Raluca Păduraru: Arhitecta viitorului muncii

Raluca Păduraru: Arhitecta viitorului muncii

Reading Time: 5 minute

Timp de 17 ani, Raluca Păduraru a condus departamente mari în corporații. Acum aproape doi ani a renunțat și a pornit pe cont propriu, la intersecția dintre inteligența artificială, foresight strategic și dezvoltarea competențelor. Așa a ajuns să analizeze cum va arăta munca în România la finalul acestui deceniu, în raportul 4 viitoruri ale muncii în România.

Luni, Raluca Păduraru lucrează cu un client din industria oțelului. Miercuri, cu unul din tech. Vineri, cu unul din automotive. „Trei industrii diferite, trei sesiuni diferite, în trei zile”, a povestit ea. Restul săptămânii îl împarte între mentorat individual și cercetare, ca să construiască fiecare sesiune de la zero pentru compania din fața ei. Modelul de soloprenoriat, cu un portofoliu de clienți din industrii diferite, a apărut din decizia de a renunța la corporații, motivată în primul rând de dorința de impact. Colaborarea cu mai multe companii simultan îi permite să ajute mai mulți oameni. Al doilea motiv a fost administrativ: aprobările bugetare care blocau proiectele bune. „Dacă ieșeam din bugetul scris în dreptul rolului meu, trebuia să aștept luni întregi o semnătură. Aprobarea venea, în cele din urmă, doar că între timp proiectele deveneau, rând pe rând, irelevante”, a explicat Raluca Păduraru. A descoperit abia pe parcurs cât de mult contează, de fapt, viteza cu care poți schimba direcția. „Am văzut cu ochii mei cum agilitatea e diferența dintre un proiect care prinde fereastra de oportunitate și unul care o ratează”, adaugă ea. Azi e consultantă independentă, cofondatoare a inițiativei de foresight participativ Better Futures Romania și fondatoarea platformei educaționale AIResponsabil.ro. Cea mai recentă lucrare a ei, un white paper de 60 de pagini intitulat „4 viitoruri ale muncii în România 2030”, e produsul direct al acestei activități de cercetare aproape zilnică.

Localizarea, marca raportului

„Raportul a pornit dintr-o frustrare. Citeam rapoartele mari, McKinsey, WEF, OECD, și România nu apărea nicăieri în ele. Sau, în cazuri fericite, apărea cel mult ca o linie pierdută printr-un tabel regional”, a povestit Raluca Păduraru. „Un raport global îți spune că 92 de milioane de joburi sunt dislocate global până în 2030 și 170 de milioane apar. Nu îți spune nimic despre cei 280.000 de oameni care lucrează în business services în România și care fac exact munca de complexitate medie pe care automatizarea pare că o atacă chiar acum”, detaliază ea.

Soluția Ralucăi la acest gol a fost să construiască patru scenarii, în locul unei predicții unice, pe intersecția dintre ritmul avansului tehnologic și capacitatea forței de muncă românești de a se adapta. Le-a numit după anotimpuri, o convenție de foresight în care fiecare sezon descrie o dinamică diferită: primăvara e creștere graduală, vara e transformare rapidă, toamna e stagnare, iarna e colaps. Primăvara Co-Pilot descrie o Românie în care AI-ul lucrează alături de oameni, ca un copilot, și le potențează munca. Vara Superputerilor combină un AI exponențial cu o forță de muncă deja pregătită să-l absoarbă, într-un ritm epuizant. Toamna Inerției e varianta în care tehnologia și competențele avansează prea lent ca să conteze. Iarna Digitală, cea mai dură dintre cele patru, arată o automatizare rapidă care lovește exact acolo unde România are azi avantajul competitiv: munca de complexitate medie.

„Golul pe care îl umple raportul e localizarea. Am luat date de la Eurostat, INS și din programele PNRR și le-am agregat în patru scenarii construite pe forțe care acționează aici și acum”, precizează Raluca. „Al doilea gol e de format. Cele mai multe rapoarte internaționale prezintă un viitor, cu variații de intensitate. Eu am construit patru viitoruri plauzibile, tocmai pentru ca un director să poată spune noi ne pregătim pentru Iarna Digitală, deci facem X”, subliniază ea. Doar 5,2% dintre companiile românești cu peste 10 angajați folosesc inteligență artificială, ultimul loc din Uniunea Europeană. În același timp, investițiile străine directe cu profil capital-intensiv au crescut cu 57%. „Sunt două economii care trăiesc în aceeași țară și nu prea vorbesc între ele”, explică Raluca. 

„Un investitor capital-intensiv nu are nevoie ca IMM-ul din Cluj să-și fi digitalizat facturarea. Are nevoie de ingineri, energie și predictibilitate”, completează ea.

Oamenii au luat-o deja înaintea companiilor, menționează ea. Din „Romanian State of AI”, studiul ei propriu pe un eșantion de 514 profesioniști, 74,9% folosesc deja AI cel puțin zilnic, dar jumătate lucrează cu instrumente alese pe cont propriu, iar 64% cer politici clare din partea organizației. Recomandarea ei pentru lideri e simplă: bugetul de formare continuă trebuie legat direct de obiectivele de business, ca o investiție planificată. Așa a procedat un IMM din arhitectură cu care lucrează. „Au legat fiecare obiectiv financiar de competențele concrete ale echipei. Formularea suna cam așa: putem livra proiecte cu o marjă mai mare cu x procente dacă echipa stăpânește competențele a, b și c. Prin abordarea asta, formarea devine o linie de investiție cu retur estimat, ca orice altă investiție”, a explicat Raluca.

Discernământul, competența cea mai neglijată a viitorului muncii

Dintre cele patru scenarii, cel mai dificil de scris s-a dovedit a fi, surprinzător, Toamna Inerției. „Iarna Digitală sună mai dur, însă e mai ușor de scris, pentru că e dramatică și vizibilă. Toamna Inerției e scenariul în care nu se întâmplă nimic spectaculos, e o băltire a prezentului”, a mărturisit Raluca. E scenariul în care companiile bifează un training pe an, raportează adopția AI și continuă să producă servicii mediocre, la prețuri tot mai mari. „Nimeni nu ia o decizie greșită într-o toamnă a inerției, pentru că nimeni nu ia decizii mari. Costul apare peste cinci ani, sub forma unei economii care rămâne exact acolo unde era, cu marje mai mici, în timp ce vecinii noștri urcă și construiesc în golul lăsat de noi”, punctează ea. Scenariile sunt, insistă Raluca, instrumente de gândire pentru decidenți, în locul predicțiilor. Are un exemplu concret: o companie era gata să intre în restructurare, iar din exercițiul de foresight a ieșit o cale complet nouă pentru echipa de conducere. „Au evaluat fișele de post, au mapat taskurile automatizabile și au rescris activitatea în jurul unor obiective de business aliniate la viitorurile plauzibile din industria lor. Au ieșit din exercițiu cu o organigramă gândită pentru industria lor de peste trei ani”, a povestit Raluca Păduraru.

Raportul extrage 10 competențe relevante indiferent de viitorul care se materializează. Cea mai neglijată, punctează ea, e o competență umană. „Discernământul, judecata. E competența cel mai des presupusă și cel mai rar antrenată”, precizează Raluca. „Cu cât AI-ul generează mai mult conținut, cu atât devine mai valoros omul care distinge între valid și credibil”, adaugă ea. A doua competență ignorată, notează Raluca, e metaînvățarea, capacitatea de a te recalifica singur, din proprie inițiativă. Sănătatea mintală apare ca provocare în toate cele patru scenarii, dar are patru forme diferite: efort cognitiv, burnout, resemnare, anxietate existențială. „Un lider care nu știe să gestioneze anxietatea echipei în fața schimbării obține rezultate slabe, indiferent de numărul de cursuri la care a participat”, a conchis Raluca Păduraru.