Dan C. Vodnar: „Produsele care vor rezista vor fi cele care pot spune o poveste susținută de date, nu doar de reclame”

Dan C. Vodnar: „Produsele care vor rezista vor fi cele care pot spune o poveste susținută de date, nu doar de reclame”

Reading Time: 5 minute

La începutul lunii trecute, Dan C. Vodnar, cercetător român inclus în top 2% cei mai citați oameni de știință la nivel mondial și-a lansat, la Târgul de Carte Gaudeamus din București, noul volum „Adevărul din farfurie. Cu ce ne hrănim și cum ne afectează viața”, o carte care își propune să aducă claritate într-un domeniu adesea dominat de informații contradictorii.

Prof. Dr. Dan C. Vodnar ne-a vorbit despre noul său volum, despre principalele tendințe care vor schimba industria alimentară în următorii zece ani, dar și despre adevărurile incomode din alimentație

Cărțile pe care le-ați publicat au un public mult mai larg decât cel academic. Ce v-a determinat să faceți acest pas și ce diferență vedeți între scrisul științific și cel destinat publicului general?

Decizia de a scrie pentru publicul larg a venit dintr-o frustrare profesională, dar și dintr-o responsabilitate morală. În mediul academic, producem cunoaștere de calitate, validată, dar care rămâne adesea captivă în articole citite de câteva zeci sau sute de specialiști. Între timp, spațiul public este ocupat de pseudo-explicații, mituri și mesaje simplificate agresiv. Am simțit că, dacă știința nu iese din laborator și din reviste, va fi înlocuită de zgomot.

Diferența majoră dintre scrisul științific și cel pentru publicul larg este intenția. Articolul academic este scris pentru a demonstra, pentru a convinge evaluatori și pentru a rezista criticii metodologice. Scrisul pentru public este despre a face adevărul inteligibil fără a-l trivializa. Este mult mai dificil, pentru că trebuie să renunți la jargon, dar nu la rigoare. Într-un fel, scrisul pentru public este un test suprem de înțelegere: dacă nu poți explica simplu, probabil nu stăpânești suficient de bine subiectul.

România investește constant sub media europeană în cercetare și dezvoltare. Din perspectiva cuiva care joacă la nivel internațional, unde se vede cel mai clar acest decalaj: în infrastructură, în finanțare, în oameni sau în lipsa unei strategii pe termen lung?

Decalajul nu se vede clar într-un singur loc, ci în lipsa coerenței dintre componente. Avem oameni foarte buni, competitivi internațional, dar insuficient ancorați într-un sistem care să le permită continuitate. Infrastructura există punctual, dar este fragmentată.

Finanțarea este adesea impredictibilă și orientată pe termen scurt. Iar ceea ce lipsește cel mai mult este o strategie națională clară, stabilă, care să supraviețuiască ciclurilor politice.

În ecosistemele performante, cercetarea este gândită ca investiție strategică, nu ca cheltuială. La noi, prea des, este tratată ca un proiect episodic. Acest lucru descurajează construcția pe termen lung și îi împinge pe mulți cercetători valoroși fie spre străinătate, fie spre activități periferice cercetării.

Care a fost cea mai importantă decizie profesională pe care ați luat-o și care v-a schimbat traiectoria?

Una dintre cele mai importante decizii a fost să nu rămân confortabil într-o nișă foarte îngustă, deși acest lucru mi-ar fi asigurat o carieră liniară și previzibilă. Am ales să lucrez la intersecții: între chimia alimentelor, gastronomie moleculară, biotehnologii alimentare, microbiom, sănătate și comunicare științifică.

La momentul respectiv, această alegere nu era „sigură” din punct de vedere academic, pentru că interdisciplinaritatea este adesea mai greu de evaluat și de publicat. Privind în urmă, această decizie a fost definitorie. Mi-a permis să rămân relevant științific, dar și conectat la probleme reale ale societății. Nu a fost cea mai comodă cale, dar a fost cea care mi-a dat sens profesional.

În ultimii ani, ați ieșit tot mai mult din zona strict academică – cărți, podcast, dialog cu publicul larg. De ce a fost important acest pas și ce riscă un cercetător care rămâne izolat doar în mediul academic?

Un cercetător care rămâne exclusiv în mediul academic riscă două lucruri majore. Primul este irelevanța socială: produce cunoaștere care nu mai ajunge la cei care ar putea beneficia de ea. Al doilea este rigidizarea intelectuală: fără dialog cu lumea reală, cercetarea riscă să devină autoreferențială.

Ieșirea către public nu este un compromis, ci o formă de maturitate profesională. Când explici știința oamenilor care nu sunt specialiști, ești obligat să-ți clarifici propriile idei, să vezi ce contează cu adevărat și ce este doar detaliu tehnic. Pentru mine, acest dialog a devenit o sursă de inspirație științifică, nu o distragere.

Cartea „Adevărul din farfurie” apare într-un moment în care informația despre nutriție este confuză și contradictorie. Care este adevărul cel mai incomod pe care l-ați descoperit în timp și pe care publicul nu îl aude suficient?

Adevărul incomod este că nu există soluții rapide și universale. Nu există un superaliment, o dietă-minune sau un supliment care să compenseze ani de dezechilibru alimentar, lipsă de somn și stres cronic. Industria și mediul online preferă mesaje simple, pentru că se vând mai bine.

Realitatea biologică este însă mult mai nuanțată. Un alt adevăr incomod este că multe dintre problemele noastre nu vin din ce mâncăm ocazional, ci din ceea ce mâncăm zilnic, fără să conștientizăm: zahăr ascuns, produse ultraprocesate, lipsa fibrelor. Adevărul…. nu este spectaculos, dar este constant.

„Știință cu sare și piper” este un proiect care traduce chimia alimentelor în viața de zi cu zi. Care este cea mai surprinzătoare descoperire pe care ai făcut-o explicând știința oamenilor non-specialiști — și ce poate învăța un lider de business din asta despre comunicarea complexului?

Cel mai surprinzător lucru a fost cât de mult apreciază oamenii complexitatea, dacă este explicată corect. Publicul nu respinge știința pentru că este complicată, ci pentru că este prost comunicată. Când le oferi oamenilor context, exemple și sens, ei sunt extrem de receptivi.

Un lider de business poate învăța că mesajele simple nu înseamnă mesaje simpliste. Oamenii nu cumpără doar produse, ci înțelegere, încredere și coerență. Comunicarea eficientă nu înseamnă să ascunzi complexitatea, ci să o faci accesibilă.

Domeniul  dvs. se află la intersecția științei, sănătății și alimentelor cotidiene. Dacă ar fi să le spuneți antreprenorilor din industria alimentară un singur lucru despre tendințele viitoare care vor schimba piața în următorii 5–10 ani, care ar fi acesta?

Un singur lucru: viitorul aparține alimentelor care pot demonstra impactul asupra sănătății, nu doar promisiuni de marketing. Consumatorii devin mai informați și mai sceptici.

Eticheta, trasabilitatea, procesarea minimă, fermentația, ingredientele funcționale și sustenabilitatea nu mai sunt opțiuni, ci condiții de intrare pe piață. Produsele care vor rezista vor fi cele care pot spune o poveste susținută de date, nu doar de reclame.

Ați coordonat zeci de proiecte cu finanțare națională și europeană. Ce face un proiect cu adevărat convingător pentru finanțatori și cum poate mediul de business să învețe din modul în care marile proiecte științifice sunt concepute și validate?

Un proiect convingător pornește de la o problemă reală, bine definită, nu de la o soluție forțată. Are obiective clare, măsurabile, o echipă complementară și o strategie de implementare realistă. Finanțatorii nu caută perfecțiune, ci credibilitate și capacitatea de a gestiona riscul.

Mediul de business poate învăța enorm din acest model: testarea ipotezelor înainte de scalare, evaluarea impactului, adaptarea pe parcurs și acceptarea faptului că eșecul controlat face parte din inovație. Marile proiecte științifice conțin idei bune, și execuție riguroasă.