Mexicanul pierdut in Romania

<p> <strong>Nu mai este de mult pierdut, insa ii place sa se joace cu aceasta gluma de cate ori vorbeste despre el. Joaquin Bonilla, Executive Creative Director si Managing Partner al agentiei de publicitate Wunderman, spune ca Romania l-a ales pe el si el a ales Romania. </strong></p> <p>  </p> <p> A ajuns aici dintr-o provocare. Sau un joc. In 2001 a primit un e-mail, nu stia ca era venit din partea unei firme de headhunting, dar mailul era despre cea mai tare destinatie a oportunitatilor, Romania, un El Dorado. “Am trimis un mail inapoi si am spus ca nu ma intereseaza. Eu am fost in Romania in anii ’80, mi-a ajuns, nu stiu despre ce este vorba dar nu sunt interesat”, isi reaminteste Joaquin Bonilla.</p> <p>  </p> <p> Schimbul de mailuri a continuat si astfel a aflat ca o agentie de publicitate din Romania cauta un director de creatie cu portofoliu international. La momentul acela Joaquin locuia in Guadalajara, lucra la o agentie de publicitate, avea o viata foarte buna din toate punctele de vedere si nu era interesat sa schimbe situatia. Insa s-a gandit sa incerce, sa spuna “da” provocarii. Lista pe care agentia de headhunting o avea cuprindea multe nume, iar el se afla undeva pe pozitia 72. “Am spus ca nu sunt interesat, este o gluma. Nu vreau nimic. A mai trecut un timp, cateva mailuri si am ajuns pe lista la numarul 35, apoi 30, 20. Lista s-a facut tot mai mica si am ajuns in primii cinci; atunci am avut un interviu cu cei de la agentie din Romania.”</p> <p>  </p> <p> Interviul se facea telefonic. La ora 3 noaptea, ora Mexicului, Joaquin intra intr-un conference call cu cinci-sase oameni, care il intrebau tot feluri de lucruri despre campaniile la care lucrase. El le raspundea foarte deschis si explica de ce a facut intr-un fel sau altul. Apoi a venit intrebarea legata de anii '80 si a spus ca venise aici cu parintii, pentru ca tatal sau era cel mai mare importator de rulmenti din Mexic, iar Romania era la acea vreme un mare furnizor. Cert este ca nu a ajuns sa fie ales din prima pentru ca era prea tanar si a ajuns doar pe locul trei. Insa nu a fost totul pierdut.</p> <p>  </p> <p> “Eu am ajuns aici undeva in iunie-iulie. In martie 2002 eram la Miami, faceam o campanie pentru C&A si am trimis niste poze celor de aici, caci am devenit prieteni (intre timp aflasem ca era vorba despre agentia Mercury), am trimis poze cu mine la plaja si cu munca mea. Am zis sa fiu haios, eu cu soarele, voi cu zapada.” Dupa trei luni a primit un apel si un mail prin care era dorit la Bucuresti, intrucat cel care fusese ales, un director de creatie din Dallas, nu a avut chimie cu oamenii de aici din agentie. Asa a ajuns intr-un Bucuresti gri un mexican imbracat in pantaloni albastri, camasa galbena si tricou portocaliu. A fost primul soc, insa si-a revenit repede pentru ca i-au placut oamenii si locul. Si de unde la inceput credea ca va sta doar patru luni, ca sa revina acasa in Mexic, a semnat contractul initial pe un an, insa au trecut 11 ani si vorbeste despre Romania ca fiind acum acasa si isi face planuri aici.</p> <p>  </p> <p> “Dupa un an, am iubit Romania. Si Romania m-a placut pe mine.” A plecat apoi la agentia Publicis, unde a cunoscut-o pe Ileana Badiu (atunci era Ileana Pescariu), care avea un proiect nou si toata lumea i-a sugerat sa vorbeasca cu mexicanul. Au vorbit, au inceput de la zero si, pana sa isi dea bine seama, erau asociati intr-o agentie care avea un viitor. “Un viitor care a devenit mai interesant, cand ne-am decis sa plecam de acolo si a intrat alta femeie minunata in viata noastra, Tereza Munteanu (Terry), o femeie cu o experienta de cel putin 25 de ani in publicitate. Am decis sa incepem o calatorie impreuna si pana acum a fost cea mai buna decizie din viata mea. Si acum noi trei avem o agentie, Wunderman, unde ne distram, unde muncim si unde e totul ca pana acum, foarte bine.” Ii plac oamenii si tara aici. Asa a inceput totul, faptul ca a cunoscut oameni interesanti, cu care a legat prietenii. Acum acasa este aici, pentru ca inima lui Joaquin este in Romania</p> <p>  </p> <p> <strong>Citeste si:</strong></p> <p> <a href=”https://www.revistabiz.ro/un-italian-la-bucuresti-1449.html”>Un italian la Bucuresti</a><br /> <a href=”https://www.revistabiz.ro/olandez-dar-fericit-aici-1448.html”>Olandez, dar fericit aici</a><br /> <a href=”https://www.revistabiz.ro/uimit-de-romani-si-dupa-30-de-ani-1447.html”>Uimit de romani si dupa 30 de ani</a><br /> <a href=”https://www.revistabiz.ro/bucharest-not-budapest-1446.html”>Bucharest, not Budapest</a><br /> <a href=”https://www.revistabiz.ro/drumul-din-haifa-la-bucuresti-1445.html”>Drumul din Haifa la Bucuresti</a><br /> <a href=”https://www.revistabiz.ro/din-olanda-spre-romania-cu-dragoste-1443.html”>Din Olanda spre Romania, cu dragoste</a><br /> <a href=”https://www.revistabiz.ro/ei-au-ales-romania-1442.html”>Ei au ales Romania</a></p>