Criza energiei în Indonezia: Producătorii sting lumina în timp de statul îi foțează să vândă sub prețul pieței

Criza energiei în Indonezia: Producătorii sting lumina în timp de statul îi foțează să vândă sub prețul pieței

Reading Time: 2 minute

Criza electricității din Indonezia dezvăluie vulnerabilitatea modelului bazat pe cărbune dar și a strategiei prin care statul caută să dicteze prețul în economia reală. Valul de întreruperi programate și neprogramate care a afectat Indonezia în lunile iunie și iulie ale acestui an a transformat securitatea energetică într-o problemă politică majoră pentru administrația președintelui Prabowo Subianto.

În mai multe zone din Java, penele de curent au durat între două și cinci ore pe zi, potrivit relatărilor presei indoneziene. Unele întreruperi au fost raportate începând cu 8 iunie și au continuat până în jurul datei de 20–21 iunie. O parte importantă din instalațiile afectate necesită cărbune cu o anumită valoare calorică pentru a funcționa la capacitate normală. Lipsa cărbunelui de categorie medie a obligat unele centrale să opereze sub nivelul optim, amplificând presiunea asupra sistemului Java–Bali.

În centrul crizei se află mecanismul DMO, prin care producătorii trebuie să aloce o parte din producție pieței interne. Regula obligă companiile miniere să vândă cel puțin 25% din producție pe piața locală, iar cărbunele livrat centralelor este plafonat la 70 de dolari pe tonă metrică.

Problema este că prețul administrat poate fi mult mai mic decât prețul obținut pe piețele internaționale. Într-un context de costuri mai mari și volatilitate geopolitică, unii producători pot considera mai avantajoasă plata penalităților pentru neîndeplinirea obligațiilor decât vânzarea către cumpărători interni la prețul plafonat. Rezultatul este o politică menită să protejeze consumatorii și compania publică PLN, dar care poate reduce stimulentele comerciale pentru livrarea anumitor sortimente de cărbune.

Presa indoneziană a descris această situație drept o problemă structurală de guvernanță și de coordonare între politicile de producție, aprovizionare și funcționare a sistemului energetic. Inițiativa pentru Tranziție Verde a Institutului pentru Dezvoltare Economică și Finanțe a indicat lipsa unei coordonări între aceste politici și presiunea financiară asupra PLN drept factori care au amplificat întreruperile.

Costuri pentru firme și industrie

Întreprinderile mici au fost printre cele mai afectate de penele de curent. Asociația indoneziană de profil a avertizat că majoritatea microîntreprinderilor și a întreprinderilor mici nu dispun de generatoare sau de alte soluții de rezervă. În astfel de condiții, întreruperile pot opri producția, afecta lanțurile frigorifice, întârzia livrările și crește costurile operaționale.

Cărbunele asigură aproximativ 68% din producția de electricitate a Indoneziei, în timp ce energia regenerabilă reprezenta circa 15,75% din producția totală la sfârșitul anului 2025, potrivit unei analize IEEFA. Această structură face ca orice problemă de aprovizionare sau de funcționare a centralelor pe cărbune să aibă efecte directe asupra întregii economii.

În același timp, Indonezia dispune de un potențial important pentru energie solară, eoliană, hidroenergie și energie geotermală. Planul de dezvoltare al PLN pentru perioada 2025–2034 prevede adăugarea a aproximativ 52,9 GW de capacitate regenerabilă, însă ritmul proiectelor este limitat de probleme de finanțare, achiziții publice, acces la rețea și integrare în sistem.

FOTO: 99333557 © Andrijanto Wagijo | Dreamstime.com