, ritmul și standardele de perfecțiune. Sunt perfecționistă, recunosc. Foarte atașată de produsul meu și de tot ce iese din atelier. Nu las nicio pălărie să plece dacă nu este impecabilă. Din cauza asta, uneori am avut de pierdut, pentru că am dus tot greul pe umeri, uneori până la epuizare. Dar, în același timp, am avut enorm de câștigat. Reacțiile oamenilor, bucuria lor sinceră când își primesc pălăria și observă fiecare detaliu, fiecare cusătură, mă încarcă și îmi amintesc de ce fac ceea ce fac. Simt însă că oamenii potriviți vor veni la momentul potrivit. Îi aștept cu inima deschisă și știu că atunci când ne vom întâlni, vom face lucruri extraordinare împreună. 

Ce noi tendințe ai observat în moda pălăriilor în această perioadă? 

Chiar dacă sunt parte din industria modei, adevărul e că niciodată nu am urmărit trendurile și nici nu m-a interesat foarte tare ce e „la modă”. Poate părea ciudat, dar tocmai asta cred că este unul din lucrurile care fac ca brandul Maria Pălăria să fie autentic. Eu nu creez pălării de serie, ci doar custom made, iar asta înseamnă că fiecare pălărie se naște dintr-un proces extrem de personal. Țin cont de fizionomia clientului, de forma feței, înălțime, păr, proporții. Totul e gândit ca acea pălărie să fie o extensie naturală a persoanei care o poartă. Așa că nu pot să urmez trenduri, pentru că nu există un „one size fits all” în munca mea.

Desigur, observ că unii clienți vin influențați de ce văd în jur ori pe social media și e firesc. Dacă văd un anumit tip de pălărie sau o anumită culoare „la modă”, își doresc și ei ceva asemănător. Dar chiar și atunci, rolul meu este să adaptez acel vibe astfel încât să li se potrivească perfect. Nu compromit niciodată armonia proporțiilor sau calitatea finală doar ca să bifăm un trend. 

Vorbești despre sustenabilitate ca principiu de bază al brandului tău. Ce inițiative ai adoptat pentru a face afacerea prietenoasă cu mediul? 

Pentru mine, sustenabilitatea nu e doar un principiu pe hârtie, ci o realitate în tot ce fac, de la cum arată atelierul până la fiecare detaliu din pălării. Atelierul meu e construit exact așa cum simt: cald, viu și cât se poate de conectat la natură. Inclusiv lustrele sunt făcute din crengi culese din pădure, standerele pentru pălării tot din lemn natural, lucrate manual, cu improvizații care spun o poveste. Nimic nu e făcut în exces, nimic nu e aruncat.

Pielea pe care o folosesc la interiorul pălăriilor e naturală, dar și sustenabilă și o comand din Italia, de la un atelier care lucrează doar cu piele reciclată. Fetrul pentru pălării vine de la o fabrică unde sustenabilitatea nu e doar un concept, ci o filosofie de viață. Iar când vine vorba de accesorii, îmi place să le găsesc în moduri neobișnuite: din hainele mele vechi, din călătorii, din ateliere locale unde descopăr mici comori textile sau obiecte pe care le reinterpretez.

Mereu caut acel context sustenabil care să aducă un plus de valoare meseriei mele. Pentru că într-o lume în care e atât de ușor să te iei după ce fac ceilalți, cred că sustenabilitatea este, de fapt, cheia autenticității. Când alegi să reciclezi, să improvizezi, să folosești ce ai și să pui suflet, nimic nu poate fi la fel și atunci ceea ce creezi e cu adevărat unic. 

Care sunt cele mai mari provocări cu care te confrunți în acest moment ca antreprenor? 

Cea mai mare provocare pentru mine, ca antreprenor, este că sunt artist. Și spun asta cu toată sinceritatea. Faptul că sunt atât de implicată emoțional și creativ în ceea ce fac îmi îngreunează uneori rolul de antreprenor. Nu mă definesc prin cifre, tabele sau strategii. Nu mă entuziasmează partea administrativă, logistică sau birocratică. Ba chiar, de multe ori, o amân cât pot, îmi spun „lasă, fac mâine”, și tot așa. E genul de muncă pe care nu o simt naturală, dar știu că e necesară. Și atunci, când trebuie să mă ocup de ea, îmi pun tot focusul să o fac bine. Nu e punctul meu forte, dar mă adaptez. În 9 ani, zic că m-am descurcat destul de bine.

Dar, dacă ar fi să spun ce mi-aș dori cu adevărat, ar fi să am un om de încredere care să preia tot ce ține de zona asta, cum am avut la un moment dat, și să pot eu să mă concentrez 100% pe creație, pe ceea ce visez și știu să fac cel mai bine. Acolo e adevărata mea valoare și contribuție: în detaliu, în viziune, în emoția pusă în fiecare pălărie. Iar dacă aș avea libertatea totală să stau doar acolo, ar fi, sincer, un vis devenit realitate. 

Ai planuri pentru extinderea internațională a brandului? 

În industria pălărierilor, brandul Maria Pălăria a ajuns deja să fie cunoscut și peste granițe, lucru pentru care sunt profund recunoscătoare. Am comenzi din multe colțuri ale lumii și mereu mă emoționează ideea că o pălărie lucrată în atelierul meu din București ajunge să fie purtată în Australia, Cape Town, Tel Aviv, Paris și nu numai. Un lucru care m-a surprins și bucurat enorm în ultima perioadă a fost interesul internațional pentru cursurile mele 1 la 1. Oameni din Australia, Franța, Grecia, Israel, Italia ori UK vin special în România ca să învețe de la mine acest meșteșug. Faptul că traversează continente ca să ajungă în atelierul meu e o validare uriașă pentru mine, ca artist și ca om.

Dar da, îmi doresc mai mult. Îmi doresc ca pălăriile mele să fie expuse fizic în mai multe locuri de pe glob, să existe colțuri de lume în care oamenii să poată atinge, simți și proba poveștile mele. În prezent, sunt deja expusă în Dallas, într-un showroom de acolo. Lucrez la deschiderea către Dubai și visez cu ochii deschiși la Italia, Franța și alte locuri care rezonează cu estetica și energia brandului meu.

Îmi caut portițele, îmi pun intențiile, lucrez constant. Și cred cu toată convingerea că atunci când poți să vizualizezi ceva atât de clar, înseamnă că acel lucru este posibil. Cu muncă, cu implicare, cu răbdare, dar e posibil. Asta simt despre mine și despre Maria Pălăria.  

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 393 (15 mai – 15 iunie 2025). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.