Anne Olzmann, Albatross World Sales: „Când aleg să distribui un film mă întreb mereu: de ce cineva din altă țară l-ar urmări?’’
Reading Time: 8 minuteLa începutul lunii, la Brașov, a avut loc cea de-a treia ediție LYNX Festival, primul și singurul eveniment din România dedicat exclusiv fotografiei și filmului documentar de natură. Proiecțiile filmelor din program au fost mereu urmate de discuții cu specialiști ai ONG-urilor de profil sau cu artiști sau cu oameni din industria filmului documentar.
Printre invitații speciali la festival s-a numărat și Anne Olzmann, coordonatoarea Albatross World Sales, o companie de distribuție de film documentar, axată în special pe natură, călătorie, cultură și istorie. Anne lucrează în industria de film documentar de mai bine de 15 ani și este, în prezent, membru al consiliul consultativ al Green Screen, cel mai mare festival de film documentar de natură din Germania. Am povestit cu ea, pentru cititorii BIZ, despre provocările actuale ale distribuției de film, îndeosebi pe nișa de documentar de natură, despre cât de sustenabilă mai este producția de film documentar și despre viitorul acestui gen în industria de film.
Ce înseamnă să fii distribuitor de film documentar de natură?
Trebuie să menționez că la Albatros World Sales nu distribuim doar documentare de natură, ci și de știință și istorie și cochetăm și cu cele de călătorie și cultură. Onest vorbind să fiu distribuitor de filme documentare din aceste genuri mi se pare unul din cele mai relevante lucruri pe care le pot face, deoarece oamenii au nevoie de acces la aceste povești mai mult ca oricând. Trăim vremuri turbulențe în care avem nevoie de echilibru, de informații cât mai corecte, de acces la aceste subiecte. Iar eu, personal, am o sensibilitate pentru filmul documentar de natură… este „my happy place” în care mă retrag.
Profesional vorbind eu am făcut mereu numai distribuție de film. Înainte de Albatros World Sales, compania pe care o conduc, am lucrat la o alta, mult mai mare, și acolo am distribuit și film de ficțiune și formate mai variate de producții. Dar întotdeauna am iubit documentarele, mai ales cele de natură, așadar am decis la un moment dat să mă concentrez doar pe asta.
Cum sunt primite în lume filmele documentare despre natură? Sunt anumite particularități pe care le-ai observat?
Este cel mai bine vândut gen de documentar – cred că asta se întâmplă pentru că subiectul este unul neperisabil, universal, mereu actual. Suntem conectați cu natura sau ne dorim să fim mai conectați cu ea, este o legătură pe care chiar dacă nu o conștientizăm, o avem. În plus, am observat că documentarele de natură sunt foarte bine primite de familii – sunt pentru mulți un moment în care pot petrece timp de calitate împreună. Este un indicator pe care-l avem și din cum programează aceste documentare televiziunile care le difuzează, aleg uzual sloturi în primetime, astfel încât întreaga familie să poată urmări împreună.
Este sustenabil financiar, economic să fii distribuitor de de film documentar, axată în special pe natură, călătorie, cultură și istorie, așa cum e Albatross World Sales, compania pe care o coordonezi?
Veniturile care provin din distribuție, de obicei, nu pot acoperi costurile de producție ale filmului distribuit sau să asigure necesarul pentru un nou film integral. Depinde desigur foarte mult de buget și de povestea ta. De obicei, cel puțin pe piața vorbitoare de limbă germană, sau hai să zicem pe piața televiziunilor publice europene se întâmplă că un producător merge la un post public de televiziune, care oferă o finanțare inițială pentru ca producția să poată începe. Apoi, gândești o coproducție și încerci să găsești și alți parteneri. Așa reușești, într-un fel, să pui proiectul pe picioare și să-l finanțezi. După ce este finalizat, urmează distribuția. Dar, sincer, asta e mai degrabă un bonus. Poate fi o sumă considerabilă, dar nu e suficientă pentru a finanța un film documentar de top despre natura sălbatică, pentru care trebuie să petreci trei ani pe teren.

Care sunt cele mai mari provocări ale unui distribuitor al acestei nișe?
În prezent filmele cu natură sălbatică nu mai merg la fel de bine ca înainte. Asta și pentru că au fost acoperite deja multe subiecte, câteodată de mai multe ori chiar. Până la urmă sunt aceleași specii. Nu poți face documentară de natură despre aceleași subiecte iar și iar. Decât dacă începi să le faci într-un mod diferit, în care să ieși din tiparul clasic, descriptiv. Acesta nu mai funcționează. Dar dacă pornești de la o poveste, în care să zicem că urmărești un singur animal pe o perioadă determinată de timp – să zicem 2 ani sau mai mult – și dacă urmărești să fructifici și să incluzi povești mai mici ale altor animale și să pui totul cap la cap într-un scenariu cu care spectatorii să rezoneze dincolo de imaginile frumoase, atunci nu mai este doar un documentar de natură și-l poți face în aceleași locuri în care au mai fost făcute și altele. Așadar, provocarea zilelor noastre este în a găsi POVESTEA, acea poveste care să convingă oamenii să rămână în fața ecranelor. Componenta de storytelling devine din ce în ce mai importantă. Înainte, când venea vorba de filmarea vieții sălbatice, componenta tehnologică era cea mai importantă. Dar azi… echipamentul foarte bun, camerele de filmat foarte performante sunt mult mai accesibile, nu mai sunt o noutate. Nu mai poți folosi tehnologia de filmare ca selling point. Așa că ceea ce-ți rămâne e povestea.
Cum ai describe tu A Call from the Wild, filmul pe care l-ai distribuit și care a fost parte din selecția oficială de anul acesta a LYNX Festival? De ce ai ales să-l distribui?
Eu am mai lucrat cu Asgeir Helgestad și la alt film al său, Queen Without Land, în care spune într-un mod superb povestea unui urs polar pe care-l urmărește și documentează felul în care schimbările climatice îl determină să se adapteze. A fost un film foarte apreciat. Iar Asgeir are un fel foarte expresiv de a prezenta natura… mi-a plăcut mereu componenta umană pe care reușește să o aducă poveștilor, felul în care reușește să transmită mesajul și dorința de a proteja acel urs polar. Așadar, practic aveam deja o experiență de succes anterioară cu el. Când a venit cu noua poveste despre Norvegia și natura ei… am fost puțin sceptică la început. Mi se părea că ar ieși ceva prea minimalist. Dar l-am întrebat: „care e povestea?” și când mi-a explicat, m-a convins. Practic a transformat totul într-o călătorie personală – a revenit în locurile importante pentru el, pe care le știa din copilărie și adolescență, pentru a observa cum s-au schimbat. Iar asta face totul să fie extrem de puternic. Iar faptul că a inclus imagini de arhivă cu ajutorul cărora putem vedea cu ochii noștri schimbările, felul în care Norvegia s-a schimbat, este extrem de valoros. Toată lumea crede că țările Scandinave sunt un paradis al locurilor sălbatice, dar iată că lucrurile nu stai chiar așa.

Care este cel mai important mesaj pe care filmul încearcă să-l transmită audienței?
Realitatea a ce este. În oglindă cu ce a fost. E important să conștientizăm modul în care afectăm natura din jurul nostru. Nu putem conștientiza fără să vedem. Să vedem efectele noastre și ce pierdem. Iar dacă vedem… sper ca asta să ne facă puțin mai responsabili. Măcar cu natura aproape de noi, ce de dincolo de pragul casei noastre. Sper ca filmul să trezească dorința de a face un minim efort de a conserva natura. E o expresie foarte des folosită, aproape că începe să sune a clișeu, dar este extrem de real: protejăm ceea ce iubim. Așadar, cred că e și în responsabilitatea noastră, a realizatorilor și distribuitorilor de film de natură să arătăm frumusețea care încă mai există în cel mai relevant mod, astfel încât lumea să iubească puțin mai mult natura.
Care sunt elementele care fac un documentar să fie relevant pentru un distribuitor?
Așa cum am spus și mai devreme, în zilele noastre, povestea este în topul priorităților. Apoi, eu întotdeauna îmi pun o întrebare atunci când aleg să distribui un film: „de ce cineva din altă țară l-ar urmări?”. De exemplu, să zicem că vine la mine un producător din Germania și îmi sugerează un film pentru a-l distribui, atunci eu mă întreb imediat „este ceva ce ar urmări și cineva din China? Sau Brazilia? Este relevant și pentru ei?”. Dacă răspunsul este DA, îl voi distribui.
Care crezi tu că este viitorul filmului documentar? Pe care gen de film documentar ai paria?
Cred că documentarele vor rămâne mereu relevante. În ultima vreme au fost toate aceste discuții despre competiția dintre Netflix versus Amazon versus Apple, aceste platforme de streaming care inițial au investit sume serioase în a produce documentare, dar care și-au retras finanțarea din această zonă. Așa că am revenit la sistemul de distribuție prin intermediul televiziunilor publice și cred că acum aici se va muta competiția apropos de producție și finanțare. Dar clar lucrurile au devenit mai dificile – inclusiv pentru că există atât de multe canale în lume care pun la dispoziție acest tip de conținut, iar tu trebuie să le identifici pe cele relevante și să reușești să fii prezent acolo. Dar genul documentar cred că va fi mereu în siguranță, mai ales pentru a fi produs pentru televiziune. Pentru că oamenii au mereu nevoie să fie informați și au nevoie de surse sigure de unde să poată face asta. Desigur, trendurile se mai schimbă – acum pe val sunt documentarele sportive, înainte a fost un mare hype cu cele din zona de true crime. Dar cred că documentarele despre natură și știință vor avea mereu loc în programul de consum.
În ce măsură platformele de streaming online schimbă paradigma distribuției de film, mai ales pe nișe precum filmul documentar de natură?
În acest moment este mai dificil, pentru că, așa cum am menționat, ei nu mai finanțează cu adevărat filme. Așadar, pentru noi, cei din distribuție, devine din ce în ce mai important să lucrăm cu ei pe filmele deja finalizate. Lucrăm cu multe platforme în acest sens. Însă există o piață nouă în zona FAST [n.r. Free Ad-Supported Streaming] și AVOD [n.r. Advertising Video On Demand], adică video la cerere susținut prin publicitate. Asta înseamnă că, practic, te uiți la reclame, dar ai acces gratuit la film. Sunt mulți jucători care intră în acest segment – nu doar trei sau patru, ci sute.
Așadar, trebuie să fim foarte atenți cu cine alegem să colaborăm, cine ne sunt partenerii în această zonă. Trebuie să spun că, în comparație cu acum 10 ani, ca să obținem aceleași venituri, avem nevoie de un număr dublu de clienți cărora să le vindem. Este mult mai multă muncă pentru noi, mult mai multe contracte și eforturi, pentru aceleași venituri.
Cum ai primit invitația de a face parte din LYNX Festival, un festival de film despre natură, la începuturi, într-o țară europeană mică? De ce ai considerat că este important să vii? Ce valoare adăugată are, în opinia ta, vizionarea unui documentar într-un festival, comparativ cu vizionarea lui acasă, la televizor?
L-am cunoscut pe Dan la Green Screen, care este un festival german dedicat filmelor despre natură, și, de asemenea ne-am mai întâlnit la Wildscreen, un festival britanic de filme despre viața sălbatică. Am vorbit acolo, iar el mi-a spus mereu că a început acest mic festival, destul de nou, și m-a întrebat dacă aș vrea să vin și să particip, să vorbesc despre distribuția de film de natură. Și, trebuie să recunosc, auzisem deja multe lucruri bune despre festival – cu un an în urmă soțul meu, Yann, a câștigat trofeul LYNX cu filmul lui, Cactus Hotel. Pe care Dan mi-a zis că voia să-l reia în program anul acesta, cu o proiecție-specială. Așa că s-au aliniat lucrurile și a părut momentul cel mai potrivit să vin. Mi-am dorit oricum din start să sprijin acest demers.
Este întotdeauna minunat să vezi cum reacționează publicul la filme, pentru că noi suntem cumva prinși în bula noastră profesională, ca majoritatea realizatorilor de documentare, și totul este închis, în interiorul industriei. Așa că, la festivaluri, ai ocazia să vezi cu adevărat cum reacționează publicul — copiii, familiile — când văd un film. Asta cred că este mereu interesant pentru un cineast: să vadă cum reacționează oamenii.
Cred că festivalurile care au un impact local, care ajung la comunitate, sunt cu adevărat importante. Întotdeauna. Sper ca LYNX să ajungă la cât mai multe ediții, să avem mereu motive să revenim.
Urmăriți Revista Biz și pe Google News. Abonamente Revista Biz