Teatrul Grivița53: Vis împlinit cărămidă cu cărămidă

Teatrul Grivița53: Vis împlinit cărămidă cu cărămidă

Reading Time: 6 minute

Teatrul Grivița53 este oficial un vis împlinit. După 7 ani de la cumpărarea terenului, la 1 martie 2023 a început construcția teatrului, iar în toamna lui 2025 acesta se deschide pentru public. Cum s-a construit un vis cărămidă cu cărămidă, povestește fondatoarea Chris Simion-Mercurian, regizoare, scriitoare…iar de acum și ctitoră de teatru.

E gata Grivița53, ce urmează?

E gata o parte importantă a demersului…clădirea. După 9 ani, Grivița 53 – primul teatru construit împreună de la zero nu mai este doar “un vis frumos” ci o realitate și în aceeași măsură un miracol și victoria unei comunități de peste 12.000 de oameni care au crezut și au ales să fie ctitori. Inaugurarea Teatrului Grivița 53 ne dorim să o facem la sfârșitul lunii noiembrie. Lucrăm în paralel la asta. Am ales să separăm construcția spațiului de construcția culturală, pentru că noi am promis un teatru, nu un imobil. Ambele etape sunt importante și fiecare este esențială pentru povestea noastră.

Pentru cei care au contribuit cu „cărămizi”, ce surprize le rezervă Grivița 53?

În primul rând, ne ținem de ce am promis, în foaierul principal al teatrului va exista instalația cu numele tuturor celor care ne-au sprijinit și și-au achiziționat cărămida ctitor. Apoi în perioada 18 septembrie – 5 octombrie, pe toată perioada Festivalului de Teatru Undercloud facem tururi ghidate, pe bază de rezervări prealabile ca să evităm haosul, cumva ca la muzeu, cu mai multe opțiuni pe zi. La aceste tururi prioritate au ctitorii și spectatorii care-și cumpără bilet la festivalul Undercloud, pentru că susțin dezvoltarea zonei și transformarea cartierului Grivița veche într-un cartier cultural. Totodată, avem câteva evenimente special selectate în program pentru ctitorii Grivița 53, cum sunt tururile ghidate pe Calea Grivițeii zona istorică. Anul acesta, Minicloud cu toate atelierele lui este oferit cu prioritate părinților ctitori care doresc să-și înscrie copiii la atelierele noastre de teatru, dans, constucție păpuși marionete. Și pentru că Undercloud continuă colaborarea cu Primăria Sectorului 1, care ne finanțează parțial evenimentul, avem ocazia să le oferim ctitorilor din sector intrare liberă la câteva spectacole. Dacă intrați pe siteul undercloudfest.ro sunt toate detaliile.

Care a fost până acum cea mai complicată provocare și care vă așteptați să fie de aici înainte?

Provocarea majoră a fost că am plecat la drum total nepregătiți, inconștienți. Ne-a iubit Dumnezeu, ne-a apărat de multe. Au fost multe provocări pentru că au fost multe planuri deschise în același timp. Pentru mine și pentru Tiberiu reușita nu este doar că am finalizat această etapă și am construit acest spațiu unic de creație, ci că am rămas împreună, că greutățile acestui proiect ne-au unit și mai mult și ne-au învățat enorm. Nu cred că multe cupluri ar fi rezistat stresului și presiunii prin care am trecut noi. Fără să ne fi iubit pe bune, n-am fi rămas întregi. Ne-am sacrificat timp personal, uneori ne-am pus în joc sănătatea, ne-am trezit mai mult singuri decât sprijiniți de oameni care ne promiteau că ne ajută și ne lăsau baltă, ne-am așteptat ca lumea să fie mai prezentă și mai implicată, dar așteptările noastre nu au coincis cu realitatea.

Am avut o doză de naivitate care ne-a costat mulți neuroni și a consumat multe emoții inutil. Dar am mers înainte și am luat totul cum a venit. Nu ne-am blocat în dezamăgiri, în invidii, în bârfe. Am înțeles destul de repede că acest proiect nu trebuie să fie pentru toți ci doar pentru cine are nevoie iar cine alege să se raporteze cu energie negativă la inițiativa noastră e liber o facă. Nu e problema noastră. La schimb au apărut în viața noastră oameni străini, care ne-au auzit într-un interviu sau într-o conferință și au sărit în ajutor sau cum este o colegă de liceu care a făcut nopți albe cu noi în cele mai cumplite momente și care ne-a sărit în ajutor ori de câte ori am solicitat-o, fără ca vreodată să spună că nu poate. Succesul acestui proiect este al tuturor celor care într-un fel sau altul au făcut posibilă realizarea lui.

Care a fost bugetul total la care s-a ajuns, de unde au provenit banii și care estimați că vor fi costurile de aici înainte?

Construcția este 4,5 milioane de Euro până în prezent (2 săli, 3 foaiere, cabine, spații adiacente, o cafenea, 2 etaje subsol tehnic etc). 1,9 Milioane de Euro au fost din granturile SEE pe 2014-2021 prin programul Ro-Cultura, dar din păcate au fost decontați doar 1,7 milioane de Euro pentru că 200.000 a fost penalizarea din cauza unor lucrări neexecutate în termen de către constructor. Restul banilor au fost strânși din donații și sponsorizări, în afara investiției inițiale de 200.000 Euro bani mosteniti din casa bunicii mele cu care am cumpărat terenul și ruinele pe care am construit acest nou teatru. Costurile exacte încă nu le știm concret.

Am făcut simulări, dar deocamdată este dificil de răspuns. Vom vedea la iarnă și când dăm drumul la reflectoare și la tot echipamentul sceno-tehnic.

Ce se va întâmpla în spațiul noului teatru independent?

Până când vom realiza inaugurarea teatrului vom avea porțile deschise pentru tururi ghidate. Apoi vom începe producțiile și proiectele, castingurile, formăm echipa de organizare și PR, bordul de creație, ne vom căuta parteneri cu care să dezvoltăm tot programul artistic si tot ceea ce ne dorim sa organizam.

Cine are acces la scenă, cum pot ajunge artiștii aici?

Este un spațiu liber. Are acces oricine își dorește să ne urmeze demersal artistic. Am abordat artisti pe care ii admiram. Am invitat regizori și coregrafi care pot crea experiențe, nu doar spectacole. Cu unii am stabilit și romanele: Alexandru Dabija “ Conjurația imbecililor”, Tompa Gabor “Singuraticul”, Andreea Gavriliu, Radu Afrim, Botond Nagy, Florin Fieroiu, Andrei Măjeri, Eujen Jebeleanu “Tânărul”, Catinca Draganescu “Anul gândirii magice”, Ștefan Lupu după povestea Grivița 53 și alții.

Cum ați gândit programul pentru perioada următoare? Ce vă doriți să fie pe scenă și care sunt limitele peste care nu vă doriți să treceți?

Este un spațiu de creație contemporană, modernă. Limitele peste care nu vom trece sunt cele de bun sim uman și professional. Atâta timp cât există respect de sine există și față de colegi și față de spațiu. Atâta timp cât cei care ajung în Grivița înțeleg clar că nu este despre ego, ci despre încredere și căutare, va rămâne un spațiu puternic și curat. Unicitatea Teatrului Grivita 53 va fi data de repertoriu creat de dramatizări din literatura contemporană sau clasică sau texte scrise special pentru noi, spectacole care să-i scoată din confort atât pe spectatori cât si pe artisti, să fie un spațiu de creație viu, unde artistului sa nu-I fie frică să riște, să se simtă liber.

Ce urmează? Cât loc mai rămâne pentru Chris Simion-Mercurian pentru alte proiecte?

În niciun caz nu va mai urma vreo construcție. Asta este o certitudine! Abia aștept să revin la meseria mea de bază, regia, caci am câteva proiecte care ma ard, care nu mă lasă să dorm noaptea, cu care mă trezesc în gând și sa revin la scris pentru că îmi este dor să stau cu mine. Și pentru Grivița 53 dar mai spre final dar și pentru teatre cu care colaborez. Am de terminat “Trilogia destinului”, începută acum 20 de ani. Primul volum este “Ce ne spunem când nu ne vorbim”, al doilea este “40 de zile” și anul acesta închid cu “Ce am făcut când n-am făcut nimic”. N-am mai regizat de la “Nora” care se joacă mereu sold out la Teatrul Național din București. N-am mai scris nimic de la “Dicționar de optimisme”. Nici n-aveam cum. Dar simt că mă sufoc dacă nu revin la mine curând. Șantierul a fost o experiență hardcore, ca o amputare temporară. Nu-mi doresc să fiu manager, nu am căutări în această direcție, cred că sunt oameni care se pricep la asta mai bine, cum îl văd pe Tiberiu, și dacă știi exact care este locul tău într-o echipă lucrurile se dezvoltă frumos și firesc. Să nu-ți dorești să fii ceea ce nu poți fi și nici n-ai nevoie să fii este o artă.  Vreau să mă reîntorc în sala de teatru sau în spatele unei coli de hârtie, să creez și să dispar în ceea ce creez. Sunt artiști care au nevoie să joace câte trei spectacole pe seară, să nu aibă zile libere, să alerge de la teatru la filmare, de la filmare la un eveniment. Eu nu am nevoie de această fugă. Am nevoie de tihnă, de liniște. Mi-e bine cu mine și mi-e bine în relația mea cu Tiberiu. Nu am obligații decât față de oamenii care-mi fac bine și cu care îmi doresc să mă însoțesc. Deci nu voi căuta să mă aglomerez. Voi căuta să simplific și să revin la un firesc de care mi-este dor. Majoritatea oamenilor pe care îi cunosc confundă a face, cu a fi și a fi cu a avea. Depinde ce miză există.

Cum poate fi susținut Grivița 53 de aici înainte?

Din surse multiple: poate fi susținut din parteneriate, sponsorizări, finanțări, proiecte pe care le depunem la concursuri, bilete, închirierea pentru un eveniment cu mențiunea că vom fi extrem de selectivi la acest capitol. Grivița 53 este o poveste care va avea nevoie de susținere permanentă când va fi gata ca teatru așa că relația cu partenerii este mai degrabă o relație serioasă, cu implicare, decât o aventură de scurtă durată. Și ne interesează ca fiecare partener să fie definit de un program pe care să-l dezvoltă, și să-l creștem împreună, întrucât Teatrul Grivița 53 își propune să fie nu doar un spațiu cultural, ci și educativ.