Octavia și Lucian, Șezi: Mobilă tradițională reinterpretată

Octavia și Lucian, Șezi: Mobilă tradițională reinterpretată

Reading Time: 5 minute

Octavia și Lucian Loiș, ”arhitecţi după facultate…,tâmplari din întâmplare”, au pus bazele brandului ȘEZI în anul 2014: creează obiecte de mobilier inspirate din tradiţie.  Artiști și antreprenori, Octavia și Lucian folosesc tradiția ca punte de legătură între prezent și arta trecutului, piesele lor având ”puterea” de a transforma un spațiu în tihnă și armonie.

Care este povestea Șezi?

Șezi, că au trecut deja vreo 11 ani. O idee, o scânteie care ne-a aprins.

Totul a început cu două piese de mobilier pentru el și ea, gândite să susțină simbolic iubirea; două scaune-pereche cu spătar decorativ, cum erau odată cele din gospodării, cu design atemporal. Am materializat ideea Petranei Costa, bunica Octaviei, profesoară de limba română și iubitoare de tradiție.

Am construit un atelier de tâmplărie în curtea părinților lui Luci, cu ajutorul lor și al primilor clienți care au crezut în drumul nostru, chiar înainte să credem noi.

Am absolvit amândoi Facultatea de arhitectură și urbanism în Cluj. După cei 6 ani de studii și viață de oraș, ne-am mutat într-un sat numit Hăpria, în comuna Ciugud, deși Octavia este din Deva, iar Lucian din Alba Iulia. După nunta noastră, ne-am luat un teren drăguț pe un deal, la capăt de sat, lângă un pârâu care abia mai curge. Am construit o gospodărie în stilul nostru, unde arta trecutului se îmbină cu prezentul, având tradiția ca punte de legătură.

Cum vă alegeți sursele de inspirație?

Sursele de inspirație sunt cărțile, dar și vizitele la muzee sau în sate care încă mai păstrează elemente din tradiție. În general, lucrăm doar cu lemn masiv, cele mai folosite esențe fiind stejar, paltin, nuc, cireș. Dar uneori apelăm la structuri din metal sau mici detalii metalice.

Preluăm și adaptăm la piesele noastre modele tradiționale românești, dar pentru că sunt universal valabile, deseori se regăsesc aceleași simboluri și în culturile altor popoare.

 Există și alți colaboratori la care apelați pentru diverse proiecte?

Sigur, lucrăm cu diferiți colaboratori, cei mai vechi și de nădejde fiind Atelier53, Grațian Dumitrașcu, Viorel Bota sau Masara. Pentru sculptură manuală, am colaborat în ultima vreme cu Ioan Alisie, iar pentru realizarea modelelor la laser, cu Horia Fleșer. Pe partea de metal colaborăm cu Anadora Lupo, George Adam, Ciprian Dan și Atelier49. Iar pentru partea de textile, Carmen Costa brodează manual simboluri pe diferite obiecte din iută.

Cum a fost colaborarea pentru crearea conceptului Conacul Olarilor – Baia de Fier (Gorj)?

Cea mai faină colaborare, a avut încredere în noi de la început. Ne-am împrietenit cu Mihai Olaru din prima clipă și colaborăm în continuare. Chiar în prezent lucrăm la proiectul pentru mansarda Conacului.

Mai avem câteva proiecte asemănătoare, bineînțeles cu altă temă, dar tot camere pentru pensiuni. Dintre ele, se vor deschide în curând Rogo Chalet la Rogojel și Acas la Brâncuși în Hobița.

Dar avem multe comenzi și din afara României, dar de obicei de la români plecați, cu dor de țară. Chiar prima noastră comandă a fost amenajarea unui apartament din Amsterdam, lucrare realizată în atelierul de tâmplărie din Bucovina, la unchiul lui Luci, Constantin Donisan. 

Cât de subțire este granița între creația de inspirația arhaică și domeniul kitsch?

Cred că simțul fiecăruia și nivelul de educație poate deosebi o creație de inspirație arhaică, de una care reprezintă un kitsch. Este important cum folosim simbolurile; respectăm sursa, dar avem și o intenție clară. Contextul joacă un rol important, iar faptul că transformăm într-un mod autentic motive sau forme din trecut, le reinterpretăm, le integrăm în contemporan, ne-a încurajat să dezvoltăm propriul stil, atemporal, practic și decorativ.

 Kitschul apare atunci când nu studiezi mai profund un motiv popular, când ignori sensul lui originar; și parcă te zgârie când vezi floarea vieții roz cu verde pe o față de masă din mușama sau cămăși printate în china cu „dinți de lup” și „coarnele berbecului”.

În ce măsură sunteți sprijiniți de Stat/autorități pentru a participa la târguri/ expoziții internaționale?

Poate nu am profitat de unele ocazii pe care ni le-ar fi oferit statul, țin minte că vreo doi prieteni au fost finanțați să participe la târguri în alte țări.

Când eram pe la început cu ȘEZI, am expus de multe ori la târguri din țară și o dată în Madrid și Milano, în cadrul RDW. Acum, după 11 ani, parcă ne-a revenit iar pofta de o expoziție, poate ne înscriem anul viitor.

Ca tânăr antreprenor este totuși destul de greu să te cari pe cheltuiala ta, prin țară, cu o mașină plină cu obiecte pe care le-ai făcut din banii tăi, doar de dragul artei. Poate unele idei rămân în stadiul de concept din cauza asta. Dar de aceea noi lucrăm pe bază de comandă; uneori duceam chiar piesele vândute la expoziții, dacă sunt de treabă clienții. Mobilierul de la Conacul Olarilor a fost întâi expus și admirat la Castelul Cantacuzino din Bușteni, datorită lui Mihai.

Stilul Neoromânesc este unul dintre cele mai importante stiluri arhitecturale din țara noastră, punctând un moment în care România se aliniază la un curent internațional important – Art Nouveau. Expoziția Detaliul Neoromânesc de la Castelul Cantacuzino Bușteni aduce la un loc pictură, carte, sculptură, mozaic, fotografie, mobilier, țesături, serigrafie, broderie. Colectivul castelului, coordonat de Raluca Polea, a reușit să aducă în fața vizitatorilor o îmbinare de pasiuni prezentate într-o manieră unică. 

„Șezi” te poate duce cu gândul la un scaun sau alte piese de mobiler,  dar poate fi și o stare de spirit, de tihnă…

Da, așa am început, cu „Șezi la casa ta, șezi pe scaun.” Inițial au fost cele două obiecte de ședere care se completează, se echilibrează. Și în general sunt piese care îți aduc liniște, îți trezesc amintiri sau te conectează cu o mică parte din trecut. Este esențial să ne păstrăm rădăcinile, ca la băncuța Rădăcini și Aripi.