Biruința Olteniei: o moară mică cu ambiție mare

Biruința Olteniei: o moară mică cu ambiție mare

Reading Time: 11 minute

Conform lumii afacerilor, Moara Biruința Olteniei, o moară la vreo 40 de kilometri de Slatina, într-un sat din sudul Olteniei, nu ar trebui să existe. Cu o echipă restrânsă dar bine închegată și o capacitate de aproximativ 25 de tone de făină pe lună, moara funcționează într-o industrie unde marile companii pot produce această cantitate într-o singură zi. Cerealele au fost mult timp o afacere de bază, iar măcinarea este determinată de dimensiune, randament și viteză.

Măcinarea făinii nu este o afacere nouă. Tehnologiile de bază au fost inventate în secolul al III-lea înainte de Hristos. Primele mori locale, alimentate cu apă, au fost ancore economice pentru satele montane izolate, sărace și autosuficiente. Moștenirea lor se mai vede și azi, în zecile de mori vechi de piatră sau de lemn, multe ajunse muzee, altele lăsate în paragină.

Într-o astfel de moștenire se plasează astăzi și moara Biruința Olteniei, construită într-o cooperativă agricolă formată din fermieri care au decis că nu mai pot răzbate singuri. Alexandru Ignat, președintele cooperativei, povestește că decizia de a construi o moară pe piatră nu a venit din calcule financiare, ci dintr-un impuls de identitate. „Vroiam o făină adevărată, nu ce există pe piață”, spune el. Tatăl său, agronom cu peste 30 de ani de experiență, a fost cel care a gândit formula: grâu românesc de calitate, măcinat lent, ambalat simplu, fără amelioratori.

Cooperativa gestionează aproximativ 300 de hectare, cultivate preponderent cu cereale. Au renunțat la soiurile străine – mai productive, dar mai slabe calitativ – și s-au întrors la soiuri românești, cu 13-15% proteină și peste 28% gluten. Au sacrificat randamentul pentru gust, digestibilitate și integritate.

Moara, fabricată într-un atelier italian specializat, a costat peste 200.000 de euro, bani strânși prin fonduri europene și aport propriu. Echipată cu buncăr, cernător, cântar semi-automat și un sistem de ambalare adaptat atât consumatorului casnic, cât și brutăriilor artizanale, moara funcționează într-un singur schimb, cu o capacitate de aproximativ 1 tonă pe zi.

Producția se vinde aproape exclusiv direct către consumatori, prin magazinul online al cooperativei. 90% dintre clienți sunt oameni obișnuiți, din București, Cluj, Iași, Bihor și alte județe unde, după cum spune Ignat, există „o educație alimentară mai ridicată”. Sunt clienți care fac pâine acasă, evită produsele industriale și vor să știe ce mănâncă.

Oferta conține patru produse: făină integrală de grâu, făină integrală de secară, făină albă tip 650 și tărâțe de grâu. Cel mai vândut soi este, detașat, cel integral.

Ignat și echipa lui nu se opresc aici. Planul e ca moara să devină motorul principal al cooperativei, care are deja o cifră de afaceri de peste 800.000 de lei, aproape jumătate venind din vânzarea de făină. Miza nu e doar comercială, ci existențială: într-un context agricol instabil, cu secetă prelungită și prețurile cerealelor la pământ, prelucrarea internă e un colac de salvare.

„Făina noastră e un produs de nișă care are șansa să acopere România”, spune președintele cooperativei. În interviul de mai jos Alexandru Ignat răspunde la o serie de întrebări despre cum a luat naștere moara, despre filozofia din spatele deciziilor, despre muncă, echipă și ce înseamnă, concret, să faci făină bună în România de azi.

Cum a venit acest nume: Biruința Olteniei? Ce semnifică el pentru cei care au pus la cale cooperativa? Cât de greu a fost să vă puneți la aceeași masă și să începeți să lucrați împreună, cu tot ce implică o cooperativă – terenuri, decizii, muncă, răspundere?

Numele a venit ușor și este firesc pentru noi, Biruința Olteniei. Are o însemnătate deosebită și este ceea ce ne unește și ne dă putere să mergem mai departe. Practic, se referă la lupta noastră cu problemele actuale ale agriculturii din sudul României, lupta în care sperăm să biruim. Nu a fost ușor să ne punem la masă, dar situația ne-a forțat să ne unim, să cooperăm, să devenim mai puternici. Totul pentru binele individual, dar care a fost posibil de realizat în cadrul colectivității.

Cum ați reușit să adunați cele 250–300 de hectare gestionate acum? A fost o luptă să le aduceți în același sistem sau s-au aliniat lucrurile natural? Ce cultivați, în ce proporții, și cum ați ajuns să vă concentrați pe grâu de panificație?

Adunarea celor 300 de hectare nu a fost neapărat dificilă, deoarece fiecare membru, în parte, avea ferma lui mică spre medie. Cu toții am ajuns la maturitate, am observat că nu mai existau șanse să creștem ca suprafață și singura soluție pentru a deveni puternici a rămas cooperarea. Cultivăm cereale pe aproximativ 60–70% din suprafață, mai ales în ultimii ani, când, din cauza secetei din vară, producțiile la floarea-soarelui și porumb au fost extrem de mici.

Când majoritatea românilor au trecut la cultivarea soiurilor străine productive, dar extrem de proaste calitativ (10–11 proteină, 20–22 gluten), am știut că șansa noastră de reușită în morărit trebuie să vină din cultivarea soiurilor românești, care sunt mai puțin productive, dar extrem de calitative. Reușesc să combine calitățile de panificație: 13–15% proteină și 28–30% gluten, cu o aromă deosebită în produsul finit – pâinea sau alte produse de panificație. Am acceptat o scădere de producție pentru o materie primă de înaltă calitate, puțin și bun, pentru ca românii noștri să primească ce este mai bun.

Când a apărut ideea morii în povestea voastră? Ce v-a făcut să spuneți: nu mai trimitem grâul la alții, îl transformăm noi în făină, aici? A fost o decizie de business sau una de identitate – să păstrați controlul asupra a ceea ce mănâncă oamenii din munca voastră?

Decizia a aparținut tatălui meu, care este director executiv în cadrul Cooperativei, cel care pune la bătaie experiența lui, având studii agronomice și peste 30 de ani de experiență. Pe know-how-ul lui ne bazăm pentru a produce cereale de cea mai bună calitate.

Decizia de a avea o moară cu pietre a fost una de identitate, deoarece am vrut să punem ceva altfel pe masa românilor. O făină adevărată, nu ce exista până la acest moment pe piață. Sloganul nostru este „Făină pentru sănătate”, unde totul pleacă de la bob și se desăvârșește între cele două pietre, astfel că oamenii se pot întoarce la origini, unde făina este ca odinioară: curată, măcinată lent, fără amelioratori și plină de nutrienți.

De ce ați ales să măcinați pe piatră, într-o moară italiană, într-un timp în care totul se face pe repede înainte? Ce are piatra asta – lentă, grea, tăcută – și nu are o moară industrială cu valțuri rapide? Ce rămâne în făină când e măcinată încet?

Toată lumea are moară pe valțuri, toți vor să producă rapid, dar nu și noi. Măcinăm lent, pe piatră, pentru a păstra toți nutrienții. Aici ne referim și la enzime, vitamine și aminoacizi, calitatea acestora fiind bazată pe temperatura de măcinare.

Dacă valțurile macină rapid, cu metal, la temperatură înaltă, moara noastră macină lent, pe piatră, la temperatură joasă, maximum 35–38 de grade, astfel toți nutrienții sunt calitativi și la dispoziția organismului.

Cât de importantă e pentru voi prospețimea? Cât timp trece de la bobul măcinat până la punga ambalată? Ce diferențe clare sunt față de o făină industrială, albă, din comerț?

Producem artizanal între 100–125 kg pe oră, deci maximum 1 tonă pe zi. Când alții produc tone pe oră, noi abia producem 125 kg. Totul se întâmplă lent, fără grabă, urmărind atent gradul de încărcare al pietrelor și mai ales temperatura acestora. Făina nu este contaminată și ajunge de îndată în pungi de hârtie alimentară, în triplu strat, pentru menținerea prospețimii și calității luni de zile.

Ce înseamnă pentru voi o făină bună? Ce contează mai mult – grâul, măcinarea, clima, solul, omul? Ați testat mai multe soiuri? Ați luat în calcul și grâne mai vechi, mai puțin productive, dar mai gustoase sau mai bogate nutrițional?

O făină bună trebuie să înglobeze toate elementele pe care le-ați precizat mai sus. Trebuie să existe un om bun care să lucreze în sinergie cu solul și cu clima, soiul potrivit de grâu, în general soiuri vechi, românești, care nu performează extraordinar din punct de vedere cantitativ, dar excelează pe parte calitativă – lucru care ne-a adus renumele.

Totul se definitivează în moară, unde, cu reglajele potrivite, iese o făină deosebită, care este mărturia tuturor verigilor îmbinate perfect.

Cine lucrează moara? Aveți un morar dedicat? Cum s-a învățat meseria asta? E cineva din comunitate sau a trebuit să formați oameni de la zero?

Avem un morar cu vastă experiență, dar și tineri dornici să învețe, dispuși să ducă mai departe această tradiție a morăritului. Cooperarea este la baza tuturor activităților noastre.

Echipa este una foarte bine sudată, de la morar, la ambalator, la echipa de IT și marketing, care țin platforma www.biruintaolteniei.ro în picioare. Deși muncim de câțiva ani la implementarea proiectului și testăm de mai bine de un an formula perfectă de făină, totuși, suntem o echipă tânără, nouă, dar care a luat cu asalt piața de făină ce a pus pe masa românilor foarte multă făină ameliorată și așa-zisa făină integrală.

Acum, când oamenii au găsit făina noastră adevărată, sunt extrem de încântați, devin clienți fideli și ne ajută recomandându-ne și prietenilor.

Cine vă cumpără făina acum? Brutari, magazine, gospodine? Ce caută oamenii în făina voastră – sănătate, gust, origine, tradiție? Care a fost cea mai neașteptată reacție de la cineva care a folosit-o?

Paleta de clienți este completă: gospodine, băcănii și brutari, dar țin să le mulțumesc extraordinar de mult oamenilor de acasă, care, în câteva luni, ne-au pus în topul producătorilor de făină integrală.

Oamenii de acasă reprezintă peste 90% din clienții noștri și am făcut o promisiune că vor rămâne întotdeauna cei mai importanți și prioritari.

Cum vă poziționați pe piață, între făinurile ieftine din supermarket și produsele artizanale de nișă? Cum explicați diferența între făina voastră și una „obișnuită”? Ce ar trebui să știe un om care face pâine acasă, ca să aleagă mai conștient?

Suntem fix un produs de nișă, dar care are șansa să acopere România. Producem maxim 1 tonă pe zi, 25 de tone pe lună, cât să deservim parțial această nișă de făină integrală și niște clienți care sunt dispuși să plătească mai mult pentru un produs curat, artizanal, făcut pe îndelete.

Oamenii care fac pâine acasă ar trebui să nu se lase păcăliți de anumite făinuri integrale ieftine de pe piață, multe având la bază făină albă, plină de amelioratori, în amestec cu tărâțe. Din păcate, industria panificației este una complicată, multă pâine integrală fiind, de fapt, colorată cu colorant caramel, melasă, cenușă, cacao și alți înlocuitori, pentru a rezulta un produs ieftin, dar care este departe de adevăr.

Aveți un plan clar de dezvoltare sau mergeți pas cu pas, în funcție de cerere și de resurse? Vreți să introduceți alte cereale – secară, alac, ovăz – sau să mergeți mai departe cu pâine, paste, biscuiți? Care e următorul prag?

Inițial a pornit în funcție de cerere și resurse, dar a reușit foarte rapid să se autosusțină. Clienții au apreciat seriozitatea și calitatea, astfel că, la momentul de față, avem un plan foarte bine pus la punct. Scopul nostru este să avem cea mai apreciată făină integrală de pe piață, lucru care deja se întâmplă, de aceea este foarte importantă menținerea și chiar creșterea calității. Din acest motiv, totul merge atât de bine.

Ne rezumăm la făină, suntem specialiști în producția de cereale, nu în panificație. Aici lăsăm pe alții să-și facă meseria și să scoată ce-i mai bun din făina noastră.

Următorul prag este să mergem la capacitate 100% tot anul, așa cum se întâmplă în această perioadă, lucru care vine după mai puțin de 6 luni de la punerea în funcțiune.

Cum arată, pentru voi, o zi bună la moară? Și cum arată una proastă? Cu ce vă luptați azi: prețuri, vreme, legislație, distribuție? Ce v-ați dori să meargă mai ușor? Care sunt provocările afacerii?

Sincer, cel mai mare disconfort pe care îl avem la momentul acesta îl reprezintă penele de curent. Din fericire, am reușit să descifrăm puzzle-ul vânzării. Suntem prezenți pe rețelele sociale și ne vindem produsele pe magazinul nostru online, cu livrare în toată țara, prin curier.

Astfel, nu depindem de nimeni pentru desfacere, decât de consumatorul final, care este cel mai exigent, dar și cel care ne răsplătește sudoarea. Stăm în vânt, ploaie și soare pentru el, dar când am pus prețul pe munca noastră, a fost receptiv și dispus să plătească pentru a consuma ceea ce se întoarce la origini.

Dacă ați putea pune un mesaj scurt pe fiecare pungă de făină, să știe omul cine sunteți și de ce faceți asta, ce ați scrie?

„De la români, pentru români!”

Suntem extrem de mândri de munca noastră și de faptul că livrăm în toată țara.

Cât vindeți acum, lunar sau anual? Câte tipuri de făină aveți în ofertă și care se caută cel mai mult? Măcinați zilnic sau în funcție de comenzi? Care e capacitatea morii – cât scoate într-o zi, într-un an?

Creșterea este fantastică, pot să vă spun că, dacă în primăvară vindeam de 15.000 de lei pe lună, acum vindem de peste 10 ori mai bine. Dacă în primăvară aveam un produs de nota 10 pe care nu-l știa nimeni, astăzi avem un produs de nota 10 știut de toată lumea.

Măcinăm zilnic și, în perioada următoare, vom ajunge la 100% capacitate pe un schimb de 8 ore, unde planuim să rămânem pentru etapa de consolidare. Avem 4 produse în ofertă: făină integrală de grâu, făină integrală de secară, făină albă tip 650 și tărâță de grâu. Best-sellerul este, de departe, făina integrală de grâu, urmată de celelalte.

După cum spuneam, producem 800–1000 kg pe zi, aproximativ 25 de tone pe lună, când alții fac peste 25 de tone pe zi.

Care a fost investiția totală în moară? În ce s-a investit concret: echipamente, spațiu, utilități, ambalare? Ați lucrat cu fonduri europene, credite, aport propriu? Cât a durat de la idee până la prima pungă vândută?

Moara completă a costat peste 200.000 de euro și cuprinde absolut tot, de la moara propriu-zisă, buncăr de cereale, cernător și cântar semi-automat, cu care putem ambala la 5 și 25 kg, cantități perfecte atât pentru utilizatorul de acasă, cât și pentru brutăriile artizanale.

De asemenea, în cadrul halei avem zonă de vestiare cu grup sanitar complet, aer condiționat și încălzire centrală. Am creat toate condițiile pentru ca angajații să nu ducă lipsă de nimic și activitatea noastră să fie cât mai eficientă. Ultima investiție a fost un stivuitor electric, cu care putem manipula foarte ușor paleții cu făină, cât și sacii de cereale care urmează să fie puși în buncărul morii.

Proiectul este cu fonduri europene, dar și aport propriu, 90–10 pe hârtie, dar, în realitate, din cauza contextului ultimilor ani, am adus foarte mulți bani de acasă. Creșterile de prețuri, slăbirea leului, războiul de la graniță și COVID-ul ne-au forțat să aducem mult mai mulți bani de acasă, lucru care ne destabilizează.

Ca situația să fie și mai rea, seceta accentuată din ultimii 3 ani a venit cu scăderi drastice de producție ale culturilor de primăvară, în special floarea-soarelui, care este o cultură de bază pentru noi. Ne bucurăm, la acest moment, că avem o toamnă ploioasă. Sperăm să avem și zăpadă în această iarnă, iar ploile să continue spre primăvară-vară.

Care este cifra de afaceri a cooperativei în momentul de față și cât din ea vine din făină, cât din restul activităților agricole? Aveți un obiectiv de creștere pentru anul viitor?

Cifra de afaceri, până în acest moment, este de 813.404 lei, dintre care 48% o reprezintă partea de făină. După cum se vede, ponderea făinii este una importantă și va crește treptat, deoarece, la momentul de față, producția de floarea-soarelui a fost mică, implicit și veniturile generate de ea, iar prețul cerealelor este la un nivel foarte jos, din păcate pentru noi, fermierii.

Sperăm ca, treptat, să procesăm cât mai mult din grâul produs, iar prețurile produselor agricole să crească, deoarece ne bazăm și pe celelalte culturi.

Câți oameni lucrează efectiv în moară și în ambalare? Cum arată echipa din spate – sunt angajați, membri ai cooperativei, colaboratori?

Echipa este mixtă, compusă din angajați și membri cooperatori. Eu, ca președinte al cooperativei, am măcinat și procesat comenzi la început, când nu ne permiteam să angajăm și veniturile erau mici. Odată cu creșterea numărului de comenzi, am angajat morar și doi ambalatori, rămânându-mi de făcut doar partea de birou, procesare comenzi în sistem și crearea unei politici comerciale, cât și trasarea liniilor în materie de promovare.

Ați reușit să vindeți doar în Oltenia sau aveți cerere și din alte zone? Distribuiți în magazine, lucrați cu brutării, livrați direct către clienți?

90% din vânzări sunt B2C, către clientul de acasă, care face pâine regulat și nu consumă pâine din comerț. Este un client educat, știe cât de periculoasă este făina albă ameliorată și că lucrul de calitate este scump. Comenzile vin din toată țara, dar, cu precădere, din București, Ilfov, Cluj, Iași, Bihor – zone cu educație crescută și putere financiară.

Cum vedeți sustenabilitatea economică a morii? E un proiect care se poate susține singur pe termen lung sau are nevoie de susținerea celorlalte activități agricole?

Moara are o sustenabilitate economică bună, un cash-flow sănătos și o marjă bună, deși există foarte multe cheltuieli. Preconizăm că, în următoarele 12 luni, va fi principala sursă de venit pentru cooperativa noastră și, în contextul climatic actual, cu secetă extremă vara, când culturile de primăvară sunt un fiasco, este singura noastră scăpare și arma de a birui greutățile agriculturii din România în următorii ani.