Isabelle Pérot, înainte de Festivalul Filmului Francez: „Dacă festivalul inspiră noi vocații sau întărește legăturile culturale, atunci și-a atins scopul”

Isabelle Pérot, înainte de Festivalul Filmului Francez: „Dacă festivalul inspiră noi vocații sau întărește legăturile culturale, atunci și-a atins scopul”

Reading Time: 5 minute

Festivalul Filmului Francez revine între 19-29 martie la București și în alte 15 orașe din țară cu cea de-a 30-a ediție.

Pentru a afla ce ne așteaptă în acest an aniversar, Biz a stat de vorbă cu Isabelle Pérot – directoarea Institutului Francez din România.

Anul acesta marchează cea de-a 30-a ediție a Festivalului Filmului Francez în România. Ce reprezintă această aniversare pentru festival și pentru Institutul Francez din România?

Treizeci de ediții: asta înseamnă trei decenii de împărtășire a cinematografiei între Franța și România. Când festivalul a început, în 1996, era un eveniment modest organizat la Centrul Cultural Francez din București, la doar câțiva ani după căderea comunismului. România reconstruia atunci atât de multe lucruri, inclusiv conexiunile sale culturale cu Europa. Faptul că acest festival a continuat neîntrerupt, prin toate schimbările care au urmat (politice, economice și chiar o pandemie), spune ceva despre profunzimea acestei relații. Nu este vorba despre inerție instituțională, ci despre o curiozitate autentică și constantă de ambele părți.

Pentru Institutul Francez din România, această aniversare întărește ceea ce am crezut dintotdeauna: cinematografia este una dintre cele mai directe și mai umane modalități de a crea dialog între culturi. Festivalul a devenit unul dintre evenimentele noastre emblematice, un moment central în misiunea noastră mai largă, care include educația, limba, știința și artele. Este, de asemenea, un punct esențial al Sezonului Francofoniei în fiecare primăvară.

Așadar, da, 30 de ediții înseamnă o celebrare. Dar este și o reafirmare a cooperarării culturală și a faptului că aceasta nu este un lux, ci o necesitate. Iar aceste trei decenii de pasiune comună pentru film au construit ceva durabil între cele două țări.

Festivalul a devenit un punct important de întâlnire pentru publicul român și cinematografia franceză. Cum a evoluat festivalul în acești 30 de ani?

Evoluția a fost remarcabilă și reflectă evoluția României însăși. În 1996, festivalul consta în câteva proiecții într-o singură locație din București. Anul acesta, are loc simultan în 16 orașe din întreaga țară, de la Arad la Suceava, de la Timișoara la Brăila, desfășurându-se pe parcursul a 10 zile, în paralel, alături de coorganizatori locali. În total, ediția cuprinde 127 de proiecții la nivel național.

Structura s-a maturizat, de asemenea. Ceea ce a început ca o simplă prezentare a devenit un program cu mai multe secțiuni: Panorama aduce cele mai așteptate producții franceze ale anului; Competițiile „Tinere Talente” pun în valoare cineaști emergenți; secțiuni dedicate publicului tânăr și cinematografiei de patrimoniu asigură adresarea către toate generațiile. Anul acesta introducem trei programe noi: un program școlar care aduce cinematografia franceză direct elevilor de liceu, un program studențesc care extinde prezența festivalului în mediul universitar și zile profesionale concepute pentru a consolida legăturile dintre profesioniștii francezi și români din domeniul filmului.

Rețeaua de parteneriate s-a extins în mod corespunzător. Colaborăm acum cu șase filiale Alliance Française din România, cinematografe municipale, universități, centre culturale și un ecosistem tot mai amplu de parteneri media și instituționali. Festivalul a devenit astfel un demers comun, construit împreună cu actorii culturali români care cred, ca și noi, în puterea transformatoare a cinematografiei.

Ceea ce nu s-a schimbat — și este un aspect la care ținem foarte mult — este spiritul original al festivalului: dorința de a rămâne, înainte de toate, un spațiu de dialog și întâlnire. Acea conexiune umană în jurul unei pasiuni comune pentru film a fost mereu în centrul activității noastre și rămânem profund atașați de ea.

Programul din acest an include peste 30 de filme și mai multe inițiative noi. Care au fost principalele idei sau criterii din spatele selecției pentru această ediție aniversară?

Dacă ar fi să simplific: am construit această ediție în jurul dorinței de a aduce oamenii împreună. Un festival, în forma sa cea mai reușită, este un loc în care se întâmplă ceva între ecran și public, între un cineast și un spectator, între necunoscuți aflați în aceeași sală. Asta ne-am dorit să creăm — ocazii pentru întâlniri autentice și emoții împărtășite.

Această aniversare ni s-a părut și momentul potrivit pentru a celebra ce înseamnă cinematografia pentru noi și pentru publicul care vine de treizeci de ani. Secțiunea Patrimoniu s-a născut din acest impuls: revizitarea filmului „La Haine” alături de „Les Indésirables” sau plasarea filmului „La Jetée” de Chris Marker lângă un nou documentar care îl reinterpretează. Este modul nostru de a onora clasicele și de a arăta că ele continuă să ne vorbească.

Și mai este un aspect esențial pentru noi: orientarea către generația tânără. Nu ca o prioritate abstractă, ci ca un angajament concret. Noul program școlar, competițiile „Tinere Talente”, parteneriatul cu studenții UNATC pentru competiția de scurtmetraje, zilele profesionale — toate arată crezul că festivalul nu trebuie doar să reflecte cinematografia franceză așa cum este, ci să contribuie activ la ceea ce va deveni. Oferind tinerilor un loc ca cineaști, curatori și spectatori, ne asigurăm că dialogul construit în trei decenii continuă să se aprofundeze și să se reînnoiască.

Împărtășire, celebrare și un angajament profund față de tineri: acestea sunt firele care leagă această ediție.

Una dintre secțiunile importante ale festivalului este Panorama. Ce filme nu ar trebui ratate anul acesta?

Trebuie să fiu sinceră: nu am avut încă ocazia să văd toate filmele din selecția acestui an, iar o parte din bucuria unui festival, chiar și pentru directorul Institutului Francez, este descoperirea. Aștept cu nerăbdare să le experimentez alături de public.

Totuși, există două titluri pe care îmi doresc în mod special să le văd pe marele ecran. Primul este „Mektoub, My Love: Canto Due” de Abdellatif Kechiche, iar al doilea este „Maria” de Jessica Palud, despre tânăra Maria Schneider pe platoul filmului „Last Tango in Paris”, cu o interpretare remarcabilă a actriței franco-române Ana-Maria Vartolomei.

Recunosc și faptul că am o slăbiciune pentru animație. Aștept cu entuziasm „Arco” și „La Plus Précieuse des marchandises”, filme pline de sensibilitate și emoție, accesibile publicului de toate vârstele.

De asemenea, merită menționată competiția de scurtmetraje, curatoriată de studenți UNATC în parteneriat cu Agence française du Court Métrage — un exemplu excelent de cooperare franco-română.

Un alt aspect important: 14 filme din selecție sunt regizate de femei, reflectând vitalitatea creației feminine din cinematografia franceză contemporană.

Fiecare dintre aceste filme arată că cinematografia franceză continuă să își asume riscuri, să provoace și să emoționeze.

De ce e important focusul pe publicul tânăr la această ediție?

Pentru că tinerii reprezintă viitorul în care dorim să investim. În ciuda complexității lumii actuale, vedem în tineri o energie extraordinară, creativitate și dorința de a schimba lucrurile.

Cinematografia este pentru toți, indiferent de vârstă. De aceea am lansat programul școlar și cel studențesc, pentru a aduce filmul francez mai aproape de tineri și pentru a le stimula curiozitatea.

Credem că această cooperare culturală creează conexiuni reale între tinerii din Franța și România, contribuind la dezvoltarea unor relații durabile și autentice.

Ce tip de voci sau tendințe cinematografice doriți să evidențiați prin competițiile „Tinere Talente”?

Dorim să arătăm cum cinematografia se reinventează constant prin voci noi. Sistemul francez de sprijin prin CNC permite finanțarea filmelor independente și inovatoare, ceea ce duce la o mare diversitate de stiluri și perspective.

Filmele din competiție ilustrează acest lucru: experimente de gen, povești personale, forme narative originale — toate unite de curajul artistic.

Competiția de scurtmetraje duce mai departe acest spirit, fiind curatoriată de studenți UNATC și oferind oportunități concrete de colaborare și dezvoltare profesională.

Așa cum spuneați, Festivalul are loc anul acesta în 16 orașe, lucru care presupune o logistică impresionantă. Cât de important este ca festivalul să ajungă și în afara Bucureștiului?

Este esențial. Misiunea noastră este națională, iar festivalul ne permite să ajungem în comunități din întreaga țară.

Fiecare oraș aduce o energie proprie și transformă experiența festivalului. Publicul din afara Bucureștiului reprezintă o parte majoră a audienței și reflectă interesul larg pentru cinematografia franceză în România.

Cu ce sperați ca publicul să rămână după această ediție?

Sperăm ca publicul să plece din sală emoționat, provocat și inspirat. Ne dorim ca această ediție să aducă descoperiri, întâlniri autentice și să stimuleze curiozitatea față de cultura franceză.

Dacă festivalul inspiră noi vocații sau întărește legăturile culturale, atunci și-a atins scopul.

Mai presus de toate, sperăm să continuăm să celebrăm împreună cinematografia franceză și română și să consolidăm prietenia dintre cele două țări, o relație vie și în continuă evoluție.