Helloween – virtuozii rockului german

Helloween – virtuozii rockului german

Reading Time: 5 minute

de Ovidiu Vitan

S-a spus că primul lor album ar fi impulsionat popularitatea stilului speed metal, iar cel de al doilea ar fi introdus power metal-ul în Europa. Au trecut de atunci 40 de ani, iar Helloween continuă să se numere printre cele mai apreciate trupe de rock germane cu succes internaţional.

Anul trecut, trupa germană de muzică rock Helloween a împlinit patru decenii de existenţă. Unul dintre cele mai cunoscute nume ale scenei power metal nu doar din Germania, ci şi din Europa şi din lume, Helloween rămâne un exemplu de proverbială seriozitate germană combinată cu creativitate artistică într-un gen muzical asociat prin excelenţă cu rebeliunea şi anti-establishmentul. Pe lângă vocile deosebite ale soliştilor Michael Kiske – despre care s-a vorbit ca înlocuitor al lui Bruce Dickinson în Iron Maiden în anii ’90, variantă de care fanii ambelor trupe au fost entuziasmaţi, dar care nu s-a concretizat – şi Andi Deris, trupa s-a bucurat întotdeauna de chitarişti virtuozi, cum ar fi Kai Hansen, Michael Weikath sau Roland Grapow, şi în general de instrumentişti deosebiţi. Melodiile lor au ştiut întotdeauna să pună în valoare tehnica acestora, potenţată de versurile care spun mereu o poveste şi simţul discret al umorului. O altă caracteristică a trupei, foarte apreciată de fani, o constituie piesele lungi, cu solistici inventive şi dezlănţuite (cântate cu autentică furie, pe care basistul Markus Großkopf o numeşte cu modestie energie), care trădează nu o dată influenţe savante din muzica clasică.

Trupa a fost înfiinţată în anul cu rezonanţă distopică 1984, în Hamburg, şi de atunci, preţ de 16 albume de studio, a câştigat şase discuri de platină şi a vândut mai bine de 8 milioane de albume în întreaga lume. Helloween a explodat însă în topuri, luând lumea rockului pe sus, la sfârşitul anilor ’80, cu albumele “Keeper of the Seven Keys: Part I” şi “Keeper of the Seven Keys: Part II”, despre care se afirmă că au introdus genul power metal în Europa.

Helloween nu s-au culcat însă niciodată pe proverbiala ureche, experimentând uneori cu genurile şi având o rezilienţă extraordinară: de pildă, după marile succese obţinute cu albumele “Keeper of the Seven Keys” din anii ’80, rockerii germani au revenit, 17 ani mai târziu, cu albumul “Keeper of the Seven Keys: The Legacy”, socotit de critici si de fani cu nimic mai prejos faţă de primele două. De asemenea, solistul vocal Michael Kiske, care a părăsit trupa în 1993, s-a întors după mai bine de două decenii, cântând şi astăzi cu “hamsterii heavy metalului”, cum au fost supranumiţi cu simpatie membrii trupei după unul dintre cântecele lor din 1991.

Helloween a cântat de mai multe ori şi în România, la Sibiu şi în Bucureşti, iar primul concert în ţara noastră datează din 2006, la Sala Palatului. Cât despre 2025, chiar dacă nu s-a anunţat revenirea trupei în România, aceasta va fi totuşi prezentă între noi datorită interviului acordat publicaţiei Biz Magazine de extraordinarul basist Markus Großkopf în numele întregii trupe Helloween.

Una dintre trăsăturile caracteristice ale muzicii trupei Helloween este furia care răzbate din melodii, care pare intactă şi acum, după 40 de ani de carieră muzicală. Cum reuşiţi să păstraţi această furie?

Markus Großkopf: Nu i-aş spune furie, Helloween a fost întotdeauna o trupă pozitivă. Nu suntem supăraţi pe nimeni şi nu suntem nefericiţi în viaţă. I-aş spune mai curând energie! Iar această energie este alimentată de pasiunea noastră pentru muzică şi de ambiţia de a compune şi a cânta cea mai bună muzică posibilă pentru fanii noştri.

Cum se împacă pentru voi turneele şi repetiţiile cu viaţa de familie?

Markus Großkopf: Fără îndoială, nu este uşor să-ţi laşi familia acasă şi să pleci în turneu, dar asta este meseria noastră şi totodată asta este viaţa noastră! Ne-am ales cu toţii această profesie din pasiune pentru muzică. Ne socotim foarte norocoşi pentru faptul că putem s-o facem la acest nivel de popularitate, aşa că nu ne veţi auzi vreodată să ne plângem pentru aspectul acesta.

Cât timp petreceţi cu repetiţiile în comparaţie cu timpul în care cântaţi în concert?

Markus Großkopf: Deoarece locuim în diverse locuri din Europa, avem o sală de repetiţii în oraşul Karlsruhe, din Germania. Acesta este oraşul natal al lui Andi şi, de asemenea, acolo se află sediul companiei noastre de management, Bottom Row.

De obicei, înainte de primele concerte ale unui turneu pentru un nou album avem două-trei sesiuni de repetiţii. Acestea înseamnă, fiecare, câteva săptămâni în care repetăm împreună şi punem la punct versiunile live ale cântecelor. După aceea, odată ce ne simţim familiarizaţi cu ceea ce urmează să interpretăm pe scenă şi cu melodiile noi, de obicei avem nevoie de sesiuni de repetiţii mai scurte înaintea fiecărui segment al turneului. Fără îndoială însă, un factor care are importanţă în această etapă este şi cât a trecut de la precedentul segment de turneu.

Vorbiţi-ne, vă rog, despre influenţa compozitorilor clasici asupra muzicii voastre power metal.

Markus Großkopf: Nu aş spune chiar că suntem influenţaţi de compozitorii clasici. E adevărat că le folosim orchestraţia în unele montări, dar numai ca element secund, niciodată principal. Pe de altă parte, desigur că mai mulţi dintre noi ascultăm şi muzică clasică, iar preferinţele noastre sunt foarte personale, mergând de la Beethoven şi Wagner la Ceaikovski.

De ce pe multe dintre albumele voastre aveţi un cântec mai scurt, un intro, cum ar fi de pildă “Invitation” sau “Initiation”, şi unul mai lung şi epic, cum ar fi “Skyfall” sau “Helloween”?

Markus Großkopf: Intro-urile nu sunt neapărat o caracteristică a Helloweenului. Majoritatea trupelor rock recurg la ele pentru a introduce un album sau un cântec anume. Pe de altă parte, melodiile lungi au fost întotdeauna o tehnică de bază a felului în care ne compunem  muzica. Un cântec mai lung oferă compozitorului mai multe ocazii de a aduce la viaţă mai multe idei şi de a schimba atmosfera în comparaţie cu un cântec de 3-4 minute. Ne-a plăcut mereu acest aspect, care am avut grja să fie mereu prezent în muzica trupei.

Cântecele trupei Helloween spun întotdeauna o poveste. Cine dintre membrii trupei scrie versurile?

Markus Großkopf: De cele mai multe ori, cine compune melodia compune şi versurile acesteia, sau cel puţin fragmente ale versurilor finale. Dar nu o dată compozitorul arată unui alt membru al trupei ideea de melodie şi de versuri şi apoi lucrează împreună. De asemenea, se întâmplă să vină la repetiţii cu un fragment al viitoarei melodii şi, în acest caz, toată trupa contribuie la definitivarea ei. Nu există reguli, iar noi încercăm pur şi simplu să facem tot trebuie cântecului astfel încât să obţinem cel mai bun rezultat.

Vă rugăm să ne povestiţi un moment de la concertele voastre care v-a impresionat în mod special.

Markus Großkopf: După 40 de ani de când există trupa, după atâta amar de ani, cel mai impresionant moment pentru noi este întotdeauna acela în care, la finalul unui concert, ne luăm rămas bun de la spectatori. Nu am reuşit încă să mă obişnuiesc să văd toate acele chipuri fericite, care cântă cu glas tare din toată inima şi se simt bine – şi mă bucur că e aşa!

Biz Germania este un proiect Biz unic în lume, powered by #Melitta. Parteneri: #Beiersdorf, #Kaufland, #MercedesBenz, #Penny, #Porsche #Weihestephaner