Ilie Bolojan la Zilele Biz: Dacă vrei să faci ceva, vei deranja pe cineva

Ilie Bolojan la Zilele Biz: Dacă vrei să faci ceva, vei deranja pe cineva

Reading Time: 10 minute

De 26 de ani, Zilele Biz aduce cei mai importanți lideri din antreprenoriat, inovație, management, media & marketing și sustenabilitate, într-un festival de business care dă tonul tendințelor din mediul de afaceri.

Prima zi a evenimentului Zilele Biz este dedicată antreprenorilor și liderilor din România.

Cum iei decizii dificile când nu ai toate datele și cum îți păstrezi direcția sub presiune? Într-un dialog cu Marta Ușurelu, owner Biz, Ilie Bolojan vorbește despre asumare, lecțiile de leadership din administrație și importanța echipelor și a experților. De la primele 100 de zile ale unui mandat la relația statului cu antreprenorii, discuția urmărește ce ajută proiectele să treacă de la intenție la rezultat și de ce schimbarea depinde de oamenii care își fac datoria în fiecare zi.

În momente dificile, în care trebuia să luați decizii importante, rapide, cum este să luați decizii importante, grele, într-o perioadă scurtă, când nu aveți credibilitate, când nu știți ce urmează mâine? Este exact ca viața unui antreprenor.

Ilie Bolojan: Niciodată, nici în afaceri, nici în managementul public, nu ai toate datele atunci când se impune să iei decizii. Dar, așa cum știți, în momentul în care ai un set de bază de date, în momentul în care ai la ce să te raportezi, știi ce au făcut alții în astfel de situații, știi care sunt posibilitățile reale, deciziile trebuie luate, puse în practică. Și, sigur, e important să ai și echipe care să le ducă până la capăt.

Care a fost cea mai importantă lecție de leadership pe care, să spunem, ați învățat-o în această perioadă?

Ilie Bolojan: Am fost într-o coaliție în care am convenit la început un program de guvernare, un plan de afaceri pe care trebuia să-l punem în practică. Dacă ar fi să trag o lecție, este că primele 100 de zile sunt cele mai importante, nu doar în business, ci și în astfel de situații. Pentru că, în momentul în care se amână decizii dificile, riscul să nu mai fie puse în practică este destul de mare.

Contextele se schimbă, oamenii uită ce au semnat, ceea ce și-au asumat. Sondajele de opinie indică anumite lucruri, calculele pot influența decizii. E foarte important ca deciziile dificile să le iei imediat, cât mai repede posibil, cât angajamentele sunt proaspete. Când contextul care a influențat o anumită formulă este încă puternic și este prezent, atunci sunt șanse mult mai mari ca lucrurile să fie puse în practică și deciziile importante să fie luate.

Cum a fost să luați decizii nepopulare, decizii știind că toată lumea va fi împotrivă? De unde ați avut această putere să vă asumați aceste lucruri?

Ilie Bolojan: Am învățat câteva lucruri. Dacă vrei să faci ceva, vei deranja pe cineva. Dacă nu vrei să deranjezi pe nimeni, nu o să faci mare lucru și, la final, îi deranjezi pe toți.

Și atunci când ai o poziție de decizie, nu faci ceea ce îți vine, ci faci, dacă ești un om responsabil, ceea ce trebuie. Noi, ca țară, am ajuns într-o situație dificilă pentru că ani de zile am cheltuit mult mai mult decât ne-am putut permite. Vă rog să vă gândiți că în 2024 am avut venituri de 650 de miliarde de lei și am cheltuit 800 de miliarde de lei. Deci am cheltuit 150 de miliarde într-un singur an, ceea ce, tradus în kilometri de autostradă, înseamnă între 1.500 și 2.000 de kilometri de autostradă, în condițiile în care în 50 de ani am făcut 1.500 de kilometri de autostradă.

Or, sigur, și partidul meu a contribuit la această situație, pentru că ani de zile am fost la guvernare. Și atunci am acceptat această poziție în care probabilitatea să ieși prost era foarte mare, pentru că știam că prima dată trebuie să facem lucruri care nu sună bine. O să ne fie ceva mai rău, ca să ne fie bine după aceea.

Dar am acceptat această responsabilitate ținând cont de faptul că, dacă tot participi la o masă, iertați-mă, cineva trebuie să și curețe după aceea. Și n-am fugit niciodată de această răspundere.

Cum reușiți să vă păstrați direcția, ținând cont că, în special în politică și în special în Guvern, au fost foarte multe presiuni politice, presiuni sociale și economice?

Ilie Bolojan: În momentul în care sunt stabilite niște priorități și ești convins că ele sunt elementele de bază ale unui plan, am încercat întotdeauna să le gestionez cu atenție, să le gestionez inclusiv personal, cele mai mari proiecte. Pentru că în sectorul public fuga de responsabilitate este foarte mare. Și, în general, fără o presiune care se pune în permanență pe aparatul public, el sau nu livrează, sau pur și simplu amână decizii, fug de răspundere.

Deci e important să fie direcțiile clare, lucrurile importante să le urmărești personal, să ai echipe cât mai bune. Și folosesc acest prilej să-i mulțumesc colegului meu, Mihai Jurca, care a fost alături de mine și a preluat o bună parte din responsabilitățile care țineau de cancelarie.
Îți trebuie oameni buni și, sigur, perseverența, nu încăpățânarea. Perseverența de a urmări proiectele, de a trece peste obstacole, de a debloca lucrurile. În sectorul public e un mecanism de tip clichet. Ai făcut un pas, s-a blocat. Trebuie din nou deblocat. Ai mai făcut un pas, din nou s-a blocat. Și e foarte important să ai grijă că acest clichet trebuie în permanență deblocat.

Nu există de foarte multe ori termenul de raportare. Ai stabilit un termen, nu-ți mai raportează nimeni dacă nu urmărești, dacă nu ai o agendă, și te trezești peste o săptămână, două, că ceea ce trebuia să se întâmple nu s-a întâmplat. Deci și în managementul public regulile din privat dau același rezultat.

Care sunt principalele motive de îngrijorare pe care le vedeți, așa, după toată experiența pe care ați avut-o ca prim-ministru?

Ilie Bolojan: România este o țară importantă în Europa de Est. Este o țară mare, cu un potențial puternic. Suntem o țară cu resurse importante pe care nu le-am valorificat corespunzător și cu oameni care, dacă sunt puși în condiții corecte, se comportă exact ca cei mai competitivi europeni. Acestea cred că sunt niște avantaje importante pentru România.

Riscurile țin de calitatea guvernării. Întotdeauna calitatea guvernării a influențat viața oamenilor, că ne place, că nu ne place. În afară de contexte geografice, istorice, vedem ce înseamnă calitatea guvernării. Asta e un fenomen care te afectează. Faptul că asta lasă de dorit este reflectat în penalizările la dobânzile pe care le plătește România ca marjă de risc la creditele pe care le luăm.

Și, sigur, un alt pericol este problema care ține de încrederea scăzută. Lumea politică a creat așteptări care nu pot fi onorate de economia românească. Și atunci generăm în permanență o stare de nemulțumire. Această stare de nemulțumire se traduce într-o neîncredere totală, care se reflectă și la nivel social, cu efecte în business, în votul politic, în încrederea între oameni, cu toate costurile aferente.

Ce considerați că trebuie să se schimbe fundamental în administrația publică pentru ca statul să devină cât de cât un partener, un aliat al antreprenorului, al oamenilor din business?

Ilie Bolojan: Vin după o experiență la o primărie medie spre mare din România și la un consiliu județean. Și când am intrat în aceste instituții am avut o părere general proastă despre aparatul public. Veneam tot din zona dumneavoastră și știam cum fusesem tratat.

Dar am constatat că oamenii din sectorul public, din nou, dacă sunt puși în condiții corecte, își schimbă total comportamentul. Un lucru important ține de calculul corect al personalului din sectorul public, pentru că în cele mai multe locuri este supradimensionat.

Acolo unde personalul este supradimensionat se întâmplă două fenomene. Cei care sunt în plus trebuie să justifice activitatea: generează manopere suplimentare, blocaje, întârzieri. Și, ca efect, asta înseamnă că trebuie să cauți un prieten, trebuie să îți deblocheze cineva lucrurile și ei devin importanți. Dar asta generează și o frustrare în rândul celor care lucrează din sectorul public și care nu sunt motivați să livreze.

Dacă personalul este întotdeauna calculat corect, șefii relativ răi, care își protejează apropiații, nu mai au pe cine să protejeze, pentru că nu mai au cui repartiza munca. Și, în general, pun lucrurile într-o lumină corectă.

E foarte important să lucrăm pentru ca instituțiile de stat să nu mai fie feude, să fie instituții în serviciul oamenilor, pentru că atunci oamenii, din nou, își schimbă comportamentele masiv. Cu cât rezolvăm lucrurile mai clar, mai cu celeritate, cu atât, dacă nu putem să-i ajutăm pe cei din sectorul privat, măcar nu îi încurcăm. Cred că sunt niște elemente importante.

Se întâmplă insular. Se întâmplă în multe locuri. Vedem instituții care funcționează, pentru că cei care sunt acolo chiar încearcă să pună lucrurile în practică. Și ar trebui să se întâmple centralizat, pentru că, dacă vrem să avem digitalizare, asta nu se poate face decât într-o formă centralizată. Ceea ce s-a încercat, în care fiecare să-și facă bazele lui de date, digitalizarea lui, se dovedește că nu funcționează.

Care este relația dumneavoastră cu presiunea? Cum reacționați?

Ilie Bolojan: Cred că toți cei care au ajuns, într-o formă sau alta, sub presiune nu pot să spună că nu au o anumită formă de teamă, de îngrijorare. Dar asta, că ne place, că nu ne place, se învață totuși prin experiență. Trebuie să treci prin momente, uneori dificile, să te forjezi, dacă pot să spun așa, ca atunci când sunt probleme dificile, când sunt stări de presiune din mai multe părți, să poți să rămâi cât se poate de calm, atât cât este posibil într-o furtună, și să iei deciziile cât mai corecte posibil. Ține de experiență, ține de datele pe care le ai.

Ține de încrederea în oamenii care îți dau aceste date. E foarte important, pentru că pot să-ți dea date greșite și atunci poți să iei decizii greșite, neintenționat. Echipe, experiență și curajul de a lua decizii care nu întotdeauna ai garanția că vor ieși 100% bine.

Ați recunoscut de multe ori când ați luat o decizie care nu a fost bună. Cât de greu vă afectează când spuneți: „Am făcut ceva bine, am făcut ceva care nu a fost bine”? Este așa de grav să recunoști când ceva nu este exact cum ți-ai propus?

Ilie Bolojan: Fiecare om, când ia decizii, este imposibil să le ia pe toate bine. Și capacitatea, cred eu, de a evalua deciziile pe care le-ai luat și de a analiza în forul tău interior care au fost bune, care au fost proaste, ca să nu repeți deciziile greșite, e un element important pentru a-ți îmbunătăți, pur și simplu, capacitățile tale de manager.

Apoi, este o formă de respect pentru oameni, pentru cei din echipele tale, în cazul de față, când ești în politică, pentru cetățeni, să recunoști dacă anumite lucruri n-au fost în regulă sau n-au ieșit cum ai fi dorit tu sau cum au fost calculele, pentru că între timp s-a întâmplat ceva, sau pur și simplu că ai luat la un moment dat niște decizii care n-au fost cele mai bune.

Alegeți răul cel mai mic atunci când nu există suficient timp pentru a analiza o decizie?

Ilie Bolojan: În momentul în care, v-am spus, ai niște date de bază, pentru că nu poți avea toate datele, dacă nu poți amâna o decizie ca să aprofundezi, uneori deciziile se iau și pe bază de instinct, care îți vine din experiență.

Am fost pus în situații dificile, pentru că nu m-am pregătit să ajung un președinte de partid la nivel național. N-am putut să ajung ministru într-un guvern, pentru că anumite portofolii unde eu aveam competență au fost ocupate. Și am ajuns la Senat și, într-o zi, de la Senat am primit un mesaj: „A demisionat”. Am crezut că a demisionat unul din directorii de la Senat care nu lucrau. Dar am văzut că demisionase președintele Iohannis și a trebuit să ajung președinte interimar pentru câteva luni.

Faptul că eram pasionat de istorie sau citisem foarte mult pe teme, m-a ajutat să iau niște decizii instinctuale, sigur, bazându-mă și pe câțiva consilieri experimentați, pentru că întotdeauna, într-un domeniu sau altul nou, ai nevoie de oameni experimentați. Asta e un element foarte important: să cauți experți atunci când trebuie să iei decizii în domenii pe care nu le stăpânești.

Și dacă am evitat, de exemplu, la nivel local, niște proiecte care puteau să iasă prost, cum a fost centrala de gaz nouă a orașului Oradea, este pentru că un director din Augsburg, din Germania, era un român care a plecat înainte de 1989, cu o mare experiență. Mi-a explicat că, cu aceiași bani, pot să fac o centrală de 42 de megawați electrici, și nu de 18 megawați.

Dacă aquaparkul din Oradea a ieșit mai bine, este pentru că un arhitect din Ungaria, care proiectase hoteluri la Budapesta, mi-a spus că aceste geamuri vor transpira, aici va apărea mucegai. Și m-am gândit: de unde știe omul acela? Făcuse multe proiecte și se ducea an de an la cei care administrau acele proiecte să vadă ce nu funcționează acolo, ca următorul proiect să-l facă mai bine.

Ai nevoie de experți și de profesioniști în domenii specifice. Altfel, riscul să fii urechist este destul de mare și să iasă prost.

Avem experți, avem oameni pregătiți, are cine să ne ducă prin tunelul ăsta spre luminiță? Mai vedem luminița?

Ilie Bolojan: Eu sunt un optimist, întotdeauna moderat, și mă bazez și m-am bazat întotdeauna pe oameni. Nu o guvernare schimbă o țară, nu o primărie schimbă un oraș. Oamenii din țara respectivă, oamenii din orașul respectiv schimbă lucrurile. Dar guvernările influențează contextul în care oamenii iau decizii. Dacă stabilești reguli bune, dacă lucrurile pe care le faci într-o manieră virtuoasă sunt premiate, oamenii vor face lucruri bune. Dacă ceea ce faci prost este penalizat, vei fugi de penalizări.

Românii au un potențial important, se adaptează repede, puși în condiții corecte, sunt competitivi. Și faptul că există totuși o decuplare destul de mare între zona economică, între oamenii care lucrează și guvernare începe să devină un lucru bun.

Gândiți-vă că acum vreo trei săptămâni am fost la o reuniune a Partidului Popular European. Și premierul croat a fost felicitat pentru că a împlinit 10 ani de când este premierul Croației. M-am gândit că România, în 10 ani, a avut 10 premieri. Noroc că dumneavoastră duceți România pe umerii dumneavoastră și orice om care lucrează, de la cea mai mică funcție la cea mai importantă, duce România pe umerii lui. Și asta ne face să mergem mai departe. Sigur, și calitatea guvernării, v-am spus, este importantă.

Dar la 10 premieri în 10 ani e greu să ai o calitate a guvernării. Dacă și la chioșcul din spate schimbăm managerul o dată pe an, vă puteți da seama că n-o să fie eficient.

Ce mesaj aveți pentru oamenii care sunt dezamăgiți? Oamenii care spun că ei nu mai ies din casă și nu mai votează sau, din contră, votează total pe dos. Care este mesajul dumneavoastră?

Ilie Bolojan: Mesajul meu a fost întotdeauna către cetățeni, indiferent că eram într-un oraș sau acum, la nivel național, că votul este important. Dacă nu se duc la vot, nu fac decât să mărească puterea celor care se duc să voteze.

Și atunci, vă dați seama, când ai pretenții de la cineva, pe bună dreptate, trebuie să vezi ce forță are ca să pună în practică lucrurile pe care poate ți le-ai dori. Și credeți-mă că e greu, cu 15% în Parlament sau într-un consiliu local sau în Consiliul General al Capitalei, să pui în practică proiecte care au nevoie de jumătate plus unu sau de două treimi.

E foarte greu ca în Consiliul General al Capitalei, de exemplu, foarte pulverizat, să votezi cu două treimi ceva de expropriere, să faci un pasaj subteran într-o intersecție congestionată în București, dacă niciun partid nu are cât de cât un bloc de consilieri mare.

Atunci votul este întotdeauna important și, de foarte multe ori, nu putem alege între bine și foarte bine. Dar întotdeauna putem alege totuși răul cel mai mic. Și, scanând ceea ce se întâmplă, totuși există răul cel mai mic. Întotdeauna, la o primărie de sector, la Parlament, la Președinție. Mergeți la vot, pentru că acest vot are efecte puternice.

Dacă ați avea o baghetă magică, ce ați vrea să schimbați sau ce ați vrea să realizați?

Ilie Bolojan: Nu există o baghetă magică nici într-o companie mică, nici într-o companie mare, nici în sectorul public. Există seriozitate, există schimbări incrementale, zi de zi, există proiecte care se duc la capăt, echipe serioase, și progresul nu se face dintr-un singur punct.

România se schimbă din fiecare oraș, din fiecare companie. Fiecare om care își face datoria acolo unde este schimbă România în fiecare zi. Nu există o baghetă magică, din păcate.