Biz Reality Check – Gabriel Bârligă: La ce (nu) sunt bune etichetele

Biz Reality Check – Gabriel Bârligă: La ce (nu) sunt bune etichetele

Reading Time: 2 minute

Mai țineți minte când puneați etichetele pe copertele caietelor de la școală? Motivul era simplu: ca să știi ce caiet să pui în ghiozdan, în funcție de orarul din ziua respectivă. Ca să eviți confuziile. După o vreme, dacă aveai coperte de culori diferite, aproape că nu mai aveai nevoie de etichetă. Știai că, dacă e albastru, e caietul de matematică. Dacă aveai română, căutai caietul roșu. Verdele mergea perfect pentru biologie. Era mult mai simplu să te organizezi.

Acesta este, în esență, rolul etichetelor: să-ți ușureze viața. Pentru că mintea noastră este construită să recunoască tipare, în funcție de care să poată reacționa mai rapid. Catalogăm totul în jur aproape fără să ne dăm seama. Facem la fel și cu oamenii din jur. Și e al naibii de greu să schimbăm ce scrie pe eticheta pe care o atașăm oamenilor.

Ce am învățat la școală

„Tocilar” a fost prima etichetă pe care mi-o amintesc. De ce am primit-o? Pentru că profesorii mă dădeau drept exemplu. Pentru că luam note bune. Doar că acestea nu venea din faptul că toceam materiile. Culmea, dacă mai citeam o dată lecția acasă. În schimb, eram foarte atent în clasă și asta mă ajuta să fixez lucrurile importante în memorie. De aceea nu prea înțelegeam de ce eram etichetat drept tocilar. Oricum, mie îmi plăcea ceea ce învățam. Am fost „tocilar” o perioadă și în facultate, dar de această dată eram căutat, fiindcă nu lipseam și, înainte de examene, eram sursa ideală de cursuri. Aceeași etichetă, atitudini diferite.

Etichete la job

Când am ajuns apoi, la job, în prima funcție de „conducere” (nimic extraordinar, eram doar șef de tură peste încă doi oameni), am aflat că oameni din alte departamente mă considerau „prea moale”. Adică n-aveam stofă de șef.

Pentru mine, însă, important era ca lucrurile să iasă bine și pentru asta mă bazam pe colegii mei, cu care vorbeam de la egal la egal, fără a ridica vocea sau fără a încerca să mă impun doar prin atitudine. Munca mea vorbea de la sine, iar colegii mă apreciau tocmai pentru că nu mă schimbasem de când ajunsesem cu o treaptă deasupra lor.

Lecțiile vieții

Am aflat repede că fiecare om este mult mai complex decât o simplă etichetă. Ne schimbăm, evoluăm și descoperim permanent lucruri despre noi. Dacă am trăi doar pentru le a demonstra ceva celor din jur, am ajunge să uităm ce ne dorim cu adevărat.

Am învățat (tocilar în continuare) că etichetele nu ne definesc. Importante sunt alegerile noastre, caracterul și modul în care ne construim propriul drum în viață. Contează să vedem dincolo de zgomot. Etichetele e bine să rămână pe caiete.

Succesul nu este doar despre ce vedem la suprafață. Este despre muncă, eșecuri, momente de cumpănă și puterea de a merge mai departe. Reality Check este locul unde normalizăm dificultățile din carieră și învățăm unii de la alții. Pentru că uneori avem nevoie să știm că nu suntem singurii care greșesc.