Cum crede un arhitect că Bucureștiul ar putea deveni un oraș în care merită să mergi pe jos

Cum crede un arhitect că Bucureștiul ar putea deveni un oraș în care merită să mergi pe jos

Reading Time: 4 minute

Bucureștiul este un oraș în care distanțele nu sunt întotdeauna problema, ci felul în care trebuie să le parcurgem. Trotuare înguste, mașini parcate pe spațiul pietonal, traversări dificile, lipsa umbrei și spații publice fără mobilier urban transformă mersul pe jos într-o experiență mai degrabă incomodă decât firească. Arhitectul Mădălina Elena Toma, fondator ArhiTem Studio și președintele Ordinului Arhitecților din România, filiala București, explică ce ar putea face Capitala pentru a deveni un oraș mai prietenos cu pietonii.

”Un oraș în care merită să mergi pe jos nu este neapărat un oraș fără mașini. Este, înainte de toate, un oraș în care pietonul nu primește spațiul rămas după ce au fost rezolvate traficul și parcarea. În multe zone din București, trotuarul este primul spațiu sacrificat. Mașinile parcate ocupă o parte importantă din suprafața disponibilă, unele trotuare sunt deteriorate, mobilierul urban este amplasat fără o strategie coerentă sau lipsește cu desăvârșire, iar copacii și infrastructura tehnică reduc și mai mult spațiul de circulație. Rezultatul este un traseu fragmentat, în care pietonul trebuie să ocolească permanent obstacole și să fie atent la mașini. Cred că discuția nu ar trebui să fie despre un București fără mașini, ci despre un București în care spațiul public este împărțit echilibrat. În prezent, în multe zone, pietonul primește ceea ce rămâne”, explică Mădălina Elena Toma.

Un oraș la scară umană începe cu trotuarul

Conceptul de „oraș la scară umană” nu înseamnă doar clădiri mai mici sau străzi înguste. Înseamnă ca spațiul urban să fie gândit pornind de la felul în care oamenii îl folosesc.

”Un traseu pietonal bun trebuie să fie continuu, sigur și confortabil. Să poți merge fără să cobori de mai multe ori de pe trotuar, să traversezi strada fără să simți că îți asumi un risc și să ai unde să te oprești atunci când parcurgi o distanță mai mare. La fel de importantă este experiența senzorială. Vara, un trotuar expus permanent la soare poate deveni aproape impracticabil. Copacii, spațiile verzi și zonele umbrite nu sunt, în acest context, simple elemente decorative, ci componente ale infrastructurii urbane.

Un oraș în care poți merge pe jos trebuie să fie și un oraș în care poți sta. Avem nevoie de umbră, vegetație, bănci, iluminat și spații publice în care oamenii să se simtă confortabil. Calitatea orașului se vede nu doar în clădiri, ci și în ceea ce se întâmplă între clădiri, in prezent, calitatea materialelor utilizate pentru infrastructura nefiind la nivelul altor orașe europene”, spune arhitectul.

De ce construim clădiri noi, dar uităm strada?

Una dintre contradicțiile dezvoltării Bucureștiului este că o investiție poate fi foarte bine rezolvată la nivelul clădirii, dar poate avea o relație slabă cu spațiul public din jur.

O construcție nouă poate aduce funcțiuni, locuri de muncă, locuințe sau servicii, însă experiența celui care ajunge la acea clădire începe înainte de intrare. Începe pe trotuar, la traversarea străzii, în relația cu vegetația, cu vecinătățile și cu spațiul dintre clădire și carosabil.

”O clădire nu există izolat de oraș. Arhitectura se termină acolo unde începe spațiul public? Nu. Relația dintre cele două este esențială. Poți avea o clădire foarte bună, dar dacă ajungi la ea mergând pe un trotuar blocat de mașini sau traversând o stradă nesigură, experiența urbană este incompletă si neplăcută”, consideră Mădălina Elena Toma, președinte OAR.

De aceea, dezvoltarea urbană nu ar trebui evaluată doar prin numărul de metri pătrați construiți sau prin calitatea individuală a unei clădiri, ci și prin felul în care noile investiții contribuie la orașul din jur.

Școala, magazinul și parcul ar trebui să fie mai aproape de locuitori

Un București mai ușor de parcurs la pas presupune și o schimbare în modul în care privim distanțele.

”Într-un oraș bine organizat, nu ar trebui să fie nevoie să urci în mașină pentru fiecare nevoie de zi cu zi. Școala, un magazin, farmacia, un parc, serviciile de bază sau o cafenea ar trebui, acolo unde structura urbană permite, să fie accesibile pe jos. Este principiul orașului de proximitate, în care funcțiunile sunt distribuite astfel încât oamenii să poată rezolva o parte cât mai mare din activitățile cotidiene în apropierea locuinței. Nu cred că Bucureștiul trebuie reinventat de la zero. Avem cartiere care au încă o structură bună, avem străzi cu potențial, avem spații verzi și zone care pot fi recuperate. Trebuie să privim orașul ca pe un sistem și să intervenim acolo unde putem îmbunătăți concret viața de zi cu zi”, explică arhitectul Mădălina Elena Toma.

Eliberarea trotuarelor și plantarea de arbori, primele soluții la îndemână

Transformarea Bucureștiului într-un oraș mai prietenos cu pietonii nu presupune întotdeauna proiecte spectaculoase și investiții uriașe. Unele intervenții sunt relativ simple: eliberarea trotuarelor de mașini, reorganizarea parcării, lărgirea spațiilor pietonale acolo unde este posibil, plantarea de arbori, crearea unor zone de umbră, mobilier urban coerent și traversări mai sigure. Dar aceste intervenții trebuie să facă parte dintr-o strategie, nu să fie tratate punctual.

„Putem începe cu lucruri foarte concrete. Să redăm trotuarele pietonilor, să ținem cont de persoanele cu dizabilități, să plantăm și să protejăm arborii, să facem traversările mai sigure și să privim strada nu doar ca pe un loc pe unde trec mașinile, ci ca pe un spațiu public. Sunt intervenții care, puse cap la cap, pot schimba radical experiența unui cartier”, spune Mădălina Elena Toma.

Trei schimbări care ar putea transforma Bucureștiul

Dacă Bucureștiul ar decide ca, în următorii cinci ani, să acorde prioritate deplasării pietonale, arhitectul vede trei direcții esențiale.

”Prima ar fi recuperarea trotuarelor pentru oameni si execuția acestora cu materiale de calitate. Spațiul pietonal trebuie să fie continuu, accesibil și suficient de generos pentru a permite circulația fără obstacole. A doua ar fi transformarea vegetației într-o prioritate urbană. Mai mulți arbori, mai multă umbră și mai multe spații verzi pot contribui atât la confortul pietonilor, cât și la calitatea mediului urban.

A treia ar fi regândirea străzii ca spațiu public, nu doar ca infrastructură pentru trafic. Asta înseamnă să existe loc pentru pietoni, marcaje pentru persoanele cu dizabilități, biciclete, vegetație, mobilier urban inteligent și activități care dau viață cartierelor.

În fond, miza nu este alegerea între mașină și pieton, ci construirea unui oraș în care modurile de deplasare să poată coexista fără ca unul să ocupe aproape întregul spațiu disponibil. Bucureștiul nu trebuie să devină un oraș fără mașini. Trebuie să devină un oraș în care mașina nu este singura modalitate confortabilă de a trăi. Cred că trebuie să redăm o parte din oraș oamenilor”, concluzionează Mădălina Elena Toma.