Deontologia în Big Data

Recentul scandal Cambridge Analytica ne arată cât de important este accesul la date în ziua de astăzi.

De Alex Bordei

Răspunsurile votanților la un chestionar online, precum și accesul la conturile lor de pe rețelele sociale, au permis agenților electorali politici să întoarcă ușor statele oscilante, prin mesaje targetate, în favoarea lui Trump. În această situație, big data a fost folosită împotriva oamenilor. Aceasta a fost, mai degrabă, o eroare de procedură decât o breșă de securitate sau o defecțiune tehnică, de aceea, nu există nicio soluție tehnică pentru a te proteja de un astfel de „atac.”

Reacția nu va fi simțită imediat, dar, cu siguranță, va persista într-o formă de neîncredere în serviciile online pentru o perioadă mai lungă de timp. Daca ar fi să o ducem la extrem, această neîncredere a oamenilor s-ar putea transforma într-o renunțare completă la tehnologia din viața lor. Nivelul de încredere a început deja să scadă, conform studiului următor:

Articolul mai arată că, atunci când vine vorba despre date, oamenii au mai multă încredere în serviciile financiare decât în serviciile de media sau de retail. Motivul constă, probabil, în faptul că serviciile financiare sunt bine reglementate. De aceea, o modalitate de a crește încrederea oamenilor în prelucrarea datelor ar fi reglementarea la nivel de administrație.

Uniunea Europeană are Regulamentul privind protectia datelor, GDPR – General Data Protection Regulation – care va intra în vigoare anul acesta, însă Statele Unite încă se bazează pe o abordare sectorială când vine vorba despre reglementări. De exemplu: datele din sănătate sunt reglementate de HIPAA (Health Insurance Portability and Accountability Act), datele financiare de către GLBA (Gramm-Leach-Bliley Act) și FCRA (Fair Credit Reporting Act), iar utilizarea datelor personale în marketing este reglementată de TCPA (Telephone Consumer Protection Act), TSR (Telemarketing Sales Rule) și CAN-SPAM. Această lipsă a unei reglementări unitare face dificilă abordarea prelucrării datelor pentru majoritatea americanilor – ei nu știu care le sunt drepturile și, prin urmare, cred că aceste drepturi nu există, imaginându-și că atât instituțiile politice, cât și corporațiile sunt absolvite de orice vină.

Mai mult decât atât, oamenii care nu înțeleg cum funcționează aceste tehnologii tind să exagereze și pot deveni victimele teoriilor conspiraționale sau ale fraudelor. Au apărut deja alternative la Facebook care promit să nu colecteze niciodată date, precum Vero (“No algorithms and no data mining. Ever.”), care demonizează și mai mult practicile big data, accentuând neîncrederea în aceste tehnologii.

Cel mai probabil, această ipohondrie tehnologică, susținută în principal de publicul american, care pare că va continua să se propage, va diviza și mai mult societatea noastră deja segregată. Vom avea persoane “conectate” și persoane “neconectate”, care vor fi din ce în ce mai îndepărtate unele de altele când vine vorba despre perspective și percepția asupra realității. Este paradoxal cum într-o lume care devine pe zi ce trece mai mică, diferențele de mentalitate dintre noi să devină mai mari.

Din păcate, doar reglementarea acestor activități de prelucrare a datelor personale nu este de ajuns, iar trecerea de la o extremă la alta a devenit frecventă și foarte periculoasă. Să luăm, de exemplu, problema vaccinării –  gradul din ce în ce mai scăzut de încredere în corporații și reticența la acțiunile acestora îi determină pe părinți să respingă o modalitate dovedită științific de a salva viețile copiilor.

Această “criză a încrederii” amintește de romanul Dune al lui Frank Herbert – din cauza unui război devastator cu roboți inteligenți s-a implementat o interdicție a “mașinilor gânditoare”, care includea orice tip de computer. Deoarece exista în continuare nevoia de analiză a situațiilor politice, oamenii au fost nevoiți să evolueze intelectual cu ajutorul drogurilor, astfel încât să poată gestiona sarcini computaționale dificile –  ei erau denumiți mentați. Ce este interesant este că acești mentați au trebuit să învețe o disciplină numită “mintea naivă”, o minte fără prejudicii sau preconcepții.

Din fericire, persoanele care folosesc aceste instrumente de prelucrare a datelor încă dețin un anumit nivel stiințific și am încrederea că vor folosi aceste cunoștințe pentru a influența pozitiv, nu neaparat pentru a controla modul în care datele sunt folosite. Chiar putem –  cel puțin într-o anumită măsură – să protejăm publicul de abuz. În cazul Cambridge Analytica, informatorul Christopher Wylie a făcut acest lucru; fără el, practicile ar fi continuat.

În concluzie, putem afirma că profesioniștii din domeniul big data trebuie să dezvolte și să adere la un fel de deontologie profesională, la fel cum există astfel de standarde în jurnalism sau în domeniul medical. Un prim pas ar putea fi considerat principiul “nu face rău”  (Do no evil) de la Google, care, dacă stai să te gândești, este unul vizionar. Cine știe, poate lumea nu va afla niciodată cum au ajutat la evitarea unei apocalipse în domeniul big data. Cel puțin pentru o vreme.

Alex Bordei este Director of Product & Development la Bigstep