Biz Reality Check – Cristian China-Birta: Fantastic de greu mi-a fost să mă desprind de ceea ce „TREBE făcut!”

Biz Reality Check – Cristian China-Birta: Fantastic de greu mi-a fost să mă desprind de ceea ce „TREBE făcut!”

Reading Time: 3 minute

Cristian China-Birta nu prea are obiceiul să ambaleze lucrurile frumos doar ca să dea bine. În Biz Reality Check vorbește despre trecerea dureroasa de la „ce TREBE făcut” la „de ce TREBE să facem asta”, despre discursurile care îl fac să plece din sala, compromisurile pe care agențiile le accepta și convingerea care i-a adus destui „prieteni” în industrie: singura rațiune de a exista a marketingului este să susțină vânzările.

Care a fost cea mai grea decizie pe care ai luat-o și pe care nimeni din afara agenției nu a văzut-o?

Să fac trecerea de la gândirea 100% operațională la gândirea în care abordarea strategică să fie prioritara. Fantastic de greu mi-a fost să mă desprind de ceea ce „TREBE făcut!” și să ajung în mindsetul de „de ce TREBE să facem chestiile alea?”.
Doar că nu cred că se poate construi cu adevărat un business care să te împlinească fără această gândire strategică. Atenție, am zis să te împlinească, nu să te îmbogățească. Sunt oameni bogați cu gândire operațională, care au tras de dimineața până seara ani și ani de zile. Cați dintre ei sunt împliniți? Ehe, vorbim dacă e, îi sun io…

Ce trend din marketing ai vrea să dispară mâine?

Challenge-urile. Mai ales cele care ajung să aibă consecințe tragice. Tineri care s-au electrocutat pentru că au răspuns unui challenge și s-au urcat pe locomotive. Sau care au mâncat extrem de mult într-un timp foarte scurt și au murit. Prostii de astea.
De ceva vreme mă gândesc cum am putea, din punct de vedere legal, să le oprim. Că să nu mai facă rău.

Ce discurs auzi la conferințe și îți vine să ieși din sala?

Am mai multe triggere care mă irită. Dar, de departe, ce mă face să mă ridic și să plec instant, ca să nu mă ia gura pe dinainte și să zic ceva… este asta: „Noi la firmă suntem o mare familie”.
Ah, da? Păi și familia aia adevărată ce zice? Chiar îți tratezi angajații cum îți tratezi copiii? Serios?! Ești zeu, cred. Că altfel n-are cum…

Care este adevărul despre marketing care îți face cei mai mulți «prieteni» în industrie?

De ani buni spun direct lucrurile pe care le cred strâmbe în industrie. Că și de aia mi-am făcut mulți „prieteni”. Am discutat pe șleau fiecare extorsiune a degajamentului din marketing. Că sunt destule. Inclusiv dintr-o perspectivă etică. Nu cred că am ratat vreuna.
Și așa îi încurajez pe toți să facă. Nu mai avem vreme de mermeleli. Pur și simplu, irosim prea mult timp prefăcându-ne că nu vedem ce-i nașpa în ceea ce facem.
Apropo de „prietenii” pe care mi-i fac în industrie, cel mai tare se supără când mă aud spunând ceea ce cred cu tărie: singura rațiune de a exista a marketingului este să susțină vânzările. Restu-s povești. Frumoase. Dar povești.

Ce nu ai avea niciodată curajul să-i spui unui client într-o ședință, dar poți spune aici?

Nu există așa ceva. Pentru mine, să mă uit în ochii oricui și să-i spun direct ce cred, și uneori extrem de dur, recunosc… este un principiu fundamental după care funcționez.
Și, în toți acești peste 30 de ani de când fac comunicare și marketing, sunt legiuni de oameni care pot confirma că așa funcționez.

Care este cea mai mare ipocrizie din industria comunicării?

Că se crede indispensabilă.
Marketingul este necesar, dar nu indispensabil. Marketingul poate să îți aducă beneficii, dar nu este indispensabil. Marketingul are potențialul de a te urca teribil și de a te coborî fantastic, dar nu este indispensabil.

Ce fac agențiile greșit, dar nimeni nu recunoaște pentru că „așa merge piața”?

Acceptă prea multe compromisuri.
Inclusiv din punct de vedere etic. Inclusiv din punctul de vedere al tristeții teribile care mă cuprinde când văd că se vând la prețuri de nimic, de multe ori sub costul real.
Inclusiv din punctul de vedere al țepelor pe care unii care „garantează rezultate” le dau unor clienți care, ori aleargă după cai verzi pe pereți, ori nu înțeleg marketingul, și, astfel, devin victime.