Horia Alexander Enciu, antreprenor într-o industrie invizibilă

Horia Alexander Enciu, antreprenor într-o industrie invizibilă

Reading Time: 4 minute

Cum faci antreprenoriat într-un sector care presupune să iei decizii cu ani înainte, să te adaptezi la reglementări mereu în schimbare și să lupți cu dumpingul industrial și presiunile geopolitice? Horia Alexander Enciu, președintele Consiliului de Administrație al UPRUC-CTR, a învățat că antreprenoriatul în industria grea înseamnă întâi de toate anduranță.

Cum ar fi să te trezești într-o dimineață, să dai drumul la duș și să vezi că nu curge apă? Iar centrala nu mai pornește? Îți pui mâinile în cap: țeava de gaz? Inexistentă. Țevile de apă? Decuplate. Între ele? Nimic. Pentru că acolo ar fi trebuit să fie… fitinguri. Fitingurile sunt acele articulații invizibile care leagă toate conductele din jurul nostru. Fără ele, nimic nu circulă: nici apă, nici gaz, nici abur, nici aer comprimat. Sunt piese mici, aparent banale, dar fără de care nu funcționează nimic – nici într-un apartament, nici într-un spital, nici într-o rafinărie.

În industrie, miza este însă mult mai mare. Acolo unde presiunile sunt ridicate, temperaturile extreme și riscurile reale, o piesă greșită nu înseamnă doar o avarie, ci oprirea unui întreg flux tehnologic. De aceea, fitingurile din oțel devin componente critice în centrale electrice, rafinării, instalații petrochimice sau proiecte nucleare. La Făgăraș, UPRUC-CTR produce astfel de fitinguri sudabile din oțel și vase sub presiune, destinate unor industrii în care nu există loc pentru improvizație. Produsele sunt realizate prin procese complexe de deformare, sudare și tratamente termice, apoi testate riguros, bucată cu bucată. De aceea ajung în proiecte precum centrala nucleara Hinkley Point C din Marea Britanie, în conducte și instalații de gaz din Germania și România, în instalații industriale din Spania și Statele Unite sau în rafinării din toată lumea.

În culisele unei industrii invizibile

Pentru Horia Alexander Enciu, președintele Consiliului de Administrație al UPRUC-CTR (producător român de fitinguri din oțel și vase sub presiune pentru industrii energetice, de gaz și nuclear), antreprenoriatul în industrie a însemnat acceptarea ideii că este un domeniu unde succesul vine greu. Absolvent de studii superioare economice, a făcut comerț cu produse industriale înainte de a deveni antreprenor în industrie, activitate pe care o continuă și azi. Primele investiții în producție le-a făcut în 2013, când a cumpărat circa 63% din UPRUC-CTR, într-o perioadă în care industria românească încă se lupta cu efectele tranziției. A ales industria din dorința de a reînnoda o tradiție și din convingerea că producția e mai tangibilă decât comerțul. )dată intrat în acest domeniu, a fost însă obligat să-l înțeleagă în profunzime.

Astăzi, conduce o companie cu 235 de angajați, într-un sector în care deciziile nu se iau de pe un trimestru pe altul. O investiție într-o presă nouă, într-un cuptor de tratament termic sau într-un sistem fotovoltaic nu se amortizează într-un an. Se amortizează în cinci, șapte sau chiar zece ani. Iar o decizie greșită se plătește mult timp.

La UPRUC-CTR, investițiile au fost realizate exclusiv din profitul companiei, fără a apela la credite sau fonduri europene. În 2025, au fost alocați aproximativ 500.000 de euro pentru retehnologizare, modernizarea cuptoarelor, dotarea laboratorului de testări nedistructive și digitalizarea unor procese interne; în 2024 finalizaseră deja o altă mare investiție în montarea unor panouri fotovoltaice pentru eficiență energetică. „Este important să știi că lucrezi cu banii proprii, nu cu bani ușor accesați sau primiți ca subvenție. Asta te obligă să planifici mai bine, să gândești pe termen lung și să îți asumi deciziile cu responsabilitate”, explică Horia Alexander Enciu, președintele Consiliului de Administrație al UPRUC-CTR. Un exemplu este trecerea sistemului de încălzire a halelor de producție de la gaz la electric și instalarea de panouri fotovoltaice, pentru că reducerea costurilor energetice a devenit o condiție de supraviețuire.

Pe lângă UPRUC-CTR, Horia Alexander Enciu este acționar și într-o fabrică de țevi din oțel din Giurgiu (Hatboru România SA), construită de la zero în ultimii ani, alături de un partener turc. Dacă fabrica de la Făgăraș are aproape 50 de ani de istorie și un nucleu de 235 de angajați cu experiență, cea de la Giurgiu este un proiect nou, pornit în 2022 și ajuns la aproximativ 155 de angajați. „La Giurgiu, provocarea a fost să construim totul de la zero: dotare, oameni, procese, cultură industrială. Este un alt tip de efort antreprenorial”, a povestit investitorul. Pentru Enciu, ambele afaceri sunt parte din aceeași logică: producție industrială, capital blocat pe termen lung, decizii calculate îndelung, fără posibilitatea de a mai da înapoi.

Între dumping și energie scumpă

A fi antreprenor în industria grea astăzi înseamnă să navighezi într-un context complicat. Pe de o parte, Europa vorbește despre reindustrializare și tranziție verde. Pe de altă parte, costurile energiei și gradul de reglementare rămân ridicate, iar producătorii europeni concurează cu importuri ieftine din Asia. Practicile de dumping – inclusiv schimbarea artificială a originii produselor pentru a evita taxele – afectează direct producătorii corecți. „Suprareglementarea a făcut industria europeană mai scumpă exact într-un moment în care avea nevoie de competitivitate”, a explicat Enciu.

Eforturile managerului UPRUC se îndreaptă spre protejarea industriei din UE, fără de care viitorul nu poate fi bun. “Pierderea industriei, a tradiției și a cunoașterii industriale, poate fi ireversibilă. Văd în ultima perioadă o preocupare pentru viitorul industriei, după decenii de reglementări care au făcut-o neatractivă. Sper că investitorii din domeniul industrial cred în seriozitatea preocupării și în posibilitățile de implementare și continuă să investească”, explică Enciu.

Germania, principala piață de export pentru companie, rămâne un barometru al industriei europene. Orice încetinire a investițiilor industriale se vede imediat în comenzi. În același timp, proiectele din energie și nuclear – inclusiv reabilitarea sau construirea de noi capacități – oferă semnale de revenire.

La nivel internațional, cererea pentru componente industriale specializate rămâne solidă, alimentată în principal de reluarea investițiilor în infrastructura energetică și de nevoia tot mai clară a Europei de a-și securiza lanțurile de aprovizionare. UPRUC-CTR livrează deja pe piețe mature precum Germania, Spania sau Marea Britanie, unde cerințele privind trasabilitatea completă și respectarea standardelor tehnice stricte sunt regulă, nu excepție. Contextul geopolitic, marcat inclusiv de războiul din Ucraina, a accelerat această schimbare de paradigmă: marile proiecte industriale caută tot mai des furnizori siguri, aflați cât mai aproape, capabili să livreze constant și predictibil.

Industria grea nu produce povești spectaculoase de tip startup. Fitingurile nu se văd. Dar fără ele, apa nu curge, gazul nu ajunge, energia nu se produce. Și, fără antreprenori care să își asume riscurile acestui sector, industriile critice ar depinde complet de importuri. Pentru Horia Alexander Enciu, antreprenoriatul în industria grea este despre a rămâne în picioare într-un sector în care rezistența contează mai mult decât viteza.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 404 (15 martie – 15 aprilie 2026). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.