Leadership: curajul de a fi diferit!

Haideți să începem acest articol cu un exemplu. Să ne întoarcem în timp la începutul acestui secol. Vă mai amintiți cât de mari erau paginile ziarelor? V-ați întrebat vreodată de ce erau atât de neobișnuit de mari? Ați încercat măcar să citiți ziarul afară când bătea vântul și erați mai mult preocupați să nu zboare și ziarul odată cu bătaia vântului?

De Toine Kets

Sau ați încercat vreodată să citiți acele ziare uriașe în tren, având vecini atât în stânga, cât și în dreapta? De ce naiba erau acele pagini atât de mari? Poate pentru că era mai ieftin să imprimi pe aceste pagini ridicol de mari? De fapt, nu. Este exact invers. Este mult mai scump să printezi pe pagini mari. Dar de ce au făcut acest lucru aproape până în 2005? De ce renumitele publicații ”The Times”, ”The Guardian”, ”The New York Times”, ”The Washington Post” ne-au lăsat să ne luptăm atâta vreme cu ziarele lor uriașe?

Să vedem, de fapt, ce s-a întâmplat. În 1712, ziarele britanice au fost confruntate cu introducerea unor impozite noi. Ziarele ar fi fost taxate în funcție de numărul de pagini pe care le publicau. Așa că editorii au hotărât să imprime știrile pe pagini enorme și câțiva dintre ei au creat formatul de pagină mare imprimată. Ca să plătească mai puține impozite. Taxa stabilită initial a dispărut în 1855, dar, în ciuda faptului că era considerabil mai scump, formatul a persistat. La sfârșitul anului 1999, un ziar gratuit numit “Metro” s-a lansat pe piața britanică. Și a fost imprimat în format tabloid. Mult mai ușor de mânuit și, în zilele noastre, devenit formatul standard. După câțiva ani, cei de la “The Independent” au fost primii în UK care au abandonat formatul larg de pagină și au trecut la tabloid. Vânzările lor au crescut. Curând, cei de la “The Times” i-au urmat și apoi “The Guardian”, toți având de câștigat din asta! Dar de ce a durat atât de mult? Chiar nu s-au gândit deloc înainte că ar putea să imprime pe formatul tabloid? Bineînțeles că au făcut-o.  De multe ori, de-a lungul anilor, cineva a venit cu ideea: “Ar trebui oare să imprimăm pe pagini mai mici?”. Dar cei din echipa de management întotdeauna au desconsiderat propunerea, argumentând: ”Nimeni nu face acest lucru” sau spunând de cele mai multe ori: “Clientul nu dorește asta”. Dar, de fapt, ne-am fi dorit!!

A te conforma și a copia comportamentul celorlalți, adesea, conduce la un comportament ciudat și irațional. Și observăm acest lucru destul de des în mediul de afaceri. Să copiezi și să faci în mod automat ceea ce competitorul, de asemenea, face.

Fiecărui jucător existent în lumea afacerilor îi este frică să își asume riscul și să analizeze în profunzime. Majoritatea afacerilor reprezintă exemple despre un asemenea stil de management, dar nimeni nu își mai amintește de ce se procedează în acest fel. Dar aproape nimeni nu îndrăznește să răspundă provocării. Și aici este punctul în care apare oportunitatea afacerii. Dacă ești primul care procedează în mod diferit, acest lucru s-ar putea să îți aducă o grămadă de bani.

Dar, ca să fii capabil să faci lucrurile în mod diferit, trebuie mai întâi să ai o viziune. Și de la această viziune poți crea o strategie. Diferența semnificativă dintre viziune și strategie este că o bună viziune răspunde la întrebările:  de ce?, unde?, pentru ce? și în ce?; o strategie are de-a face cu întrebările ce? și cum?.

O viziune bună ne spune într-o manieră concisă, clară și sistematică:

• De ce există organizația? (scopul principal)
• Pentru ce militează organizația? (valorile esențiale)
• În ce excelează organizația? (calitățile principale)
• Încotro se îndreaptă organizația? (obiectivul vizat)

Gândiți-vă pentru o clipă dacă îmi puteți da un răspuns la cele 4 întrebări menționate mai sus, când vă referiți la organizația voastră.

Daca nu puteți, nu intrați în panică, multe companii nu au o viziune clară sau chiar dacă o companie are o viziune, atunci nu o urmărește și nu acționează conform acesteia. Dar un lucru este clar și este dovedit din ce în ce mai mult: Companiile care au o viziune bazată pe de ce?, unde?, pentru ce? și în ce? sunt mult mai performante decât competitorii lor.

Un exemplu. Cirque de Soleil va veni din nou la București în luna mai 2017. Și încă o dată, toate biletele la spectacolele lor vor fi epuizate. Ca peste tot în lume. Cirque de Soleil a început în 1984 cu viziunea de a reinventa circul.

Pornind de la 20 de artiști de stradă la începuturile sale în 1984, Cirque du Soleil este acum o organizație mare stabilită în Quebec, care oferă divertisment artistic de înaltă calitate. Compania are aproape 4.000 de angajați, inclusiv 1.300 de artiști care performează, provenind din aproape 50 de țări diferite. Cirque du Soleil a produs minunăție și încântare pentru mai mult de 155 milioane de spectatori din peste 300 de orașe din 40 de țări de pe 6 continente.  

Scopul principal (de ce organizația există) al companiei Cirque du Soleil este ”să stimuleze imaginația, să provoace simțurile și să stârnească emoțiile oamenilor din toată lumea’.  

20 de artiști de stradă au început să reinventeze circul, nu prin a-i copia pe alții!       

Cea mai grea parte în crearea viziunii este să conștientizezi faptul că ai nevoie de una și că dorești să implementezi acea viziune în întreaga organizație. Pentru că acest lucru te face din start diferit. Dar, așa cum am spus mai înainte, recompensa este mare pentru cei care au curajul să fie diferiți.

Toine Kets este născut în Olanda. A studiat chimia și stiințele sociale (specializarea Managementul Resurselor umane și Psihologie) și a lucrat timp de 12 ani în cadrul companiei Royal Philips Electronics. A urmat cursuri în domeniul terapiei comportamentale rațional-emotive (REBT, la Institutul Albert Ellis din New York), studiile de masterat în cadrul Universității de Afaceri Nyenrode din Olanda și a devenit trainer certificat MBTI (Myers Briggs Type Indicator).

În 2007, Toine a fondat în România compania Actinote International, specializată în leadership și dezvoltarea echipei, coaching, programe de vânzări. În contradicție cu firmele de consultanță tradiționale, idealul său este să lucreze numai cu profesioniști cu înalte abilități într-o organizație-rețea, acest mod de a lucra ducând la obținerea celor mai bune rezultate pentru clienți. Toine folosește și crede în metoda ”vezi – simți – schimbi”. Este fondatorul proiectului Horse Connection, alături de Helga Meurs, instructor de cai, cei doi aducând în România un concept mai puțin întâlnit: programe de coaching cu cai dedicate liderilor. Este trainer internațional și călătorește frecvent în Polonia, Rusia, Ucraina, Serbia, Germania, Balcani.