Artivist Records: Sprijin pentru artiști independenți

Artivist Records: Sprijin pentru artiști independenți

Reading Time: 7 minute

Fondat de Teodora Moroșanu, Doru Trăscău și Florin Marica, Artivist Records funcționează sub umbrela unui ONG susținut de Audiosama Records, Zeedo și Universitatea Politehnica București și își propune să construiască infrastructura care lipsește din muzica independentă românească.

Ce v-a determinat să lansați Artivist Records și care au fost principalele provocări?

Teodora Moroșanu: Am creat Artivist Records pentru că infrastructura care ar fi trebuit să fie acolo, mentorat real, transparență, resurse fără condiții abuzive, nu a existat pentru generația noastră. O construim acum și sperăm că următoarea generație va putea crea liber și autentic, protejată, măcar la început de drum, de presiuni și sacrificii care-i pot deturna întreaga carieră.

Principala provocare acum e să construim încredere într-un ecosistem în care artistul a învățat, pe bună dreptate, să fie sceptic. Mult prea mult timp calea de înaintare a presupus să cedezi ceva esențial: opera, integritatea sau stabilitatea financiară. Noi propunem un model diferit, iar asta necesită să oferim din noi înșine înainte să cerem orice în schimb. De aceea am început cu expoziții imersive și ateliere de wellbeing, pentru că nu e vorba doar de a produce muzică, ci de a susține o breaslă.

Artivist Records beneficiază de un board consultativ format din profesioniști din mediul cultural, specialiști în dreptul proprietății intelectuale și reprezentanți ai industriei de live music. Cine sunt ei și cum i-ați ales / cum vi s-au alăturat?

Teodora Moroșanu: Boardul consultativ s-a format organic, din relații construite în timp. Bogdan Moroșanu, doctor în inginerie audio la Politehnica București, ne-a deschis accesul la un studio de producție de ultimă generație și la colaborarea cu studenții în inginerie audio. Împreună creăm o punte reală între artiști și inginerii de sunet ai noii generații, încă din perioada lor de formare. Ștefan Teișanu, directorul executiv al Centrului Cultural Clujean, ne-a susținut din prima zi. Expertiza lui în proiecte culturale ne-a ajutat să transformăm Artivist Records din idee în realitate.

Gabriel Tudor este fondatorul Zeedo, unul dintre cei mai importanți distribuitori de instrumente și echipamente audio din România. El și echipa lui ajută ca evenimentele noastre să sune impecabil. Alexandru Harsany, avocat specializat în dreptul proprietății intelectuale și cofondator al Picior de Play, este vocea rațiunii în echipă, cel care ne ajută să navigăm prin aspectele juridice ale unui model încă nou în România.

Florin Oșlobanu, cofondator al Control Club, este sprijinul nostru în spațiul de live venues din București. Control a fost dintotdeauna în avangarda spațiilor culturale din România și atât eu cât și Doru am trăit momente extraordinare pe scena acestui club. E cumva natural și atât de frumos că viitorii artiști ai Artivist Records vor urca pe aceeași scenă. Toți ne sunt prieteni, colaboratori, camarazi de război și suntem privilegiați să-i avem alături.

Cum va funcționa mai exact?

Teodora Moroșanu: Artivist Records însoțește artiștii prin întregul proces de a crea și lansa un material muzical, de la selecție până după lansare, fără ca aceștia să cedeze drepturile asupra operei. Totul începe cu un manifest artistic, evaluat transparent de panelul nostru. Artivist pune la dispoziție artiștilor selectați toate resursele necesare pentru producția materialului muzical, iar tot ce trebuie ei să facă în schimb este să parcurgă programul nostru educațional: cursurile, atelierele și sesiunile de coaching one-on-one. La final, artistul rămâne cu materialele, cu drepturile asupra acestuia, dar mai ales cu know-how relevant și o rețea de sprijin reală, unelte esențiale viitoarei sale cariere.

Ce oferiți diferit față de alte case de discuri și producție din România de acum?

Teodora Moroșanu: E simplu: suntem o organizație non-profit, deci nu avem nevoie să cumpărăm ieftin și să vindem mai scump pentru a genera valoare. Un label tradițional funcționează ca un creditor: pune la dispoziție resurse de producție pentru a încasa apoi din veniturile artiștilor și cere drepturi exclusive asupra operei create, pe care le monetizează în interes propriu. Artivist funcționează altfel. Creăm valoare prin colaborare și circularitate. Știm că poate părea ireal sau prea bun ca să fie adevărat, dar modelul funcționează tocmai pentru că ne finanțăm din donații și parteneriate, nu din veniturile artiștilor. 

Spuneați că vă propuneți să construiți infrastructura care lipsește din muzica independentă românească. Ce îi lipsește în acest moment și cum veți schimba voi această situație?

Teodora Moroșanu: Lipsesc multe lucruri: know-how-ul despre antreprenoriatul creativ și sustenabilitatea profesională, cum îți construiești o carieră, nu doar o lansare. Lipsește educația emoțională și uneltele practice pentru oameni a căror viață depinde de imprevizibil și de validarea publicului. Lipsește mentoratul organizat, peer support-ul, o comunitate bazată pe colaborare, nu pe competiție și exploatare. Există resurse de producție, dar rareori și know-how-ul specializat pentru a crea producții de calitate.

Artivist este răspunsul nostru la toate astea. Educație pe trei piloni: creație și performanță, carieră sustenabilă, wellbeing. Acces la resurse profesionale complete pentru producția și promovarea materialelor. Comunitate și mentorat de la artiști cu experiență și experți din domeniu. Totul, pus la dispoziție fără cedarea drepturilor de autor, fără contracte abuzive, fără a le cere artiștilor să vândă ceva ce încă nu au creat. Un singur principiu nu se negociază: arta rămâne a artistului.

Cum ați caracteriza industria muzicală din România în acest moment?

Teodora Moroșanu: E fascinant cât de mult ne preocupăm de industria muzicală și cât de puțin de muzicienii din spatele ei. Să fim clari: industria merge bine, chiar foarte bine. Creează produse pe care le vinde prin canalele de distribuție pe care le controlează, marketează unui public pe care l-a învățat să ceară doar ce i se oferă, inovează, folosește tehnologii noi ca să eficientizeze costurile și generează profit din ce în ce mai mare, pentru acționari. Perfect până aici.

Dar cum rămâne cu artiștii? Cei peste 90% din muzicienii români care trebuie să aibă cel puțin două joburi ca să-și plătească chiria. Care ar trebui să facă două facultăți și trei mastere ca să aibă cunoștințele necesare pentru freelancing-ul creativ, căci școala vocațională pe care au ales-o nu le oferă aceste resurse. Care văd la 22 de ani un contract de cesiune exclusivă, în toate teritoriile, în perpetuitate, asupra operei pe care încă n-au făcut-o, și văd în asta promisiunea unui viitor fericit. Care renunță la vocația lor la 40 de ani pentru că e momentul să-și ia un „job adevărat”. Lumea muzicală din România este una a contrastelor acute. Iar în partea mai puțin însorită sunt artiștii.

Cu ce proiecte începeți?

Teodora Moroșanu: Începem cu educația, pentru că, așa cum spuneam, încrederea se construiește în timp și prin fapte. Eu, Doru, Florin și oamenii din spatele Artivist nu suntem newcomers în lumea muzicală, dar modelul Artivist e complet nou. Așa că înainte de orice, oferim. Am început să organizăm ateliere de dezvoltare personală și profesională pentru muzicieni, precum Atelierul de Emoții, despre anxietatea de performanță.

Din toamnă vom relua și amplifica experiența Revelator, expoziția noastră de fotografie și ascultare imersivă despre viața nevăzută a muzicienilor. Prin acest proiect conectăm oamenii din lumi diferite – fotografie, muzică, tehnologie – și pornim dialogul despre cum arată un ecosistem cultural bazat pe colaborare și dezvoltare împreună. Și mai pregătim ceva ce ne entuziasmează foarte tare: pe 17 iunie organizăm un one-day bootcamp pentru muzicieni, o zi dedicată producției unui concert de la A la Z. Vom anunța în curând mai multe detalii, stay tuned.

Teodora, spuneai că această lansare este o nouă reinventare pentru tine. Ce înseamnă acesta și ce ne poți spune despre cele din trecut, cum te-au ajutat ele să fii ceea ce este astăzi?

Teodora Moroșanu: Am trecut prin multe transformări de când am pășit prima oară pe scenă, la 16 ani. Am început ca o fată mică cu o voce mare care cânta din tot sufletul, încercând să-și găsească locul, tribul. Am strigat până mi-am distrus vocea și a trebuit să tac săptămâni întregi ca să mai am vreo șansă să cânt din nou. Atunci a trebuit să mă reinventez prima oară, să las în urmă agresivitatea și strigătele și să-mi găsesc propria voce.

În 2013 s-a născut fiul meu și a trebuit din nou să mă reinventez, ca mamă-artist. După trei albume și zece ani de activitate, din Rockabella s-a născut „Iată-ne aici!”, primul spectacol muzical bazat pe o trupă românească, care se joacă încă la Teatrul Național București. Atunci a trebuit să mă reinventez din nou, ca regizor muzical. Și am decis să iau o pauză de la scenă. Obosisem și aveam nevoie să mă întorc la mine însămi.

Au trecut aproape doi ani în care nu am scris niciun cântec. Dar anul acesta, odată cu Artivist Records, am reînceput să compun.

Sunt sigură că acest rezumat al reinventărilor mele seamănă cu viața multor alți artiști din România. Un parcurs lung, anevoios, adesea descumpănitor, de neînțeles pentru cei care nu fac asta. Dar, artiștii sunt încăpățânați și mă bucur să mă număr printre ei și să mă reinventez ori de câte ori va fi nevoie.

Doru, cum se va concretiza toată experiența ta de până acum în noul proiect și ce îți propui pentru primul an?

Doru Trăscău: Când am acceptat provocarea Teodorei de a porni povestea asta, am avut un singur gând în minte: să ofer ceva comunității de artiști. Simplu, dar suficient ca punct de plecare. Acest „ceva” are multe fațete și sunt convins că se va transforma în timp. Ce știu sigur acum e că am o listă lungă de situații de care m-am lovit de-a lungul anilor, situații pe care le-am reperat ca provocări și la alți colegi de breaslă. Lucruri pe care școala nu ți le predă și pe care le înveți, de obicei, pe banii tăi. De asta nu-i putem feri pe cei care vin după noi, dar îi putem pregăti. Concret, pentru primul an îmi propun să construiesc un cadru de lucru real, resurse, contexte de dialog, poate și colaborări, gândit special pentru artiștii la început de drum. Experiența mea din toate domeniile în care am activat, muzică, design, development, devine în sfârșit utilă nu doar mie. 

credit foto poză deschidere Năluca

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 407 (15 iunie 2026 – 15 iulie 2026). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.