Av. drd. Eugen Sârbu: „Arbitrajul începe atunci când apare primul blocaj contractual, nu când este depusă cererea de arbitrare”

Av. drd. Eugen Sârbu: „Arbitrajul începe atunci când apare primul blocaj contractual, nu când este depusă cererea de arbitrare”

Reading Time: 5 minute

Avocat de referință, recomandat de Legal 500, av. drd. Eugen Sârbu are peste 10 ani de experiență în gestionarea disputelor complexe, cu un portofoliu de peste 30 de arbitraje și 200 de litigii coordonate.

Ca avocat specializat în arbitraj internațional, a asigurat reprezentarea clienților în fața Curților de Arbitraj din diverse jurisdicții (Elveția, Franța, Spania, Anglia, Austria), atât în aplicarea și interpretarea dreptului român, cât și a altor sisteme de drept privat, inclusiv a normelor de drept comercial reglementate la nivelul Uniunii Europene. Sunt notorii reprezentarea într-un litigiu în valoare de peste 35 de milioane Euro, privind un contract de proiectare și execuție de lucrări, dar și asistența și reprezentare oferite unei importante companii din piața de energie într-o procedură arbitrală privind 3 dosare conexate, în valoare totală de 50 de milioane de Euro, desfășurată sub egida Curții de Arbitraj Internațional de pe lângă CCI.

Biz a stat de vorbă cu Eugen Sârbu despre provocările unor procese complexe și bunele practici în domeniu.

Care au fost cele mai mari provocări în reprezentarea clienților în arbitraje ICC Paris și Geneva?

În arbitrajele derulate sub egida International Chamber of Commerce, provocarea reală nu este complexitatea juridică, ci miza economică și presiunea strategică. Antreprenorii români care ajung într-un astfel de arbitraj au, de regulă, contracte internaționale mature și expuneri financiare semnificative. În cest context, greșelile din primele săptămâni pot deveni foarte costisitoare.

Am convingerea că în arbitraj diferența nu o face cât de multă dreptate ai, ci cât de bine îți protejezi poziția înainte ca disputa să escaladeze. Strategia din primele 30 de zile valorează adesea mai mult decât tot ce urmează.

De aceea, abordarea noastră la Sarbu Partners este una pragmatică: stabilim obiectivul economic final și construim fiecare mișcare procedurală în jurul lui. În arbitraj internațional, controlul cadrului și coerența strategică sunt decisive.

Cum evaluați diferențele între jurisdicții precum Elveția, Franța sau Austria în aplicarea dreptului român sau a normelor UE în arbitraje internaționale?

În Elveția, tribunalele arbitrale sunt pragmatice și axate pe eficiență.
În Franța, rigurozitatea conceptuală a construcției juridice este esențială.
În Austria, disciplina procedurală poate influența decisiv evoluția dosarului.

Pentru un antreprenor român, acestea pot însemna diferența dintre câștig și pierdere, adesea în valoare de milioane de euro.

Rolul nostru este să traducem dreptul român și realitatea comercială locală într-un limbaj care convinge un tribunal internațional. Nu este suficient să ai argumente corecte – ele trebuie prezentate în cheia culturală și procedurală potrivite.

Pe lângă dreptul român, tot mai multe sectoare trebuie să respecte reglementările UE, ceea ce face ca aplicarea legii într-un arbitraj internațional să implice, în mod obișnuit, două sau chiar trei sisteme de drept diferite.

În astfel de ecuație complexă, rolul avocatului de arbitraj internațional este să armonizeze aceste straturi legislative într-o strategie integrată, care să susțină cât mai puternic drepturile Clientului.

Adaptarea strategică la specificul jurisdicției devine adesea factorul decisiv care înclină balanța.

În cazul reprezentării companiei din piața energiei în cele trei dosare conexe de 50 de milioane de euro la Curtea de Arbitraj de pe lângă CCIR, ce strategii au fost decisive pentru succes?

În arbitrajele de la Curtea de Arbitraj Comercial Internațional de pe lângă CCIR, unde miza cumulată a fost de aproximativ 50 de milioane de euro, cheia a fost coerența strategică pe dosare conexe.

Am construit o arhitectură juridică unitară, am gestionat activ expertizele tehnice și am calibrat fiecare etapă procedurală pentru a crea un avantaj de negociere real.

Pentru client, succesul nu a însemnat doar o soluție favorabilă, ci protejarea stabilității financiare și consolidarea poziției în piață. În astfel de dosare, arbitrajul devine un instrument de protecție a valorii companiei.

Cum abordați litigiile FIDIC în proiecte de infrastructură?

În proiectele FIDIC, majoritatea pierderilor nu apar în arbitraj, ci în faza de execuție, prin notificări întârziate sau documentație incompletă. Intervenim devreme, audităm mecanismele contractuale și structurăm claim-urile cu gândul la un eventual tribunal arbitral.

Le spun frecvent antreprenorilor că arbitrajul începe atunci când apare primul blocaj contractual, nu când este depusă cererea de arbitrare.

Disciplina contractuală și documentarea riguroasă fac diferența între recuperarea costurilor suplimentare și absorbirea lor în pierdere.

Ce cunoștințe tehnice specifice recomandați pentru redactarea ofertelor câștigătoare în proceduri de achiziții publice, bazat pe experiența cu contestații CNSC?

Experiența în contestații în fața Consiliul Național de Soluționare a Contestațiilor arată un lucru foarte clar: multe companii pierd contracte nu din lipsă de competitivitate, ci din vulnerabilități juridice subtile, care puteau fi prevenite.

O ofertă solidă se construiește pe trei paliere esențiale.

Primul este conformitatea procedurală absolută. Corelarea dintre fișa de date, DUAE, propunerea tehnică și cea financiară trebuie să fie impecabilă. Orice neconcordanță, chiar aparent minoră, poate deveni motiv de eliminare.

Al doilea palier este fundamentarea economică. În contextul actual, ofertele foarte competitive sunt frecvent analizate din perspectiva caracterului neobișnuit de scăzut și a corelării dintre propunerea tehnică și propunerea financiară. Justificările trebuie pregătite încă din faza de ofertare, nu construite defensiv după declanșarea unei proceduri.

Al treilea element este coerența tehnică verificabilă. Metodologia de execuție, resursele asumate și graficul de implementare trebuie să reziste unei analize critice într-o eventuală contestație. O ofertă care nu poate fi apărată juridic este, în realitate, o ofertă vulnerabilă.

În ultimii ani, pe piața din România au intrat numeroase companii internaționale care au adus modele integrate de ofertare, în care tehnicul, economicul și juridicul lucrează coordonat. Multe companii românești au preluat și perfecționat aceste modele, ajungând la standarde ridicate de competitivitate. Acest lucru explică de ce antreprenorii locali de anvergură au devenit actori foarte puternici în piața de achiziții publice.

Aceste modele au demonstrat că implicarea timpurie a unui avocat specializat reduce substanțial expunerea la erori și poate proteja un contract strategic înainte ca acesta să devină obiectul unui litigiu.

Cum contribuie formarea în arbitraj internațional și doctoratul în drept contractual la succesul în echipe multidisciplinare pentru litigii transfrontaliere?

Formarea în arbitraj internațional și doctoratul în drept contractual îmi oferă rigoarea necesară pentru a structura argumente complexe și pentru a integra expertize tehnice și financiare într-o strategie coerentă.

Însă, dincolo de formare, experiența m-a învățat o lecție esențială. După 11 ani în litigii și arbitraje, am învățat că dincolo de dosare și proceduri există oameni care poartă presiunea deciziilor. Pentru un antreprenor, un arbitraj nu este doar o dispută juridică, ci un moment în care se testează stabilitatea unei companii construite în ani de muncă.

Îmi asum personal aceste mandate pentru că știu că, în astfel de situații, clienții au nevoie nu doar de argumente solide, ci de claritate, fermitate și echilibru strategic.

Având în vedere evoluția pieței în 2025-2026, ce previziuni aveți pentru arbitrajul în construcții și achiziții publice în România, și ce bune practici recomandați antreprenorilor pentru a minimiza riscurile contractuale și legislative?

Anticipez o creștere a arbitrajelor în construcții și energie, generate de ajustări de preț, întârzieri și presiunea tot mai accentuată asupra bugetelor. Contextul economic actual – marcat de instabilitate fiscală, reașezări de finanțare și redirecționarea agresivă a capitalului către domenii emergente – face ca riscurile contractuale să devină mai frecvente și mai vizibile.

În acest climat, companiile care vor performa nu sunt cele care reacționează rapid, ci cele care anticipează. Auditul contractual periodic, managementul activ al claim-urilor și implicarea timpurie a unei consultanțe juridice strategice nu mai sunt opțiuni prudente,  ci devin instrumente de protecție a cash-flow-ului și a stabilității companiei.

La Sarbu Partners nu urmărim volum. Selectăm mandate în care miza justifică o strategie aprofundată și implicare directă la nivel de partener. În dosarele cu impact real asupra businessului, abordarea standard nu este suficientă.

Arbitrajul este un moment de adevăr pentru o companie. În astfel de momente, experiența și strategia nu sunt opționale, sunt decisive.

Pentru antreprenorii care se confruntă deja cu tensiuni contractuale sau arbitraje iminente, momentul optim pentru a construi strategia este înainte ca disputa să escaladeze. De cele mai multe ori, diferența se face înainte de primul pas formal.