Galeria Catinca Tabacaru va găzdui expoziția artistului Ovidiu Toader

Galeria Catinca Tabacaru va găzdui expoziția artistului Ovidiu Toader

În data de 26 aprilie, galeria Catinca Tabacaru găzduiește vernisajul expoziției „In Another Life I Was a Stone” a artistului Ovidiu Toader. Expoziția sculptorului poate fi vizitată până la jumătatea lunii iunie

Interesul lui Ovidiu Toader pentru heterotopii domină scena din „In Another Life I was a Stone”. Instalația funcționează ca o dioramă, încadrând o situație în care ambiguitatea persistă, iar corpul privitorului este plasat într-o relație inconfortabilă cu obiectele și acțiunile din jurul său. Toader își propune să reflecteze critic și creativ în legătură cu un prezent problematic care poate fi citit în cheie colectivă.

Un mediu steril amintește de laboratorul futurist unde tehnologia intersectează gândirea magică. Entități plantoide, realizate din forme de metal suflate, par a fi înghețate în plină mișcare, în timp ce studiază rămășițele unui trecut nedefinit, pus în scenă pe o masă de lucru umanoidă din sticlă. Acestea sunt martorele unui eveniment suspendat în timp, privind în jos la o colecție de pietre care servesc drept subiect de analiză și decodificare.

Proiectele artistice recente ale lui Ovidiu Toader pun în scenă ambianțe care propun alte raporturi între spectatori și obiecte, spectatori și spațiu, obiecte și spațiu. Pentru a genera aceste ambianțe, Ovidiu revizitează trecutul personal și colectiv, selectează elemente, pe care le reinvestește senzorial și conceptual. Masa de lucru, ca loc al creativității, procesului, observării, ia proporții monumentale în expoziția personală „The First Lockdown Among Insects” (2021), introducând corpul în situații și în relații neașteptate cu obiecte familiare și cu vietăți aflate adesea la marginea câmpului nostru vizual. Spațiul negativ al mesei devine unul colectiv și nonierarhic în care entități umane și nonumane coexistă într-un prezent în criză. Următorul show, „After Image of Hope” (2022) explorează posibilitățile fizice ale insulei ca spațiu catalizator al convivialității și al reflectării critice și creative asupra trecutului, prezentului și viitorului. Populat de plante gigantice, care își desfășoară existența în absența omului, dezvoltând tactici de supraviețuire, Ovidiu aduce în discuție unul dintre scenariile recurente despre un viitor nonuman, destabilizând asimetria om-natură.

Aceste ambianțe pot fi citite ca heterotopii, spații care funcționează după alte ritmuri sociale și temporale. În procesul de parcurgere a expoziției, spectatorii / spectatoarele activează obiecte, interacționează cu celălalt / cealaltă. Timpul cotidian este înlocuit cu timpul expoziției. Timpul expoziției cuprinde multiplele registre temporale ale obiectelor. În expoziția de față, interesul pentru heterotopii și pentru alte tipuri de implicare a spectatorului, se manifestă prin insinuarea prezenței unui laborator. În el, se țese un scenariu futuristic în care elemente tehnologice și cele de gândire magică se intersectează. Această ambianță e corelată cu ipostaza artistului ca explorator, iar metoda pare a fi „înstrăinarea lumii pentru lume”. Plantele iau forma unor entități hibride active. Din martore ale unui eveniment care fie s-a încheiat, fie a fost suspendat, ele devin subiecți care captează și interpelează.

Modul de abordare al realității și mediul ales, instalația, înscriu abordarea lui Ovidiu în ceea ce Svetlana Boym numeste perspectivism off-modern. În modurile de a reprezenta, de a vedea și de a gândi persista ambiguitatea. Ea poate rezulta, explică Svetlana, din captarea în aceeași imagine a doua moduri de a vedea, cum e cazul anamorfozei. Dar acest joc de perspective este dublat, continuă Svetlana, de o logică a înstrăinării. Nu numai că o imagine poate găzdui o altă imagine accesibilă privitorului dintr-o altă perspectivă, dar această repoziționare și dublă descifrare generează o ambiguitate care deschide un spectru de posibilități. În cazul noului proiect artistic al lui Ovidiu, ambianța creată conține perspective multiple, din care doar anumite elemente pot fi descoperite. Angajarea corporală a spectatoarei / spectatorului în parcurgerea spațiului, plasarea ei / lui în anumite unghiuri, pentru a descoperi entități estetice și reconfigurări de relații dintre acestea nu conduce la consumarea neclarității și la decodarea semnificației. Instalația funcționează ca o ramă, ca o încadrare a unei situații în care ambiguitatea persistă, în vederea reflectării critice și creative în legătură cu un prezent problematic care poate fi citit în cheie individuală sau colectivă.

Ovidiu Toader (n. 1991 în Brașov, Romania) este interesat de explorarea memoriei individuale și colective, apelând la forme diverse de rememorare ale unor experiențe personale sau istorice. În practica sa artistică, utilizează metoda asamblajului, pentru a juxtapune obiecte găsite, colecționate, si uneori reciclate din calatorii, spațiul în care locuiește, din casa bunicilor sau din atelierul său.