Cum funcționează și de ce contează taxele de timbru?

Cum funcționează și de ce contează taxele de timbru?

Reading Time: 3 minute

Pentru inițierea unei acțiuni în justiție, reclamantul trebuie de regulă să achite o taxă de timbru în funcție de valoarea pretinsă. Având în vedere această obligație, nu sunt puține situațiile în care, în practică, reclamanții apelează la diverse mecanisme pentru a evita achitarea taxelor de timbru.

de Andreea Păcăleanu, Senior Managing Associate în cadrul echipei de avocați Pop Briciu Crai

Una dintre anecdotele care circula, până nu demult, printre studenții la Drept, sună cam așa: „O persoană se adresează instanței și solicită să i se acorde întreaga Moldova pe motiv că este stră-strănepotul domnitorului Ștefan cel Mare. Reacția instanței ne se lasă așteptată și aceasta întreabă: «Bine – bine, dar ați plătit taxă de timbru pentru a cere întreaga Moldovă?…»”

Sub o notă hazlie, această anecdotă reflectă una dintre cele mai importante reguli din procesul civil și anume acela că acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru.

Calculul taxei de timbru

În cazul acțiunilor și cererilor evaluabile în bani, regula este că taxa de timbru se calculează în funcție de valoarea pretinsă de reclamant și este de aproximativ 1% pentru pretențiile ce depășesc 50.000 de euro. Spre exemplu, pentru o pretenție de 1 milion de euro, reclamantul va plăti o taxă de timbru de aproximativ 10.000 de euro.

În aceste condiții, taxele de timbru funcționează sau, cel puțin, ar trebui să funcționeze, ca un filtru de seriozitate al acțiunilor în justiție. De obicei, în practică, reclamanții devin mult mai prudenți cu valoarea pretențiilor solicitate în instanță când sunt conștienți că trebuie să plătească 1% din suma pretinsă ca taxă de timbru.

Care sunt excepțiile de la plata taxei de timbru?

Cu toate acestea, legea prevede o serie de situații în care anumite acțiuni sunt fie exceptate de la plata taxei de timbru, fie pentru ele se datorează taxe de timbru fixe, într-un cuantum redus.

Legea prevede o serie de scutiri de la plata taxei judiciare de timbru pentru anumite tipuri de cereri, în special în materia protecției sociale și a ocrotirii persoanei, cum ar fi, de exemplu, cereri privind drepturi de asigurări sociale (pensii), ajutoare sociale (inclusiv alocații), drepturile persoanelor cu dizabilități, obligații de întreținere, adopție, tutelă, curatelă, protecția minorilor, precum și alte cereri expres prevăzute de lege.

Mecanisme de eludare a taxelor de timbru

Unele excepții sunt deseori exploatate în practică. Unul dintre aceste mecanisme poate fi încercarea de a exploata excepția de la art. 115 din Legea nr. 85/2014 care prevede că „Toate acțiunile introduse de administratorul judiciar sau de lichidatorul judiciar în aplicarea dispozițiilor prezentului capitol, inclusiv pentru recuperarea creanțelor, sunt scutite de taxe de timbru”. Deși textul de lege încearcă să limiteze domeniul de aplicare al scutirii, categoria acțiunilor pentru „recuperarea creanțelor” este una destul de laxă și multe acțiuni ar putea fi teoretic încadrate în această categorie.

Al doilea mecanism pentru evitarea taxelor de timbru îl reprezintă situațiile în care reclamantul își califică cererea de chemare în judecată pe unul dintre temeiurile pentru care legea prevede fie scutiri, fie taxe de timbru reduse. În această categorie intră, spre exemplu, cererile pentru constatarea existenței sau inexistenței unui drept nepatrimonial, precum și cererile în anularea sau în constatarea nulității unui act nepatrimonial (pentru care se achită o taxă de timbru în cuantum de 100 de lei). În practică, nu sunt puține situațiile în care, sub umbrela unor acțiuni în constatarea unor drepturi nepatrimoniale, reclamanții formulează acțiuni cu consecințe pecuniare foarte importante. Atunci, pârâtul ar trebui să precizeze o serie de criterii obiective care să permită instanței evaluarea obiectului real al cererii. Fără criterii de evaluare, instanțele de obicei validează interpretarea potrivit căreia drepturile sunt nepatrimoniale, iar reclamanții nu sunt nevoiți să timbreze la valoarea pretențiilor.

Riscurile privind evitarea taxelor de timbru

Reclamanții care apelează la unul dintre mecanismele de mai sus trebuie să fie conștienți că se supun totuși unor riscuri. Dacă prima instanță constată că reclamantul datorează o taxă de timbru mai mare decât cea achitată deja, îi va pune în vedere acestuia să o achite, iar în caz de neconformare, va anula cererea de chemare în judecată în integralitate. Chiar dacă reclamantul micșorează valoarea pretențiilor formulate în acțiune, după ce a fost înregistrată, taxa judiciară de timbru se percepe oricum la valoarea inițială, fără a se ține seama de reducerea ulterioară.

Riscul nu dispare după pronunțarea hotărârii de către prima instanță. Astfel, dacă instanța de apel constată că în prima instanță nu s-a achitat taxa de timbru corectă, reclamantul va fi dat în debit, iar dacă acesta nu achită taxa de timbru voluntar, va fi executat silit. Prin urmare, în apel, reclamantul nu mai poate nici măcar să renunțe la demersul judiciar.

Reclamanții ar trebui să aibă în vedere toate aspectele prezentate de mai sus atunci când decid să formuleze o acțiune în justiție, inclusiv toate procedurile sau riscurile care o urmează.

Foto: 134838999 © Pattanaphong Khuankaew | Dreamstime.com