Cristina Bîcîilă, Ateliere Fără Frontiere: Impactul social și cel economic pot crește împreună

Cristina Bîcîilă, Ateliere Fără Frontiere: Impactul social și cel economic pot crește împreună

Reading Time: 12 minute

De 17 ani, asociația Ateliere Fără Frontiere transformă deșeurile și vulnerabilitatea socială în oportunități. De la recondiționarea echipamentelor electronice și donațiile de calculatoare către școli defavorizate, la bannere publicitare care capătă o nouă viață și o ferma socială care cultivă produse certificate bio, asociația a construit un model integrat de economie circulară și incluziune socială. 

Cu peste 8.000 de persoane sprijinite și o echipă în care peste 30% dintre angajați sunt persoane din medii vulnerabile, organizația dovedește că impactul social și cel economic se susțin reciproc, înregistrând venituri în creștere de peste 10% pe an și o cifră de afaceri care, în 2024, a depășit 8 milioane de lei.

Cristina Bîcîilă, Director General al Ateliere Fără Frontiere, a povestit despre cum funcționează și cum se susține o organizație nonprofit de utilitate publică, despre provocările și oportunitățile economiei sociale în România și direcțiile de dezvoltare pentru următorii ani. 

Care sunt principalele surse de venit ale organizației și cu ce provocări vă confruntați? 

Organizația Ateliere Fără Frontiere (AFF) a fost inițiată în 2008 de către Raluca și Patrick Ouriaghli, pe modelul întreprinderilor sociale de inserție din Franța, unde acestea au facilități fiscale, inclusiv scutiri de taxe locale și acces preferențial la anumite scheme de sprijin. AFF a fost printre primele entități din România înființate după acest model.  

Datorită formării RISE România (Rețeaua Română a Economiei Sociale) la care AFF este membru fondator, al parteneriatelor cu alți actori din acest segment, dar și datorită nevoii de implementare a programului POSDRU (Programul Operațional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane), autoritățile române au fost convinse de necesitatea dezvoltării acestui sector de activitate. 

Astfel, în 2015, a fost publicată legea economiei sociale (219/2015) care definește acest domeniu, în care profitul obținut din activitățile economice este reinvestit în scop social și de mediu. Întreprinderile sociale pot avea diverse forme juridice (inclusiv asociații și fundații) dacă susțin interesul general al unei colectivități sau al unor persoane vulnerabile, dacă urmăresc creșterea incluziunii sociale și dacă reinvestesc minimum 90% din profit în misiunea socială.

Ateliere Fără Frontiere este organizație nonprofit, de utilitate publică, ce are ca scop reintegrarea oamenilor din categorii vulnerabile pe piața muncii din România, oferindu-le un loc de muncă și un pachet de inserție profesională în cele patru ateliere: reDEEE, remesh, logietic și ferma bio&co. 

În acest moment, organizația se susține cu un mix de venituri, cele economice reprezentând peste 40%. Restul de venituri provin din finanțări publice și granturi europene sau sponsorizări private. 

Menținerea unui echilibru între productivitate, misiunea socială și prețuri competitive pe piața de desfacere este cea mai mare provocare a unei întreprinderi sociale. O întreprindere socială de inserție, pe lângă costurile uzuale pe care le are orice producător, mai are de acoperit costurile generate de către pachetul de inserție pentru persoanele din categorii vulnerabile. Acesta presupune un departament cu specialiști care pot oferi informare, consiliere profesională și formare profesională, îndrumare pe parcursul procesului de integrare socio-profesională, precum și alte măsuri de acompaniament care să asigure inserţia profesională şi socială. 

Totodată, întreaga echipa AFF, în mod special cei care lucrează direct cu persoanele în inserție, urmează un program special de pregătire și mentorat pentru ca, la rândul lor, să poată oferi sprijin colegilor lor. 

De aceea, este esențial ca întreprinderile sociale și întreprinderile sociale de inserție să beneficieze de măsuri concrete de sprijin financiar și fiscal, încurajarea sectorului prin achiziționarea serviciilor și produselor întreprinderilor sociale și obligativitatea ca în achizițiile publice să existe criterii de selecție pe baza contractelor clauzelor sociale și de mediu, nu doar cele de preț.  

Achizițiile de la o întreprindere socială de inserție sunt mai mult decât un gest comercial – ele sunt o formă de susținere cu demnitate, o recunoaștere a serviciilor și produselor pe care le oferim, dar și a serviciului social de activare pe care îl aducem întregii societăți.

Ce înseamnă pentru voi o organizație nonprofit „sustenabilă financiar”? Cum reușiți să echilibrați misiunea socială cu presiunile financiare?

Pentru noi, sustenabilitatea financiară nu este un scop în sine, ci o condiție esențială pentru a ne atinge misiunea socială. Dacă nu există stabilitate financiară, obiectivele sociale nu pot fi realizate, iar impactul real scade.

Pentru a funcționa și a-și îndeplini misiunea socială, orice organizație trebuie să fie sustenabilă financiar. Dacă nu există această componentă stabilă, nu se vor atinge obiectivele sociale, iar organizația nu poate avea un impact de calitate. Ne interesează ca parcursul celor pe care îi angajăm din categorii vulnerabile să se încheie cu success, iar ei să își refacă drumul vieții cu mai multă încredere în ei. 

Totodată, e important ca oamenii din echipă să fie motivați, susținuți, să primească recunoaștere și să fie recompensați pentru munca lor. Această satisfacție vine din pasiunea pe care o au pentru scopul social, dar nu trebuie ignorată nici partea financiară, cea de beneficii sau dezvoltare profesională. Consider că o echipă determinată și motivată care lucrează cu plăcere și pune pasiunea în ceea ce face este un factor cheie pentru succesul unei organizații.

În plus, după 24-36 de luni, încurajăm participanții să plece către un angajator din piața convențională a muncii. Este un succes enorm – redăm un om societății. Dar pentru organizație, înseamnă să pierdem un angajat deja competent și să luăm de la zero pe altcineva. În perioade de presiune, cum ar fi o comandă mare în cadrul remesh, această dinamică devine o provocare.

Aceste costuri suplimentare nu există pentru un angajator clasic. În multe țări din vestul și nordul Europei, ele sunt considerate un serviciu public, motiv pentru care întreprinderile sociale de inserție beneficiază de subvenții sau de piețe rezervate. La noi, lipsa acestor măsuri face ca presiunea pe echilibrul financiar să fie și mai mare. În final, echipa determinată, motivația și pasiunea pentru misiunea socială fac diferența și ne ajută să ne menținem echilibrul.

Ce programe și întreprinderi sociale există sub umbrela Ateliere Fără Frontiere? 

La Ateliere Fără Frontiere purtăm două pălării: antreprenori de economie circulară și creatori de programe educaționale. Fiecare atelier are propria lui poveste, dar toate se întâlnesc în același loc: un loc de muncă plină de sens pentru salariații în inserție și rezultate clare pentru comunitate.

În reDEEE, călătoria începe cu un calculator vechi care capătă o a doua viață. Suntem singura organizație autorizată la nivel național care colectează echipamente IT, le pregătește pentru reutilizare și le donează – un lanț complet, cu grijă pentru oameni și resurse. De-a lungul celor 17 ani de existență, prin programul Dăm Click pe România, peste 36.000 de calculatoare au ajuns la mai mult de 3.450 de instituții, sprijinind aproximativ 600.000 de elevi și profesori. În prezent, aproximativ 10% dintre școlile din țară sunt dotate cu echipamente datorită acestui proiect. Asta înseamnă șanse reale la educație digitală acolo unde era doar dorință. 

La remesh, vedem altă transformare: bannerele uriașe, fără soluții de reciclare, devin genți și accesorii care poartă pe umeri povești urbane. Din 2011 până astăzi, am recuperat peste 25 tone de materiale publicitare și le-am transformat în peste 100.000 de produse. Fiecare bucată este croită cu răbdare într-o unitate protejată care susține integrarea pe piața muncii. 

La ferma socială bio&co, povestea se scrie în ritmul anotimpurilor. Pe cinci hectare de teren, la Ciocănari, județul Dâmbovița, în opt solarii, cultivăm peste 80 de varietăți de legume bio și livrăm săptămânal coșuri în București și Ilfov. O agricultură care hrănește sănătos și creează locuri de muncă pentru participanții în programul de inserție. Anul acesta sărbătorim 10 ani de recoltă și de comunitate.

logietic este atelierul care „ține lucrurile în mișcare”: ambalare, etichetare, sortare și transport pentru produse sustenabile. Este puntea discretă dintre producătorii responsabili și clienții lor – un spațiu în care rigoarea logistică întâlnește misiunea socială. 

Sub aceeași umbrelă, creștem și programe educaționale cu efect multiplicator. Green Challenge îi pune pe elevi în rol de campioni ai economiei circulare: doar începând cu 2024, peste 2.000 de elevi din 10 școli au strâns mai mult de 12 tone de DEEE, învățând, practic, cum se schimbă lumea: în echipă și cu fapte. 

Iar la CROP (Centrul de Resurse pentru Oameni și Planetă), copiii învață prin joacă ce înseamnă sustenabilitatea: agricultură ecologică, economie circulară, consum responsabil. Este locul în care mănâncă legume cu plăcere, chiar de la sursă.

Așa arată „ecosistemul” AFF: produse și servicii competitive pe piață, rezultate măsurabile pentru școli și mediu, și, mai ales, drumuri noi deschise pentru oamenii noștri în inserție.

Câte persoane vulnerabile ați sprijinit direct în ultimii ani prin programele voastre de inserție socio-profesională și ce schimbări ați observat în viața lor? Cum vă asigurați că impactul este unul de durată?

În ultimii ani, am sprijinit direct peste 8.000 de persoane în programele noastre de inserție socio-profesională, iar 344 dintre ele au fost angajate în atelierele noastre și au parcurs traseul complet de formare și integrare. Am observat transformări profunde: participanții își recâștigă încrederea în ei, reconstruiesc relații sociale și familiale și dobândesc competențe stabile care le permit să acceseze locuri de muncă pe piața convențională.

Unul dintre salariați povestea așa: „Când am venit la AFF, simțeam că nu mai am nicio șansă. Eram fără serviciu de ani de zile, se îndoiau oamenii de mine, nu mai credeam că pot face ceva. Dar aici m-au primit exact cu ceea ce știam să fac și au avut răbdare să mă învețe, să mă asculte. Cu timpul, am realizat că nu sunt singur în drumul meu. Am început să râd din nou, să vorbesc cu colegi și să îmi stabilesc un drum profesional. Acum plănuiesc să aplic la un job pe cont propriu. AFF nu doar că mi-a arătat că pot, ci m-a înzestrat cu încredere și abilități. Și mi-a dat un început real”.

Pentru a ne asigura că impactul durează, urmărim progresul prin evaluări, consiliere personalizată și colaborări cu peste 60 de furnizori de servicii sociale, astfel încât angajabilitatea lor să nu fie doar o victorie punctuală, ci un nou început, de durată.

Cum funcționează concret acest model de integrare prin muncă?

La Ateliere Fără Frontiere, parcursul de inserție socio-profesională este mai mult decât un program, este o rampă de lansare. Mulți dintre cei care ni se alătură se confruntă cu șomaj de lungă durată, lipsa locuinței, dizabilități, adicții, violență domestică, trafic de persoane sau chiar pedepse privative de libertate. Toate acestea lasă urme adânci și, de multe ori, conduc la neputință învățată (learned helplessness): pierderea încrederii în sine și în ceilalți.

La AFF, oamenii sunt văzuți și apreciați pentru ceea ce sunt și ceea ce știu deja. Pornim de la abilitățile lor existente și construim pe ele. În acest fel, participanții se simt apreciați, iar acest lucru le redă treptat încrederea în ei și în ceilalți.

Modelul are trei etape: adaptare (trei luni), stabilizare (12 luni) și profesionalizare (nouă luni). Pe parcurs, fiecare salariat în inserție este însoțit de consilieri specializați, participă la formări și este evaluat constant. Obiectivul este dublu: integrarea durabilă pe piața muncii și reconstrucția stimei de sine și a legăturilor sociale.

Ce înseamnă să faceți parte din rețeaua internațională Groupe SOS? Cum vă influențează viziunea și strategiile?

Groupe SOS este un grup asociativ non-profit francez, lider în antreprenoriatul social, care reunește numeroase asociații, întreprinderi sociale și structuri implicate în acțiuni sociale, educaționale și de incluziune, cu scopul de a combate inegalitățile, de a răspunde provocărilor sociale și de a sprijini tranziția către o societate mai echitabilă și sustenabilă.

Ateliere Fără Frontiere a devenit membru Groupe SOS în 2019, acest lucru reprezentând mai mult decât apartenența la o structură – înseamnă acces la expertiză, solidaritate și o viziune comună asupra incluziunii sociale și economiei circulare. Este o oportunitate de a învăța din bunele practici ale unor organizații similare din alte țări, de a inova și de a adapta modele de succes la realitățile din România. 

Anul acest am avut ocazia de a participa la aniversarea de 40 de ani a Groupe SOS la Paris și am fost profund impresionată de numărul de membri și de organizații, de numărul de persoane care lucrează în aceste organizații, peste 20.000, prin urmare, de impactul pe care Groupe SOS îl are la nivel internațional. 

Groupe SOS este pentru noi un model de urmat, ne inspirăm din activitățile celorlaltor organizații membre, facem parteneriate, ne consultăm. Groupe SOS are mai degrabă un rol de mentor și de sprijin, foarte important pentru noi și stabilitatea noastră. 

Cum vedeți evoluția sectorului economiei sociale în România? Ce lipsește pentru ca mai multe ONG-uri să ajungă la un nivel sustenabil?

Conform datelor, în prezent, în România activează peste 1.800 de întreprinderi sociale cu peste peste 4.000 de locuri de muncă, contribuind cu 96,5 milioane lei la PIB. Dintre acestea, 49 sunt de inserție. Prin programele de finanțare dedicate FSE+ (Fondul social european Plus), până la finalul anului 2025, se vor mai înființa aproximativ 6.000 de noi întreprinderi sociale care vor genera aproximativ 30.000 de locuri de muncă noi. 

Totuși, din păcate, nu toate aceste startup-uri reușesc să reziste mai mult de trei ani pe piață, motivele fiind cele cunoscute în antreprenoriat: întreprinderile sociale au provocările financiare ale unui startup, plus cele de impact social. Prin urmare, mi-ar plăcea să spun că economia socială este în creștere în România, dar nu știu dacă realitatea, contextul actual total nefavorabil dezvoltării acestui segment, poate să susțină acest punct de vedere. 

Lipsa sprijinului primit din partea statului, așa cum se întâmplă la nivelul altor țări, e în contradicție cu faptul că România și-a asumat prin PNRR și prin Planul de Acțiune pentru Economia Socială, aprobat de Comisia Europeană, îmbunătățirea cadrului de funcționare a sectorului. 

​​În anul 2024, rata de ocupare a persoanelor cu vârsta între 20 și 64 de ani a ajuns la 69,5%, însă rămâne printre cele mai scăzute din Uniunea Europeană, sub media de 75,5% și departe de ținta de 74,7% stabilită pentru 2030 (conform raportului de țară al Comisiei Europene, Semestrul European 2025).

Printre cauzele principale se numără participarea redusă a femeilor pe piața muncii (60,3% în 2023 – unul dintre cele mai mici niveluri din UE), ponderea ridicată a tinerilor de 15–29 de ani care nu lucrează și nu urmează studii (NEET) – 19,4% în 2024, nivelul scăzut de calificare și dificultățile de integrare pe piața muncii pentru persoanele cu dizabilități. 

În acest context, 27,9% dintre români sunt expuși riscului de sărăcie sau excluziune socială, ceea ce indică o vulnerabilitate sistemică.

Având în vedere faptul că întreprinderile sociale sunt contribuitori de importanţă strategică la integrarea socioprofesională, precum şi la crearea de locuri de muncă pentru persoanele din grupul vulnerabil, recomandările Comisiei Europene sunt pentru susținerea economiei sociale și dezvoltarea acestui sector care și-a dovedit în timp eficiența atât la nivel economic, cât și social. 

Economia socială reprezintă un pilon esențial în transformarea unei forțe de muncă pasive într-una activă, prin integrarea persoanelor vulnerabile în activități economice sustenabile. 

În februarie 2025, statul a cheltuit aproape 27,8 milioane euro pentru venitul minim garantat, acordat unui număr de peste 210.000 de persoane. Prin angajare, persoanele vulnerabile contribuie la bugetul de stat prin plata taxelor și impozitelor și devin parte activă a societății, beneficiind de drepturi sociale și condiții de muncă echitabile. Studiile arată că un loc de muncă subvenționat generează în medie 315 euro/lună venituri fiscale, față de 128 euro/lună costuri cu venitul minim garantat.  

Economia socială are din ce în ce mai multă susținere la nivel european, multe țări membre optând pentru diverse forme de susținere. De exemplu, în Spania, potrivit unor estimări ale CEPES (Confederación Empresarial Española de la Economía Social), economia socială reprezintă peste 8% din PIB. În România cifra este sub 1%.

Ateliere Fără Frontiere este membru fondator al RISE România și, din acest an, dețin rolul de vicepreședinte ENSIE – rețeaua europeană a întreprinderilor de inserție. Prin aceste organizații, promovăm dezvoltarea sectorului prin măsuri precum adoptarea unei strategii naționale aliniate cadrului european, funcționarea Comisiei prevăzute de lege și introducerea unei cote de 0,5% din achizițiile publice pentru întreprinderile sociale de inserție. Susținem, de asemenea, elaborarea unui plan anual de achiziții responsabile, recunoașterea acestor întreprinderi ca angajatori cu locuri de muncă subvenționate până la 36 de luni, acces la infrastructură publică și scutirea de impozit pentru 90% din profitul reinvestit în scopuri sociale.

De asemenea, consider că acest domeniu are un potențial extraordinar de dezvoltare, atât din punct de vedere al integrării pe piața muncii, cât și din perspectiva economiei circulare, care este practicată de majoritatea întreprinderilor sociale și care este parte din Pactul Verde European. AFF nu doar că a rezistat 17 ani pe piață, dar s-a dezvoltat, datorită consecvenței în urmărirea misiunii sale, a echipei de oameni dedicați, dar și datorită sprijinului primit din sectorul privat.  

Ce planuri aveți pentru următorii 2-3 ani? Vor exista noi direcții de activitate sau extinderea celor existente?

Obiectivul meu principal este să dezvolt Ateliere Fără Frontiere astfel încât impactul său social și de mediu să fie tot mai vizibil și mai profund. Vreau ca organizația să rămână un reper în domeniul inserției sociale, dar și să devină un reper în economia circulară din România, un model de urmat.

Economia circulară are un potențial uriaș în România, mai ales în contextul noilor reglementări europene și al interesului tot mai crescut al consumatorilor pentru produse sustenabile. Companiile vor fi nevoite să regândească modul în care proiectează produsele, să le facă durabile, ușor de reparat și reciclat. Recondiționarea, upcycling-ul și reutilizarea creativă vor deveni nu doar soluții ecologice, ci și oportunități reale de creare de locuri de muncă. 

În prezent, doar 1,5% din angajații din România lucrează în sectorul economiei circulare, un procent care poate și trebuie să crească. Această tendință se observă inclusiv la cele două ateliere ale noastre care au la bază principiile de economie circulară: reDEEE și remesh. Ne gândim la o dezvoltare a acestora, dar și la lansarea unui atelier nou: remoda. Acesta are la bază ideea retușului de haine și un model de business care se adresează clienților prin intermediul companiilor, pe bază de abonament. 

Pe de altă parte, anul acesta ne concentrăm pe creșterea profitabilității fermei bio&co, prin extinderea numărului de clienți B2C și B2B și organizarea de evenimente, dar și pe dezvoltarea atelierului logietic, care are un mare potențial logistic. 

De asemenea, ne dorim să extindem programele educaționale cu impact pe care le dezvoltăm, pentru a ajunge la cât mai mulți copii și participanți, oferindu-le șansa de a învăța, de a se implica și de a visa la un viitor mai verde și mai echitabil.

O mare parte din ceea ce reușim să facem nu ar fi posibilă fără sprijinul partenerilor și sponsorilor noștri. Ei sunt parte din povestea noastră și din schimbarea pe care o construim împreună.