Ovidiu Mihăilă, Fundingloop: Magnet de fonduri pentru startup-uri

Ovidiu Mihăilă, Fundingloop: Magnet de fonduri pentru startup-uri

Reading Time: 4 minute

A fondat în Elveția o firmă care ajută startup-urile tech să acceseze fonduri nerambursabile și nondilutive direct de la Comisia Europeană. Am stat de vorbă cu Ovidiu Mihăilă, founder al fundingloop, despre criteriile urmărite de evaluatorii europeni, despre programele Horizon Europe și Digital Europe, precum și despre importanța AI pentru startup-urile deeptech.

Care este povestea fundingloop?

Totul începe de la faptul că foarte puțini antreprenori din România știu că pot accesa fonduri nondilutive (investiții prin care o companie nu este obligată să renunțe la capitalul propriu sau la controlul companiei – n.red.) direct de la Comisia Europeană, iar expertiza necesară pentru aceste programe este în continuare limitată în regiune. În același timp, instrumentele europene directe oferă procese cu termene fixe, criterii clare și un nivel ridicat de predictibilitate. Pentru companiile care dezvoltă tehnologie, această structură reprezintă o oportunitate. Din această realitate a apărut direcția fundingloop, orientată spre proiectele care pot intra în competiția europeană: să accelereze lansarea de soluții inovatoare în piață prin fonduri nondilutive. Finanțările obținute astfel dau companiilor timp pentru dezvoltare, iar validarea de la Bruxelles le ajută să beneficieze de bugete semnificative pentru dezvoltare și să negocieze mai bine cu investitorii, cu o diluare mai redusă și runde mai mari. Fundingloop a lucrat cu instrumente precum EIC Accelerator, Horizon Europe, Digital Europe și fondurile norvegiene și a obținut peste 20 de aplicații câștigătoare și finanțări de peste 14 milioane de euro pentru proiecte tehnologice. Aceste rezultate au fost obținute într-un mediu extrem de competitiv, în care ratele de succes variază de la 20-30% la programe precum Horizon Europe sau Eureka-Eurostars la chiar 6% și 9% în cazul EIC Accelerator. Pentru antreprenorii din România, avantajul vine din claritatea acestor programe. CE caută proiecte deep-tech, tehnologii bazate pe inovare științifică, soluții cu impact real în viața oamenilor și potențial de scalare. Proiectele care se aliniază acestor criterii intră într-un proces previzibil, în care evaluarea urmărește consistența tehnologiei și strategia de comercializare. România are un număr semnificativ de companii eligibile pentru a atrage finanțări mai mari, însă mulți antreprenori nu știu că aceste instrumente există, iar cei care aplică trebuie să poată explica tehnologia într-un limbaj pe care instituțiile europene îl înțeleg și îl pot evalua corect. Localizarea fundingloop în Elveția are legătură cu accesul la un mediu inovator bine dezvoltat, unde există conexiuni solide cu universități, centre de cercetare, companii deep-tech și fonduri de investiții. Acest ecosistem facilitează formarea de consorții europene și permite un contact direct cu investitori și parteneri relevanți.

Cum accesezi resurse nondilutive și ce criterii urmăresc evaluatorii europeni?

Resursele nondilutive sunt cele gestionate direct de Comisia Europeană: EIC Accelerator, Horizon Europe, Digital Europe. EIC Accelerator este descris ca fiind cel mai competitiv instrument de finanțare nondilutivă din peisajul fondurilor europene, cu rate de succes sub 9% în 2023 și aproximativ 6% în 2024, dar cu o finanțare nerambursabilă de până la 2,5 milioane de euro, un calendar clar și un proces transparent. Accesul la aceste resurse presupune parcurgerea unui proces de evaluare care începe cu o propunere scurtă de 10 pagini, pentru care rezultatele vin în 4–6 săptămâni. Ulterior, este nevoie de o descriere mai detaliată de 20 de pagini plus anexe care explică tehnologia, planul de validare, partea de business și argumentele care susțin potențialul proiectului. În ultima etapă are loc un interviu cu experții EIC, pe un mecanism de tip GO/NO-GO, cu șase termene-limită pe an pentru propunerea detaliată. În programele Horizon Europe și Digital Europe, proiectele sunt evaluate în funcție de calitatea consorțiului și de complementaritatea partenerilor. Un consorțiu trebuie să includă organizații din cel puțin trei state membre sau asociate și să acopere trei zone-cheie: dezvoltarea tehnologiei, componenta de cercetare (universități sau institute) și validarea în teren (actori publici sau privați). Un aspect important este și încurajarea participării SME (IMM-uri) în aceste proiecte, un argument în plus pentru companiile mici și mijlocii din România. Criteriile de evaluare sunt strâns legate de definirea inovației deep-tech. Comisia finanțează tehnologii bazate pe cercetare, cu elemente de noutate, care pot fi implementate în 24–36 de luni și care rezolvă probleme importante pentru cetățeni sau pentru mediul de afaceri european. Protecția intelectuală este un element important, iar domeniile care performează cel mai bine se află la intersecția dintre AI și sectoare precum medicina, mobilitatea, securitatea fizică și cibernetică. În cazul EIC Accelerator, direcțiile tematice pentru 2026 arată următoarele priorități europene: materiale avansate pentru energie verde și stocare, biotehnologii pentru agricultură, tehnologii de mediu și climă, cybersecurity & AI și sănătate. Acestea indică domeniile în care se vor concentra finanțările și ce tip de proiecte au șanse reale să treacă evaluarea.

Impulsionează AI startup-urile deeptech?

AI este esențial în departajarea aplicațiilor, deoarece multe dintre domeniile finanțate de Comisia Europeană se află la intersecția dintre tehnologie avansată și aplicabilitate practică. Proiectele care folosesc AI în diagnosticare, optimizarea tratamentelor, securitate cibernetică sau procese operaționale apar constant în rândul celor selectate, iar prioritățile europene pentru 2026 confirmă această direcție.

De ce startup-urile sunt adesea tratate ca echipe de subcontractori și ce le oprește să devină creatori de produs?

Startup-urile din România sunt adesea văzute ca echipe de subcontractori pentru că ecosistemul local împinge multe companii către lohnul de software, nu către dezvoltarea de soluții proprii. În regiune există exemple precum Polonia sau Estonia unde orientarea spre produse este mult mai puternică, iar acest lucru se vede în poziționare și în capacitatea de a genera IP. În România, blocajele vin din mai multe direcții: interes redus pentru construirea de produse, o bază STEM bună dar slab conectată la transferul tehnologic, puține laboratoare și centre de testare și un ecosistem care validează rar proiectele deep-tech. La nivel de fondatori se repetă aceleași greșeli, accent pus doar pe tehnic, lipsă de atenție pentru partea comercială, decizii financiare slabe și graba de a atrage capital fără o strategie clară.