Biz Reality Check – Elena Teofana Drăguț: Curajul de a te arunca în necunoscut, de a încerca și de a reflecta asupra experiențelor proprii devine, în final, adevărata busolă

Biz Reality Check – Elena Teofana Drăguț: Curajul de a te arunca în necunoscut, de a încerca și de a reflecta asupra experiențelor proprii devine, în final, adevărata busolă

Reading Time: 5 minute

Sunt multe momente în care, doar a privi în jur aduce multă nesiguranță și iz de eșec în viețile noastre profesionale.

Câteodată, parcă toți ceilalți le fac pe toate bine. Proiecte de succes și echipe fericite, conferințe cool, birouri dichisite cu cafele frumos aranjate lângă laptop. Totul pare ușor. Totul pare „așa cum trebuie”. Însă, de multe ori, realitatea profesională rămâne nespusă.

Există și zile în care nu ai energie să răspunzi la un e-mail. Proiecte care eșuează. Momente în care simți că ai ajuns la limită și nu știi dacă mai poți continua. Gânduri care te macină noaptea, deși ziua le ascunzi bine în spatele unui „Sunt ok”. Și totuși, ele sunt cele care ne formează cu adevărat.

Despre asta e Reality Check. Despre partea nevăzută a carierei și a succesului. Despre normalizarea eșecului. Despre ce învățăm când lucrurile nu merg bine. Despre cât de greu e uneori să rămâi pe drumul tău, dar și despre puterea de a o lua de la capăt. Pentru că, în realitate, nu doar victoriile ne definesc, ci și greutățile prin care trecem.

Primul partener curajos, care vorbește, prin oamenii săi, deschis despre eșec este Provident. Astăzi, un interviu cu Elena Teofana Drăguț, Complaints and Collection Manager

Ce te definește în viața profesională?

Cel mai puternic atu al meu este creativitatea. M-a ajutat de nenumărate ori să găsesc soluții acolo unde părea că nu există și să ies cu bine din provocări. La fel de prezentă este și ambiția mea, sunt extraordinar de ambițioasă. Dacă cineva îmi spune că nu pot face ceva, pentru mine e suficient ca să demonstrez că există o cale. Fie învăț singură, fie caut variante până reușesc.

Pe lângă creativitate și ambiție, mă caracterizează consecvența. Sunt omul pe care te poți baza, dacă îmi asum un lucru, îl duc până la capăt, chiar și când e nevoie să repet de zeci de ori până iese cum trebuie. Îmi place să schimb perspectiva, să abordez lucrurile altfel. Cred că exact prin această combinație am reușit să cresc și să-mi pun amprenta asupra rolului meu.

Cum ai defini eșecul dacă ai putea să rescrii definiția din dicționar?

Pentru mine, cel mai mare eșec nu se măsoară în cifre sau rezultate, nu este atunci când un buget nu este atins sau când  apar probleme la birou. Adevăratul eșec apare atunci când ne trădăm pe noi înșine. Este clipa în care nu ai suficientă încredere în tine, când te pui mereu pe ultimul loc și uiți să investești în propria dezvoltare. Este momentul în care nu mai încerci să refaci lucrurile greșite și uiți cine ești cu adevărat.

Am învățat că momentele care par eșecuri exterioare sunt de fapt lecții și surse valoroase de învățare. Dar momentele în care pierzi legătura cu tine însuți, când uiți ce-ți dorești și cine ești, acestea reprezintă adevăratul eșec. Trădarea de sine este singurul eșec pe care nu-l poți depăși fără să te regăsești.

Care a fost cea mai mare provocare pe care ai înfruntat-o?

Să depășesc perfecționismul și teama de a nu avea control total asupra echipei mele. La început, îmi era greu să cred că pot coordona oameni fără să intervin în fiecare detaliu. Acea lipsă de control genera teamă, teama de eșec și nesiguranță.

Însă, cu timpul, am realizat că exact în aceste momente, când renunți la control, apar cele mai frumoase lucruri. Când le-am oferit oamenilor libertate și încredere, au început să vină cu idei, să pună întrebări, simțindu-se suficient de siguri să exploreze și să încerce.

Această provocare m-a tras initial în jos, dar m-a învățat să am încredere în oameni și în mine însămi. Astăzi, nu mai simt frica de a greși, știu că fiecare încercare, chiar și atunci când nu iese perfect, este o oportunitate de a învăța și de a crește.

Cum te-ai simțit în acea perioadă dificilă și ce efecte a avut asupra ta?

Aveam impresia că nu contribui cu adevărat la rezultate. Simțeam că nu reușesc să îmi aduc aportul real și că nu pot să ating standardele pe care mi le setasem singură. Mă simțeam blocată, chiar dacă eram înconjurată de oameni care îmi validau eforturile și îmi spuneau că sunt pe drumul cel bun și că merit poziția mea. Totuși, în ciuda acestui sprijin, încrederea părea să mă părăsească. Pretențiile pe care mi le impuneam erau atât de mari încât nu reușeam să le ating, iar lipsa siguranței în propriile forțe adâncea sentimentul de nesiguranță. Nu simțeam că aportul meu contează cu adevărat și mă îndoiam de capacitățile mele. Acea perioadă m-a făcut să resimt o lipsă intensă de valoare și o neîncredere profundă în capacitățile mele.

Cum ai depășit această perioadă și ce lecție ai învățat?

Prin iubire de sine și răbdare. Am învățat să mă iubesc și să-mi ofer spațiu pentru a procesa nesiguranța. Sprijinul primit de la oameni care mi-au oferit o punte de siguranță a avut un rol important în viața mea, iar sesiunile de coaching m-au învățat să construiesc încredere în propriile forțe și să gestionez incertitudinea. Lecția principală a fost să accept nesiguranța ca parte din proces și să continui să învăț și să cresc fără să mă judec prea aspru.

În tot acest parcurs, ce ți-ai dori să faci diferit?

Astăzi nu simt nevoia să fac ceva extraordinar, care să îmi depășească capacitățile. Ceea ce îmi doresc, în schimb, este să rămân deschisă și să continui să învăț. Nu am pretenția de a fi deja un manager desăvârșit, ci mai degrabă conștientizez că sunt un manager aflat într-un proces continuu de dezvoltare. În fiecare zi învăț din dialogurile cu oamenii, din apropierea față de echipă, dar și din momentele de reflecție pe care mi le ofer. De aceea, ceea ce aleg să fac acum este să fiu autentică, să fiu prezentă și să las loc învățării să mă formeze, pas cu pas.

Care este cuvântul sau valoarea care te ghidează în viața profesională?

Respect. Îl văd ca pe baza oricărei relații, fie ea profesională sau personală. Respectul înseamnă să apreciezi munca oamenilor, să fii transparent și să colaborezi cu deschidere. Atunci când există respect, totul devine mai simplu și mai frumos, comunicarea, colaborarea, chiar și rezultatele. Cred că fără el e greu să construiești ceva de durată, dar cu respect poți să clădești relații solide și să evoluezi.

Pentru un om aflat în rolul tău, sau nu, care ar fi perspectiva valoroasă?

Să încerce. Să accepte provocările și să nu se teamă să-și testeze limitele. Chiar dacă drumul uneori e greu și doare, fiecare pas făcut te ajută să descoperi ceva nou despre tine și despre ceea ce poți realiza. Am învățat că uneori e nevoie să te oprești și să privești la fundamentul de la care ai pornit. În momentele cele mai dificile, reveneam la planificarea pe care o făcusem la început, care mă ajuta să îmi reamintesc scopul, direcția și ceea ce contează cu adevărat. Chiar și pașii mici, asumați, conturează drumul tău. Curajul de a te arunca în necunoscut, de a încerca și de a reflecta asupra experiențelor proprii devine, în final, adevărata busolă care te ghidează în carieră.

Succesul nu este doar despre ce vedem la suprafață. Este despre muncă, eșecuri, momente de cumpănă și puterea de a merge mai departe. Reality Check este locul unde normalizăm dificultățile din carieră și învățăm unii de la alții. Pentru că uneori avem nevoie să știm că nu suntem singurii care greșesc.