Vârsta inovației

Are 23 de ani, dar a avut timp pentru sute de invenții. Mai bine de 50 dintre ele sunt deja în curs de patentare. Ochelarii pentru nevăzători pe care i-a inventat, .lumen, i-au adus notorietatea în întreaga lume și pot crea o piață de 7 miliarde de dolari. Este manager de inovare la reprezentanța locală a companiei Continental, al patrulea producător de anvelope din lume. Cum a reușit Cornel Amariei să facă toate astea până la această vârstă? Simplu: a început devreme. Merge de la 7 luni și citește de la 3 ani. Tot pe atunci, se îndrăgostea „la prima apăsare“ de computer. La 7 ani, avea deja câteva zeci de enciclopedii citite și primul website realizat în totalitate de el.

O banală discuție cu un prieten, din campusul facultății din Bremen, în mijlocul căreia a rostit sintagma „ochelari pentru nevăzători“, a reprezentat declicul pentru Cornel Amariei. Căutând pe internet, a văzut că nu exista așa ceva și s-a pus pe treabă, împreună cu câțiva colegi. Rezultatul a fost .lumen, un dispozitiv apt să înregistreze informații precum mărimea obiectelor din jur, distanța față de ele, direcția și viteza cu care se mișcă și să le transforme în impulsuri electrice, care pot fi în]elese de creier. După o perioadă de antrenament destul de scurtă, un nevăzător care folosește acești ochelari devine indepen­dent.

„În cadrul etapei de teste pentru această invenție, am văzut oameni care puteau, pentru prima dată în viață, să prindă o minge aruncată spre ei. O astfel de ima­gine face parte din categoria celor care îți înmoaie genunchii. Aproape că mi-au dat lacrimile. Lor chiar li s-a întâmplat asta“, povestește inventatorul.

Povestea aceasta arată felul în care gândește și acționează Cornel Amariei, condus mereu de ideea că inovația trebuie să aibă o finalitate practică. Înainte de a-i lua interviul, l-am auzit vorbind la conferințe. Am citit și câteva articole despre el, care îl portretizau ca fiind un „copil minune“. Despre realizări similare cu ale lui auzisem doar la persoane mult mai în vârstă. Eram, așadar, cât se poate de curioasă să-i aflu secretele succesului. Am descoperit imediat că am în față un interlocutor sobru, un profesio­nist al inovației care își ia munca foarte în serios. Prin urmare, l-am înțeles când mi-a spus că portretul de „băiețaș care a reușit“ sau de „mic geniu“ îi displace, pentru că nu i se mai potrivește deloc. După câteva ore în care am stat de vorbă, pot să spun că, de fapt, în Cornel Amariei se ascund trei personaje: inventatorul cu veleități de antreprenor, managerul de inovare extrem de responsabil cu ide­ile echipei pe care o coordonează, iar când acestea două se odihnesc, intră în scenă chitaristul îndrăgostit de muzica rock, care se visează cântând în fața a zeci de mii de oameni.

Potențial de 7 miliarde de dolari

Să revenim la .lumen, dispozitivul care i-a adus o binemeritată notorietate globală. Acesta este format din două părți: una captează informația din mediu și cealaltă traduce în informații care ajung la creier ceea ce a „văzut“ senzorul. Partea inovatoare realizată de Cornel se află în cea de-a doua componentă, fiindcă el a găsit soluția prin care datele pot fi prelucrate și transmise către creier, astfel încât nevăzătorul să înțeleagă ce se află în fața lui.

Pentru aceasta s-a cheltuit însă o sumă de ordinul sutelor de mii de euro, pe care inventatorul a obținut-o de la o serie de investitori. Spune că atitudinea este cea care l-a ajutat pe el, un tânăr de 20 de ani, să obțină o finanțare atât de importantă. „În partea Atlanticului în care ne aflăm noi, este foarte complicat să obții finanțare ca tânăr inventator. Pe mine m-au ajutat fermitatea, faptul că lucrurile funcționau, că tehnologia era deja testată până la un anumit nivel, curajul, ambiția și poate simplitatea gândirii mele. Nu am știut doar ceea ce voiam să facem, ci și cum puteam face acele lucruri. Toate acestea ne-au asigurat credibilitatea, chiar dacă eram foarte tineri pe vremea când am început proiectul“, povestește Cornel Amariei. Investitorii săi sunt atât români, cât și străini. Cu toate că sumele obținute de la primii sunt mai mici, tânărul spune că în relație cu aceștia se simte cel mai confortabil. A observat din partea lor un soi de solidaritate națională. Contează faptul că investesc în ideea unui român ca ei.

Anumite erori din timpul testelor efectuate în aer liber au stopat pentru moment proiectul tânărului. Teh­nologia senzorială care înregistrează informațiile nu este suficient de avansată la acest moment, blocându‑se uneori atunci când întâlnește o lumină foarte puternică. Având în vedere riscurile pe care le-ar presupune utilizarea ei, inventatorul ochelarilor pentru nevăzători a decis suspendarea proiectului, până când tehnologia necesară va fi disponibilă, cel mai probabil în următoarele luni.

Potrivit inventatorului, piața pentru această invenție se ridică la aproximativ 7 miliarde de dolari, având în vedere numărul mare de nevăzători și concurența inexistentă. „Principalul nostru concurent are patru picioare și latră“, glumește acesta, referindu-se la faptul că nevăzătorii se bazează încă pe câini special dresați pentru a se deplasa. Asta dacă își permit cele câteva mii de euro pentru antrenarea patrupezilor. După calculele sale, nici prețul unei perechi de ochelari .lumen nu va fi tocmai mic, ci va ajunge la aproximativ 5.000 de euro. Amariei discută cu investitorii pentru a coborî cât mai mult prețul, astfel încât invenția sa să poată schimba viața cât mai multor oameni, nu doar a celor cu un anumit nivel de trai, din țările dezvoltate.

Lumen nu reprezintă însă nici prima invenție a tânărului, nici cea dintâi inițiativă antreprenorială a sa. Un me­canism de siguranță pentru locuințe, inventat la 14 ani, i-a adus o medalie internațională și bursa la Liceul Internațional de Informatică București. În cei patru ani care au urmat, a construit o sumedenie de lucruri, printre care și un robot menit să acționeze sub dărâmături, în caz de cutremur, pentru a identifica victimele imobilizate.

La 16 ani, situația materială a familiei sale l-a determinat să caute surse de ve­nit. Atunci a avut prima idee de business și, împreună cu câțiva colegi, a asamblat ceasuri din discuri de vinil, pe care le-a vândut pe internet. Un an mai târziu, a creat o aplicație pentru iOS, salvatoare pentru toți elevii cu probleme la chimie – un tabel periodic pe înțelesul tuturor, aplicație care nu doar că l-a scăpat de o corigență, ci i-a adus câteva premii internaționale și bani.

Inventator în corporație

A studiat ca bursier la Jacobs University din Bremen, dar la terminarea facultății a revenit în România. Mai exact, la Sibiu, unde a fost angajat pe poziția de Se­nior R&D Engineer la Continental, un mare jucător din domeniul auto. Da, a fost probabil cel mai tânăr Senior Engineer, având la acel moment 21 de ani. „Aveam deja 8 ani de experiență, tehnic vorbind“, subliniază el repede.

Ceea ce l-a atras la compania pentru care lucrează a fost primul său proiect, legat de conceptul de eBike. Încă de la început, a fost delegat pentru câteva săptămâni la sediul german al companiei, unde și-a dat seama că poate face lucrurile mai bine decât erau făcute deja și a început să le facă altfel. Când metodele sale au fost aflate de către conducerea Continental, au fost preluate în mod oficial, iar Cornel a primit la scurt timp poziția de manager de ino­vare, pe care o ocupă și astăzi. În linii mari, responsabilitatea sa este aceea de a gestiona ideile unei echipe de elită, muncă la care se raportează cu foarte multă modestie. Spune că, deși până de curând a fost cel mai tânăr din echipă, acest lucru nu l-a împiedicat să-și coordoneze oamenii. Cel mai frumos compliment l-a primit de curând, când un coleg cu mai multă experiență i-a spus că, vorbind cu el, nu a simțit niciodată că stă de vorbă cu om de 22 sau 23 de ani. În timp ce mulți tineri fug de conceptul de corporație, inventatorul consideră că acesta este un mediu extrem de prielnic pentru un tânăr care vrea să facă inovație, asigurându-i resursele și suportul de care are nevoie. „Proiectele de care mă ocup sunt absolut geniale! Câteodată nu îmi vine să cred că am ajuns să coordonez astfel de proiecte. Fac ceea ce îmi place, într-un cadru foarte mare, cu niște bugete semnificative în spate și beneficiind de toată încrederea că pot să duc lucrurile până la capăt. Mă simt ca într-un startup în interiorul corporației“, mărturisește Cornel. Mai mult decât atât, a observat că timpul petrecut în cadrul companiei a fost cel mai prolific în ceea ce privește cererile pentru obținerea de brevete. Într-un singur an a depus nu mai puțin de 50 de cereri. Spune că cele mai multe brevete au apărut din momentul în care a ajuns într-o corporație în care există o procedură foarte clară pentru protejarea ide­ilor, fiindcă este foarte greu, aproape imposibil să reușești acest lucru de unul singur.

„Sistemul de patentare a fost fondat acum câteva sute de ani, pentru a proteja micii inventatori. Acum nu mai este pentru asta. A devenit ridicol de complicat să protejezi o idee nouă pe care o găsești. E mult mai bine să ai o echipă care să se ocupe de asta. Am rămas cu o mică plăcere de a-mi scrie patentele, dar acum mă rezum la a descrie sumar ideea și las avocații să se ocupe de detalii“, spune Cornel Amariei. Din punct de vedere juridic, el este primul titular al drepturilor asupra invenției, pe care angajatorul trebuie să le cumpere, ulterior, de la el. Pe lângă suma de bani inițială, inventatorul mai are dreptul, în timp, la un procent din profitul generat de invenția sa.

Cornel Amariei este destul de rezervat când vine vorba despre proiectele la care lucrează. Mi-a împărtășit totuși despre ce este vorba în cel mai important proiect pe care îl are în desfășurare. Noua sa invenție își propune să schimbe modul în care oamenii se deplasează dintr-o localitate în alta și să eficientizeze transportul cu autovehiculele proprii, delimitând călătoriile în afara localității, pe șosele de mare viteză, de cele din interiorul orașelor, unde traficul este infernal. Inventatorul îndrăznește să spună că, prin aplicarea viziunii sale, autoturismele de pe străzile viitorului nu vor mai arăta așa cum arată astăzi.

Rock star în timpul liber

O zi de muncă pentru Cornel Amariei durează între 14 și 16 ore. Și i se pare normal să fie așa. „Asta știu să fac cel mai bine. În plus, cred cu tărie că succesul este posibil doar cu ambiție și sacrificiu“, spune tânărul. Pentru că este obișnuit să doarmă foarte puțin, mai are timp și pentru pasiunile sale. Cea mai importantă dintre ele este muzica. Când ia chitara în mână, devine alt om. Compune piese rock încă de la 14 ani. Pe vremea când făcea parte dintr-o trupă, a cântat în fața unei mulțimi de 3.000 de oameni. „Până la 30 de ani, vreau să ajung să cânt în fața unui public de cel puțin 10 ori mai mare“, declară cu entuziasm tânărul.
Pentru a-și atinge țelul, a început să caute printre colegii săi, din grupul de companii pentru care lucrează, persoane care să-i împărtășească pasiunea și cu care ar putea fonda o nouă formație. O altă pasiune a sa sunt călătoriile. A vizitat deja 40 de țări. Pe majoritatea, cu ocazia concursurilor internaționale la care a participat. Cel mai mult l-a impresionat Islanda. Povestește că a văzut acolo peisaje ce nu par de pe Pământ și că sentimentul pe care l-a încercat privindu-le a reprezentat momentul său de fericire maximă. Se corectează însă repede. „De fapt, nu atunci am fost cel mai fericit. Cel mai bucuros sunt când am o idee, lucrez enorm de mult la ea și apoi văd că funcționează. Nimic nu se compară cu acea satisfacție“, mărturisește tânărul.

Când vine vorba despre planuri de viitor, Cornel Amariei spune că  își dorește să exploreze cât mai multe direcții și să construiască lucrurile în care crede și care pot avea un impact pozitiv asupra lumii, indiferent dacă va face aceste lucruri ca angajat al unei mari companii sau ca antreprenor. Și cine știe ce idee îi va mai veni, în urma unei banale discuții cu un prieten sau coleg?

Foto: Vali Mirea