Stiri

Europa caută soluția magică pentru decarbonizare, simultan cu asigurarea securității energetice

3 mart. 2023 4 min

Europa caută soluția magică pentru decarbonizare, simultan cu asigurarea securității energetice

Reading Time: 4 minute

Anul 2023 a debutat cu un puternic sentiment de optimism pentru sectorul energetic la nivel global, în ciuda recentelor evoluții de securitate. Potrivit lui Radu Puiu, Financial Analyst în cadrul casei de brokeraj pe burse internaționale XTB România, angajamentul corporativ sporit pentru decarbonizare, obiectivele accelerate ale guvernelor privind reducerea emisiilor de carbon, precum și adoptarea inițiativei IRA (Inflation Reduction Act) în SUA, care oferă stimulente de peste 370 de miliarde de dolari pentru investiții climatice în următorii 10 ani, susțin perspectiva unei activități susținute de fuziuni și achiziții în domeniu.

Pe fondul factorilor negativi recenți, multe țări au fost nevoite să recurgă la combustibili fosili și să întârzie tranziția la energia verde. Și în ciuda presiunilor asupra prețului energiei, temerile privind o recesiune globală au determinat, cel puțin până acum, scăderea cotațiilor petrolului.

,,În ceea ce privește consumul de gaze, se așteaptă o stagnare în anul 2023. Chiar și așa, consumul global de energie este prognozat să crească cu 1,3% în 2023, în ciuda unei economii care încetinește și a prețurilor ridicate”, explică analistul XTB Radu Puiu. Prognoza la nivel global sugerează o scădere a cererii de gaze în Europa, o stagnare în America de Nord și o creștere cu 2,4% în Asia. Potrivit estimărilor, Asia va deveni cea mai mare piață pentru gaze naturale până în 2027, depășind America de Nord.

Mize globale pe livrările de GNL

Exporturile de gaz natural lichefiat (GNL) din SUA și Qatar vor satisface creșterea cererii globale pentru acest combustibil până în 2030. Astfel, exporturile din SUA vor reprezenta până la două treimi din oferta suplimentară, în funcție de scenariul luat în considerare. Până în 2030, SUA și Orientul Mijlociu sunt așteptate să aibă o pondere de aproximativ jumătate din livrările globale anuale de GNL, în comparație cu anul 2019, când aveau o pondere de doar o treime din cerere.

Cu toate acestea, se estimează că exporturile de GNL din SUA vor scădea cu mai mult de jumătate între 2030 și 2050, din cauza concurenței crescute și a costurilor de transport mai mari pentru piața asiatică. În acest scenariu, Orientul Mijlociu și Africa vor fi avantajate pe componenta livrărilor.

La rândul lor, și exporturile australiene de GNL vor scădea după anul 2030, potrivit estimărilor, din cauza costurilor ridicate și a constrângerilor asupra producției autohtone de gaze naturale din amonte.

În schimb, în Rusia, exporturile s-ar putea dubla între 2030 și 2050, presupunând că sancțiunile ar dispărea. Cu toate acestea, până la acel moment există posibilitatea ca cererea de GNL să fie în scădere, iar oportunitățile din piață să dispară.

Sectorul financiar are un rol crucial în direcționarea fondurilor către dezvoltarea durabilă, activele ESG (Environmental, Social and Governance) fiind așteptate să ajungă la 41.000 de miliarde de dolari în 2023 și la 50.000 de miliarde de dolari până în 2025.

Totuși, mediul economic și geopolitic volatil din SUA și Europa poate încuraja o schimbare în sentimentul populației, care să prefere canalizarea fondurilor spre nevoile interne de tranziție energetică, în defavoarea asistenței acordate altor țări.

Această schimbare va afecta disponibilitatea finanțării globale care țintește schimbările climatice și va crește costul dobânzilor pentru proiectele de energie regenerabilă, încetinind ritmul tranziției energetice.

Africa, jucător-cheie în tranziția energetică

Raportul Africa Energy Outlook 2022 al Agenției Internaționale pentru Energie (IEA) a arătat că, în ciuda faptului că Africa deține o cincime din populația lumii, continentul este responsabil pentru mai puțin de 3% din emisiile de dioxid de carbon din energie. În plus, țările din Africa au unele dintre cele mai scăzute emisii pe cap de locuitor din lume.

Raportul IEA mai arată însă că 43% din populația continentului nu are acces la electricitate, mai ales în Africa Subsahariană, prin urmare potențialul de dezvoltare există.

Deși reprezintă o provocare, tranziția energetică globală poate fi în continuare o oportunitate pentru regiune. Continentul are un potențial de energie regenerabilă dintre cele mai mari din lume, beneficiind de condiții climatice favorabile pentru dezvoltarea de ferme solare și eoliene.

Continentul african deține un potențial substanțial atât pentru energie regenerabilă, cât și pentru producția de hidrogen.

În plus, rezervele sale de metale de tranziție (utilizate în producția bateriilor) vor oferi economiilor din Africa oportunitatea de a ocupa un loc important în lanțurile globale de aprovizionare cu echipamente de stocare a energiei, în condițiile în care cererea pentru aceste metale continuă să depășească oferta.

Ca urmare, se așteaptă ca țările africane să fie actori cheie în tranziția energetică la nivel global.

Incertitudinile de pe piața energiei și obiectivele de decarbonizare ale economiilor europene, până în 2050, înseamnă că firmele (și statele) ezită să își asume angajamente pe termen lung față de producția de GNL. În plus, Strategia UE privind metanul impune un control mai atent al intensității de carbon al acestor surse de gaz.

În mod ideal, Europa ar dori să contracteze GNL curat doar pentru 10 ani, pentru a evita un blocaj în contractele de achiziții la sfârșitul anilor 2040.

Contracte GNL pe maximum 10 ani

Când ministrul german al economiei, Robert Habeck, a discutat recent despre furnizarea în premieră de GNL din Qatar, oficialul intenționa să semneze un contract cu o durată cuprinsă între 8 și 10 ani, cu mult sub perioada uzuală de 20 de ani dorită de mulți furnizori.

De atunci, au fost semnate câteva contracte pe 20 de ani pentru aprovizionarea Europei, dar ele reprezintă cazuri izolate. Chiar și așa, 2022 a fost un an record pentru contractarea de GNL.

Europa contrastează cu abordarea clienților din Asia, atât în ceea ce privește perioadele contractate, cât și mecanismele de stabilire a prețurilor. O mare parte din contractele de GNL din Asia încă se bazează pe indexarea cu prețul petrolului, ceea ce i-a protejat pe acești cumpărători de creșterea bruscă a tarifelor spot, în timp ce un număr tot mai mare dintre contractele europene se bazează pe o indexare a prețurilor Henry Hub.

Țări precum China au semnat, în ultimii doi ani, un număr fără precedent de contracte pe termen lung, marcând o abatere de la dependența puternică față de livrările spot.

Și companiile din India au indicat recent intenția de a semna mai multe contracte pe termen lung. Rămâne de văzut dacă alte țări asiatice, care se bazau parțial pe aprovizionarea spot, vor urma această tendință. Exportatorii de GNL nu trebuie să uite că Asia, nu Europa, este piața cu cel mai puternic potențial de creștere pe termen lung.

Pentru părțile interesate din Europa, întrebarea rămâne: Cum asigură securitatea aprovizionării cu gaze în timp ce sistemul energetic trece prin procesul de decarbonizare?

Înainte de această criză de securitate, Europa era considerată a fi o piață echilibrată, fără a avea un potențial puternic de creștere, în timp ce Asia era considerată piața premium și cu un ritm rapid de creștere.

Pe măsură ce Europa își pierde instrumentele de flexibilitate și este expusă unei volatilități crescute pe piețele globale de gaze, jucătorii europeni ar putea avea nevoie de o strategie de aprovizionare mai sigură, care implică mai mult decât cumpărarea de pe piața spot, cu puțin control asupra prețurilor și volumelor.

Array

Lasă un răspuns

Articole pe aceeași temă: