Manifest pentru înființarea unei comisii de cercetare a abuzurilor copiilor instituționalizați

Manifest pentru înființarea unei comisii de cercetare a abuzurilor copiilor instituționalizați

Reading Time: 3 minute

Mai multe asociații și ONG-uri din sfera implicării civice au semnat astăzi la București MANIFESTUL intitulat Copiii uitați ai României: un apel pentru adevăr și reparație, pentru investigarea abuzurilor asupra copiilor abandonați în perioada 1966 – 1997. Demersul a fost inițiat de Asociația A.R.T. Fusion, sub umbrela Papercuts, alături de Muzeul Abandonului. Lansarea manifestului marchează punctul culminant al proiectului Horror Vacui, un eveniment teatral durațional unic, desfășurat la Galeria Galateca din București între 15 și 22 februarie.

Printre primii semnatari se numără organizații care au contribuit la documentarea și umanizarea sistemului de protecție a copilului, precum Muzeul Abandonului, Centrul de Resurse Juridice (CRJ), Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER) și Hope and Homes for Children România. Acestora li s-au alăturat în calitate de parteneri și Justice Initiative, inițiatori ai unei mișcări pan-europene ce are ca scop oprirea, recunoașterea și prevenirea abuzurilor asupra copiilor din Europa.

Prin acest manifest, inițiatorii solicită autorităților române asumarea formării unei comisii de cercetare a abuzurilor asupra copiilor instituționalizați. Aceasta ar urma modelul Comisiei pentru Studierea Holocaustului și al Comisiei Prezidențiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. Obiectivul acestei comisii este documentarea și recunoașterea oficială a responsabilităților statului român. Această comisie ar trebui să includă istorici, sociologi, experți în protecția copilului, jurnaliști și supraviețuitori ai sistemului.

Se estimează că în perioada 1966 – 1997, aproximativ o jumătate de milion de copii au fost abandonați în instituții de stat. Generații întregi au crescut în condiții inumane, într-un sistem care a înlocuit afecțiunea cu indiferența, iar protecția cu abuzul. Investigațiile IICCMER au relevat că, între 1967 și 1990, aproximativ 15.000 de copii au murit în cămine-spital din cauze prevenibile, precum malnutriția sau pneumonia. Rata mortalității în aceste centre atingea uneori 80%, ceea ce echivalează cu o condamnare la moarte sistematică prin neglijență.

„Numărul exact al copiilor care au suferit tratamente neomenoase în instituții statului rămâne necunoscut, iar arhivele sunt în mare parte inaccesibile. Muzeul Abandonului aduce la lumină povești niciodată rostite, ale celor care nu au putut să-și strige singuri durerea, suferința și abandonul. O facem pentru ca noi, ca societate, să înțelegem că este esențial să ne asumăm responsabilitatea pentru abuzurile pe care le-au îndurat acești copii și pentru a ajunge la momentul recunoașterii oficiale a suferinței victimelor. Pe cei din trecut nu-i mai putem ajuta, dar putem să-i salvăm pe cei care încă suferă azi… și sunt mulți”, a declarat Oana Drăgulinescu, fondator Muzeul Abandonului.

Acest demers este aliniat cu apelul Consiliului Europei pentru recunoașterea abuzurilor asupra copiilor în instituții. Raportul Abuzul asupra copiilor în instituții din Europa (nr. 15889/05.01.2024), aprobat prin Rezoluția nr. 2533/2024 a Adunării Parlamentare a Consiliului Europei, invită statele membre să implementeze mecanisme pentru scuze publice, măsuri reparatorii și memorializare a victimelor.

„În ultimii 10 ani, la Centrul de Resurse Juridice am încercat să atragem atenția asupra nerespectării drepturilor omului, în special pentru adulții și copiii cu dizabilități intelectuale, de învățare și psiho-sociale, folosind arta pentru a ajunge la sufletul oamenilor. Din păcate, subiectul rămâne actual, deoarece încă mai avem copii închiși în sisteme de protecție specială, deși statul român și-a asumat în fața Comisiei Europene închiderea acestora până la sfârșitul anului 2024. De asemenea, încă există centre care funcționează fără licență legală, lăsând în urmă victime care nu au primit încă dreptatea cuvenită” – spune Georgiana Pascu, Senior Program Manager Centrul de Resurse Juridice (CRJ).

Horror Vacui, cel mai lung eveniment teatral din lume, organizat de Asociația A.R.T. Fusion sub umbrela Papercuts, la Galeria Galateca din București (15-22 februarie), reunește 505 actori și speakeri care performează timp de 7 zile fără oprire, aducând la suprafață mărturii despre abandonul copiilor din România. Bazat pe sute de mărturii despre abandon, multe dintre ele colectate de Muzeul Abandonului în ultimii patru ani, proiectul readuce în atenție trauma colectivă a unei societăți care încă ezită să-și privească trecutul în față.

„Felicit societatea civilă, pentru că justiția de tranziție nu poate fi realizată de noi singuri. Alături de provocările instituțiilor statului, care pot fi uneori mai lente în reacții, avem nevoie de sprijinul societății civile, fie că vorbim despre persoane fizice sau organizații non-guvernamentale. Este important să generăm o emoție publică și să conștientizăm, deoarece mulți oameni încă nu sunt pe deplin informați despre aceste situații, iar regimul comunist considera asemenea cheltuieli drept mai puțin utile” – spune Dan Mihai Țălnaru, Director General Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (IICCMER).

„Dincolo de dimensiunea performativă, Horror Vacui are ca scop inițierea unui proces de schimbare sistemică, prin promovarea acestui manifest semnat astăzi. Fără memorie și adevăr, nu poate exista justiție. Iar fără justiție, trauma continuă să se transmită din generație în generație. Ne adresăm tuturor organizațiilor, instituțiilor și cetățenilor responsabili: haideți să ne unim vocile pentru ca aceste povești să nu mai fie ignorate”, spune Alexandru Ivănoiu, dramaturg și inițiator al proiectului Horror Vacui.

Papercuts este o inițiativă bilaterală finanțată prin Granturile SEE și Norvegiene – Fondul Național Bilateral în cadrul Programului RO-CULTURA. Valoarea totală a proiectului este de 562.842 lei (113.102,24 euro) și are o durată de implementare de patru luni, în perioada octombrie 2024 – februarie 2025.