Cum transformă arta un oraș

Cum transformă arta un oraș

Reading Time: 8 minute

Când arta contemporană devine energie urbană, când galeriile nu deschid doar uși, ci adevărate lumi, iar colecționarii devin curatori ai viitorului vizual — ai nevoie de un partener care înțelege acest limbaj. De aceea, anul acesta, Ploom a ales să fie mai mult decât spectator, a devenit catalizator, un unlocker de perspective, stări și emoții.

Timișoara a găzduit cea de-a șasea ediției a Bienalei „Art Encounters powered by Ploom”, un eveniment care a făcut din orașul vestic un pol regional al artei. Revista Biz și-a propus să vadă cum reușește un astfel de eveniment cultural să transforme orașe, comunități, perspective.

Andrei Jecza ne-a primit în mijlocul acestui vârtej creativ, cu emoție autentică și o viziune rară — iar Biz a fost acolo, la fața locului, să trăiască și să spună povestea.

Andrei Jecza, fondatorul Jecza Gallery, o galerie din Timișoara, ne vorbește despre impactul Bienalei Art Encounters asupra orașului Timișoara, despre scena artistică din Timișoara din acest moment, dar și despre provocările cu care se confruntă un antreprenor din domeniul artei.

Când și cum a luat naștere Jecza Gallery și de ce ați decis să deveniți antreprenor în domeniul artei?

Am crescut într-o familie unde arta era la ea acasă. Tatăl meu, sculptorul Peter Jecza și mama, Sorina Ianovici Jecza, filolog prin formare, dar devenită manager cultural au fondat împreună, în anul 2000, Fundația Triade. Una dintre primele fundații culturale din România care și-a propus de la început susținerea artei contemporane românești, cu precădere generația care a ajuns la maturitate artistică în anii 1970. Am copilărit astfel înconjurat de artă, artiști, muzicieni, scriitori – Casa Jecza, cum a ajuns să fie cunoscută găzduia lunar evenimente culturale: vernisaje, concerte, lansări de carte. Pot spune că părinții mei au pus temelia evenimentelor multidisciplinare în România.

Fiecare vernisaj era însoțit de un concert potrivit expoziției, de o degustare în spiritul proiectului. Uitându-mă retrospectiv la ultimii 25 de ani de Triade, pot spune că părinții mei au fost inovatori, ceea ce astăzi ni se par evenimente speciale de un rafinament deosebit, pentru mine erau o normalitate, și asta fără să fie căutate sau forțate. Crescând în acest mediu, am decis încă din clasa a-VIII-a că doresc să devin galerist, după modelul german sau elvețian al galeriștilor care îl reprezentau pe tata la acea vreme. George Lecca este un nume important în această devenire, de la el am deprins acest meșteșug al negustorului de artă, chiar dacă George era colecționar. Cred că sunt un om foarte norocos având șansa unor părinți care nu mi-au îngrădit niciodată dorința de a participa la toate vizitele în ateliere, călătoriile, discuțiile lungi care des treceau de miezul nopții.

Nu știam atunci ce înseamnă un antreprenor cultural, totuși am învățat în fiecare zi involuntar, din fiecare discuție sau întâlnire. Am studiat apoi fotografie și istoria artei, am făcut un master de management antreprenorial și am studiat la Londra Art Business, de când mă știu îmi doream să deschid o galerie de artă. Îmi pare rău că tatăl meu, nu a ajuns să vadă evoluția mea, sunt convins însă că ar fi foarte mândru de mine astăzi. Am deschis galeria în 2011, la doi ani după dispariția lui. Am intitulat-o Jecza, pentru a îi duce numele mai departe și a îmi onora moștenirea.

La început Jecza Gallery își dorea să fie o galerie dedicată sculpturii contemporane, pas cu pas am dezvoltat portofoliul galeriei devenind, împreună cu Fundația Triade și Parcul de Sculptură Triade un fel de instituție ce promovează artiștii generației 1960-1990, dar și a artiștilor mai tineri. Astfel, l-am expus pe Constantin Flondor, Iosif Kiraly, Peter Jecza, Roman Cotosman, Paul Neagu, Ion Grigorescu, Liviu Stoicoviciu, grupurile Sigma și subREAL, dar și artiști precum Pusha Petrov, Ana Adam, Cristian Sida, Genti Korini, Laurian Popa, Tincuța Marin ș.a.m.d.

Sunt foarte mândru, că astăzi, în 2025, avem șansa să îl expunem în premieră în România, în debutul celei de-a doua galerie Jecza la București pe Marius Bercea, un artist pe care îl admir și urmăresc de foarte multă vreme. Astăzi avem galerii în Timișoara și București.

Care sunt cele mai frecvente provocări cu care vă confruntați ca antreprenor în domeniul artei?

Sunt o persoană căreia îi plac provocăriile, astfel aceste aparente dificultăți ne motivează să fim din ce în ce mai buni. Cred că e important să ai provocări pentru a putea evolua cu succes. Cea mai mare provocare în România este aceea de a îți forma în permanență publicul, fie că vorbim de iubitorii de artă care vin la galerie, fie că vorbim de colecționarii de artă, care implicit fac ca acest motor să funcționeze. Galeristul este liantul esențial care mediază relația dintre artiști și colecționari.

Galeria Jecza este o galerie care «trăiește» din vânzări, astfel formarea unui public care să consume artă, este probabil cea mai mare provocare, care însă ne face și cea mai mare bucurie, având în vedere dezvoltarea pieței de artă din România. E normal, nu suntem în Belgia sau Franța, unde copiii merg cu părinții sau bunicii la galerii pentru a cumpăra artă, unde colecționatul este o normalitate de câteva sute de ani. Regimul comunist a spulberat tradiția colecționatului de artă în România, cu toate acestea înregistrăm, de la an la an, o creștere a dorinței și a puterii de a achiziționa artă, fie că e vorba de a trăi mai frumos, fie că vorbim despre aspectul investițional al fenomenului, ambele sunt la fel de importante. Rolul galeriei este atât unul comercial cât și unul formator, iar acest lucru mie, personal, îmi aduce cea mai mare satisfacție profesională.

Care a fost viziunea cu care ați pornit la drum când ați fondat Jecza Gallery?

Jecza Gallery și-a dorit de la început să îndeplinească acest dublu rol: mediere culturală, formarea unui public consumator de artă, pe de altă parte dezvoltarea pieței de artă din România. De la început am ales să expunem atât artiștii consacrați ai «generației de aur» artiști cu o operă complexă, care au debutat în mijlocul anilor 1960 în plin comunism, dar care au un limbaj vizual și conceptual aliniat cu ce se întâmpla în Europa acelor vremuri, cât și artiști tineri, a căror creație reprezintă o reflecție subtilă a lumii în care trăim astăzi.

Ne puteți spune câteva cuvinte despre activitatea galeriei din ultimele șase luni? 

Ultimele șase luni, pentru noi, au marcat un moment important în care am făcut pasul spre București. Această expoziție a marcat debutul galeriei în Capitală. Expoziția care mai este deschisă până pe 13 iulie, s-a bucurat de un mare succes, ceea ce, din nou, ne arată că încet-încet piața de artă din România se maturizează.

A urmat revenirea la Basel, unde l-am arătat pe artistul Genti Korini la Basel Social Club. După aproape 11 ani de absență, am revenit la Basel, în cea mai importantă săptămână a artei contemporane din lume.

Tot în această perioadă – la galeria din Timișoara, am decis să oferim spațiul colecționarilor noștri, unde Mihnea Mircan a curatoriat o expoziție a asociației Art Collect în debutul Bienalei Art Encounters. Expoziția reunește lucrări de colecțiile lui Avi Cicirean, Mariana Florescu, Tudor & Geanina Grecu, Alexandru & Melinda Rus și Ovidiu Șandor. Concomitent, dacă la galerie s-au reunit colecționarii, am decis să ocupăm temporar un spațiu în inima orașului, la Paltim, unde am invitat câteva galerii din România și Moldova într-o expozitie curatoriată de Diana Marincu. Am avut, probabil, cele mai active și ocupate șase luni din istoria galeriei de până acum.

Galeria Jecza și-a pus spațiile la dispoziție pentru programul complementar care găzduiește una dintre expozițiile Bienalei de Artă Contemporană „Art Encounters”. Cum ați luat această decizie?

Dacă la început eram singura galerie comercială pe această hartă, anul acesta suntem aproape zece galerii, care aleg să deschidă expoziții colaterale bienalei.

Fundația Triade însă a fost co-fondatoarea bienalei, în anii de început experiența mamei mele a ajutat la demararea proiectului, care acum este în plin avânt.

Aici însă aș dori să subliniez un alt aspect foarte important și anume importanța unui colecționar de artă, care dincolo de pasiunea de a colecționa își asumă conștient rolul de formator, dând comunității artistice ceva înapoi, crescând scena artistică din România prin începerea mai întâi din surse proprii a unui astfel de proiect. Ovidiu Șandor, fiind un antreprenor de succes, pentru mine, a fost unul din primii colecționari ai galeriei, a devenit apoi un apropiat prieten, al cărui sfat îl ascult de fiecare dată cu mare atenție.

Mă bucur că am putut fi martor și partener de la prima ediție a bienalei. Dorința și mai ales generozitatea lui Șandor de a inaugura un astfel de proiect în orasul în care trăiește este remarcabilă și sperăm noi un exemplu de urmat. Astfel galeria este doar indirect implicată în Bienala Art Encounters cu toate acestea, în acest an, și-a pus spațiile la dispoziție pentru programul complementar care găzduiește expoziția Publicul Privat.

Cum vedeți impactul Bienalei asupra scenei de artă contemporană din Timișoara?  

Cred că trebuie să vorbim despre impactul Bienalei la nivel național. În ceea ce privește Timișoara care, în anii 1970 datorită grupărilor experimentale din oraș, era epicentrul artei contemporane în România, ea a fost repusă pe harta artei contemporane în regiune. Cu bucurie, după ce mult timp trebuia să explic originea galeriei Jecza, Timișoara, am întâlnit în acest an curatori de renume la Basel, care aflând de orașul din care vine originar galeria Jecza, să mă întrebe despre cum a fost ediția din acest an Bienala Art Encounters.

Astfel Bienala Art Encounters a repus pe harta lumii artei Timișoara. O lungă perioadă orașul de referință în România a fost doar Cluj-Napoca, datorită în primul rând faimoșilor artiști care au studiat la Cluj, mai recent este și Bucureștiul un alt pol de mare interes. Grație bienalei, avem un al treilea pol de mare importanță și efervescență artistică în România.

Există vreo lucrare sau vreun moment din cadrul Bienalei din acest an care v-a rămas în minte?

Sunt multe lucrări care mi-au plăcut în această ediție de Bienală, printre preferatele mele se numără două lucrări, pe de-o parte tapiseria monumentală, de trei metri lungime, “It’s all (her)stories” a artistei Ana Adam, care reimaginează într-o manieră inedită, cu mult umor, bazată pe fapte reale istoria pre-modernă a orașului Timișoara și fresca “The Skies Will Fade Three Times Before They Reach Delicate Eyes” a artistei Bora Baboci din Albania.

Cum ați descrie scena artistică din Timișoara în acest moment?

Timișoara a reînflorit din punct de vedere al artei contemporane, au apărut o sumă de fundații de artă cum este fundația Triade, fundația Art Encounters și Kunsthalle Bega, ateliere deschise, galerii tinere, precum galeria Himera, galerii redeschise, precum galeria 28, spații non-profit ca Lapus și multe altele – împreună ne asumăm un program expozițional foarte bine pus la punct. Nu mai suntem singura galerie comercială din oraș și acest lucru este o mare bucurie, mai ales că împreună putem crește o piață și o scenă locală mult mai efervescentă, în mult mai scurt timp.

Spiritul colaborativ si deschis al orașului este foarte important în această ecuație. Un mai bun exemplu foarte bun în acest sens, este expoziția de vară pe care o facem deja de 3 ani alături de colegii noștri mai tineri de la galeria Himera, deschisă în 2023.

Expoziția se desfășoară în ambele galerii, este dedicată cu precădere artiștilor tineri, unii aflați la prima lor expunere și se va deschide în ultimul weekend din iulie, după închiderea Bienalei Art Encounters.

Toate aceste proiecte nu ar putea lua naștere fără susținătorii noștri, cărora le mulțumim pe această cale și îi felicităm pentru deschiderea de a împlini vise.

Acest articol face parte din rubrica „Art Encounters by Ploom”, o inițiativă jurnalistică, sprijinită de Ploom, care își propune să susțină vocile artei contemporane.

Proiectul editorial Biz și Ploom își propune să arate, printr-o serie de interviuri, articole și povești autentice, cum arta are puterea să transforme orașe, comunități și perspective.

PRODUSUL NU ESTE LIPSIT DE RISCURI ȘI CAUZEAZĂ DEPENDENȚĂ. 18+ DESTINAT CONSUMATORILOR ADULȚI EXISTENȚI DE PRODUSE DIN TUTUN ȘI TIGARETE ELECTRONICE