Biz Reality Check – Daniel Vasile: azi sunt mai sigur pe mine, mai conștient de ce pot

Biz Reality Check – Daniel Vasile: azi sunt mai sigur pe mine, mai conștient de ce pot

Reading Time: 4 minute

Sunt multe momente în care, doar a privi în jur aduce multă nesiguranță și iz de eșec în viețile noastre profesionale.

Câteodată, parcă toți ceilalți le fac pe toate bine. Proiecte de succes și echipe fericite, conferințe cool, birouri dichisite cu cafele frumos aranjate lângă laptop. Totul pare ușor. Totul pare „așa cum trebuie”. Însă, de multe ori, realitatea profesională rămâne nespusă.

Există și zile în care nu ai energie să răspunzi la un e-mail. Proiecte care eșuează. Momente în care simți că ai ajuns la limită și nu știi dacă mai poți continua. Gânduri care te macină noaptea, deși ziua le ascunzi bine în spatele unui „Sunt ok”. Și totuși, ele sunt cele care ne formează cu adevărat.

Reality Check este despre partea nevăzută a carierei și a succesului. Despre normalizarea eșecului. Despre ce învățăm când lucrurile nu merg bine. Despre cât de greu e uneori să rămâi pe drumul tău, dar și despre puterea de a o lua de la capăt. Pentru că, în realitate, nu doar victoriile ne definesc, ci și greutățile prin care trecem.

Primul partener curajos, care vorbește, prin oamenii săi, deschis despre eșec este Provident. Astăzi, un interviu cu Daniel Vasile, Business Relationship Manager, București-Sud 

Ce te definește în viața profesională?

Etica. Mereu a fost acolo. Nu doar pentru mine, ci și pentru echipele pe care le-am condus. Asta înseamnă să ai un comportament potrivit, indiferent de mediu sau situație. Că sunt la birou, cu colegii, la client, pe drum sau acasă, mă port la fel. Nu e o mască, e parte din cine sunt.

Dacă ar trebui să explic unui copil de 5 ani, i-aș spune că etica înseamnă să fii respectuos, să-ți faci temele, să ajungi la timp la școală, să dai bună ziua, să fii bun cu ceilalți. Să faci ce trebuie chiar și atunci când nimeni nu te vede.

Pentru mine, etica se vede în cum îmi planific ziua, cum mă raportez la colegi, cum îmi țin promisiunile. Cred în puterea exemplului și cred că imaginea profesională se clădește zi de zi, cu fiecare decizie mică. Nu vreau să fiu perceput altfel decât ceea ce sunt.

Cum ai defini eșecul dacă ai putea să rescrii definiția din dicționar?

Eșecul e o lecție ambalată dur. Nu vine cu fundiță. Vine cu plâns, cu nesiguranță, cu nopți albe. Dar vine și cu o întrebare esențială: „Ce pot învăța din asta?”. Pentru mine, eșecul a fost odată ca o prăbușire. Aveam impresia că s-a terminat tot. Dar nu e așa. Azi, văd eșecul ca o oportunitate de a te întoarce la tine, să vezi ce merge, ce nu, ce poți face mai bine.

Care simți că a fost unul dintre eșecurile care și-a pus cel mai mult amprenta asupra cui ești astăzi?

În 2017. Eram Business Leader în Călărași. A fost o perioadă grea și, într-un final, am revenit pe rolul de BRM în București. Nu a fost decizia mea. A venit de la companie. Eu doar simțeam că nu mai e loc pentru mine acolo. La început, am trăit-o ca pe un eșec uriaș. Am simțit că am ratat o oportunitate, că nu am fost suficient de bun.

Dar acel an petrecut în Călărași m-a schimbat complet. A fost anul care m-a întărit. M-a forțat să-mi pun întrebări grele, să-mi redefinesc valorile și să revin în forță. M-am întors alt om. Mai clar, mai hotărât, mai atent la mine.

Care au fost efectele extinse? Cum te-ai simțit?

Mi-a scăzut încrederea în mine. Nu mă mai implicam în proiecte mari. Mă feream de provocări. Probabil s-a văzut și în relațiile personale. Eram abătut. Mă biciuiam singur pentru tot ce nu reușisem. Nu a fost o perioadă ușoară, dar a fost necesară.

Care e lecția învățată?

Să ceri ajutor. Să nu te închizi în tine. Eu n-am cerut. Din orgoliu. A fost o mare greșeală. Azi, dacă simt că nu pot singur, spun. Cer ajutor. Întreb. Îmi consult colegii. Și așa e normal.

Altă lecție: nu trebuie să faci totul de unul singur. Nici nu trebuie să știi totul. Trebuie să știi să asculți, să creezi spațiu pentru ceilalți, să-i lași să contribuie. Pentru mine, colaborarea a devenit cheia.

Ce ai schimbat la tine/în rolul tău după asta?

Atitudinea. Asta s-a schimbat complet. În trecut, într-o sală cu 50 de oameni, nici nu mă observai. Azi? Nu ai cum să mă ratezi. Și nu e aroganță. E faptul că sunt mai sigur pe mine, mai conștient de ce pot.

Mi-am schimbat și felul în care reacționez. Nu mai tratez orice lucru nou ca pe o urgență. Îmi dau timp să ascult, să înțeleg, să prioritizez.

Tranziția din Field către Head Office a fost o mare provocare. Deși era aceeași companie, era o lume complet nouă. La început, nu aveam toate piesele de puzzle. Era frustrant. Dar apoi, tot ce știam din Field m-a ajutat să conectez lucrurile. Să devin punte între cele două lumi. Iar azi conduc acel departament.

Pentru un om aflat în rolul tău, sau nu, care ar fi perspectiva valoroasă?

Ia lucrurile pas cu pas. Fă-ți un plan, dar fii gata să-l ajustezi. Nu controla tot. Acceptă că poate, fix azi, ești unde trebuie. Nu lua lucrurile personal. Rareori e vorba despre tine, de fapt.

Și nu uita să te bucuri de drum. De fiecare etapă, de fiecare pas. Lasă-ți timp să crești. Nu fi propriul tău dușman. Iar când cele două lumi – personală și profesională – ajung să se alinieze, atunci vine cu adevărat succesul. Acel succes care nu te obligă să mergi la „scârbici”, ci îți dă sentimentul că faci ce trebuie. Cu sens.

Succesul nu este doar despre ce vedem la suprafață. Este despre muncă, eșecuri, momente de cumpănă și puterea de a merge mai departe. Reality Check este locul unde normalizăm dificultățile din carieră și învățăm unii de la alții. Pentru că uneori avem nevoie să știm că nu suntem singurii care greșesc.