Educația din România se confruntă astăzi cu o criză de relație și de adaptare emoțională a copiilor

Educația din România se confruntă astăzi cu o criză de relație și de adaptare emoțională a copiilor

Reading Time: 4 minute

Anul școlar a început, dar educația din România se află într-o criză profundă. Profesorii resimt presiunea și lipsa resurselor, părinții vorbesc despre anxietate și nesiguranță, iar copiii rămân în mijlocul unui sistem care nu mai reușește să-i pregătească pentru viață. Nu doar pentru teste și examene, ci și pentru realitatea de zi cu zi. Dincolo de programe și rezultate școlare, lipsește ceea ce îi poate ajuta cu adevărat să facă față lumii în schimbare: puterea de a se ridica atunci când cad, curajul de a gândi cu mintea lor și abilitatea de a-și ține în echilibru emoțiile. Fără aceste resurse interioare, orice manual rămâne doar o colecție de pagini. Este o criză care trecere neobservată pe lângă celelalte provocări la care sunt supuși toți cei implicați în actul educațional, dar care va schimba definitiv atât viitorul unor generații, cât și al țării.

România are una dintre cele mai mari rate de abandon școlar din Uniunea Europeană, 16,6% în 2023 (Eurostat), iar numai în gimnaziu peste 19.000 de copii părăsesc școala anual (Ministerul Educației). Tot în rândul acestei categorii, tulburările anxioase, depresia și stresul școlar sunt în creștere. 49% dintre copii au fost victime ale bullyingului, iar 81% martori la astfel de situații. Un copil expus la bullying are de 3 până la 18 ori mai multe șanse să dezvolte anxietate sau depresie. Ce vedem ca „tăcere” e uneori durere nespusă. (Arxiv.org, 2023). În plus, jumătate dintre tinerii români (15–17 ani) s-a confruntat cu gânduri de renunțare la viață. Nu e o exagerare. E o realitate despre care se vorbește prea puțin (UNICEF & Ministerul Sănătății, 2022), iar suicidul sub 15 ani în România are o rată de 2,3 ori mai mare decât în Uniunea Europeană. Așa arată realitatea acestor ani, pentru copiii care încep școala: părinți copleșiți, profesori obosiți și un mediu în care presiunea a luat locul siguranței. Dincolo de manuale și note, ceea ce lipsește cel mai mult sunt abilitățile care îi ajută să facă față vieții.

Această realitate este punctul de plecare al unei cercetări cantitative desfășurate de organizația Narada în mai 2025 pe un eșantion de 465 de părinți și profesori, pornind de la întrebarea: „Ce le lipsește copiilor atunci când pare că nu le mai lipsește nimic?”.

Acest sondaj de opinie stă la baza atât a campaniei „Siguranța care nu se vede”, care se va lansa din luna octombrie, cât și a repoziționării Narada, pornind de la concluzia că, în prezent, școala nu mai poate fi doar despre materii și cunoștințe acumulate, ci și despre cum îi pregătim pe copii să navigheze în viitor și în propria viață.

Raportul analizei rezultatelor dintr-o dublă perspectivă, comportamentală (modele de motivație, bariere, autoreglare) și sociologică (proiecții asupra viitorului, anxietăți culturale, așteptări morale colective), a arătat că:

• 61% dintre respondenți au semnalat lipsa autoreglării emoționale la copii: răbdare, calm, capacitatea de a gestiona frustrările.

• 43% au remarcat dificultăți de atenție și concentrare.

• 35% au indicat lipsa motivației și a perseverenței, abandon rapid în fața obstacolelor.

• 30% au subliniat scăderea valorilor și comportamentelor sociale: bun simț, respect, implicare în comunitate. Aceste tipare de comportament indică o tranziție de la o educație exterioară (bazată pe disciplină) la una interiorizată, care însă nu are infrastructura simbolică și emoțională necesară. Școala, familia și comunitatea par să fi pierdut capacitatea de a forma caracterul prin modelare și constantă relațională.

În ceea ce privește atât statutul de părinte și de profesor, cât și proiecțiile asupra viitorului, anxietatea este omniprezentă în rândul adulților:

• 67% dintre respondenți au exprimat temeri legate de viitor: „Viitorul mă sperie.”, „Nu mai știu dacă școala îi pregătește cu adevărat pe copii.”

• 42% consideră că succesul copiilor depinde de factori externi (context, anturaj, noroc): Astfel, se produce o formă de retragere simbolică a adulților din rolul lor de formatori, viitorul este perceput ca impredictibil, iar educația ca ineficientă în fața unui context nesigur. În plus, adulții au formulat propriile nevoi, astfel că au indicat pe primul loc nevoia de ghidaj uman personalizat (51%): „Aș vrea să știu că am pe cineva care să mă sfătuiască”, nevoia de resurse aplicabile și de sprijin emoțional.

Pornind de la aceste concluzii, Narada transformă datele cercetării într-o campanie fără precedent în România care atrage atenția asupra celei mai invizibile, dar decisive dimensiuni ale educației: felul în care copiii își formează reperele interioare. Sub mesajul „Siguranța care nu se vede”, organizația aduce în prim-plan mai multe tipuri de intervenții bazate și pe alte cercetări, dar și pe experimente sociale, care vor fi prezentate din 6 octombrie. Premisa e simplă și puternică: viitorul nu se învață doar din manuale, ci din felul în care reacționezi atunci când ți-e greu.

Această campanie marchează tranziția organizației Narada de la soluții de urgență la rolul de prim laborator de schimbare comportamentală în educație – un spațiu în care copiii, părinții și profesorii pot construi împreună ceea ce contează cel mai mult: curajul de a se ridica, puterea de a gândi limpede și echilibrul de a-și ține emoțiile în frâu, cu alte cuvinte, trei metacomptențe esențiale pentru pregătirea copiilor pentru um viitor impredictibil.

Narada este organizația care activează în domeniul educației încă 2017 și este fondată din credința că schimbarea începe atunci când nu mai așteptăm „să să se facă”. De atunci și până azi, a sprijinit peste 120.000 de copii și 500 de școli din România, cu proiecte născute din urgențele și visele reale ale copiilor. Dacă la început a dus resurse acolo unde lipseau, astăzi Narada merge mai departe: creează programe inovatoare de schimbare comportamentală, care îi învață pe elevi să-și găsească curajul, să gândească limpede și să-și țină emoțiile în echilibru. Pentru că educația nu e doar despre examene, ci despre a fi pregătit pentru viață.