Biz Reality Check – Marius Pușcasu: „În momentul în care te oprești din a investi în tine și în dezvoltarea ta, impactul nu va fi doar asupra ta, ci asupra tuturor celor din jurul tău”

Biz Reality Check – Marius Pușcasu: „În momentul în care te oprești din a investi în tine și în dezvoltarea ta, impactul nu va fi doar asupra ta, ci asupra tuturor celor din jurul tău”

Reading Time: 6 minute

Sunt multe momente în care, doar a privi în jur aduce multă nesiguranță și iz de eșec în viețile noastre profesionale.

Câteodată, parcă toți ceilalți le fac pe toate bine. Proiecte de succes și echipe fericite, conferințe cool, birouri dichisite cu cafele frumos aranjate lângă laptop. Totul pare ușor. Totul pare „așa cum trebuie”. Însă, de multe ori, realitatea profesională rămâne nespusă.

Există și zile în care nu ai energie să răspunzi la un e-mail. Proiecte care eșuează. Momente în care simți că ai ajuns la limită și nu știi dacă mai poți continua. Gânduri care te macină noaptea, deși ziua le ascunzi bine în spatele unui „Sunt ok”. Și totuși, ele sunt cele care ne formează cu adevărat.

Despre asta e Reality Check. Despre partea nevăzută a carierei și a succesului. Despre normalizarea eșecului. Despre ce învățăm când lucrurile nu merg bine. Despre cât de greu e uneori să rămâi pe drumul tău, dar și despre puterea de a o lua de la capăt. Pentru că, în realitate, nu doar victoriile ne definesc, ci și greutățile prin care trecem.

Primul partener curajos, care vorbește, prin oamenii săi, deschis despre eșec este Provident. Astăzi, un interviu cu Marius Pușcasu, Business Leader, departamentul Vânzări.

Ce te definește pe tine în viața profesională?

Personal și profesional au mereu tendința să se influențeze. Pentru mine nu există să fiu cumva în viața profesională și să nu se resimtă în vreun fel și la nivel personal. Sunt același om, până la urmă. Așa că simt că ce mă definește e ceva ce ar recunoaște și un coleg și un prieten.

În primul rând, perseverența, mai ales în fața provocărilor cărora alții au tendința să spună că nu se poate sau că sunt imposibil de realizat.  

Apoi, preocuparea constantă pentru dezvoltarea mea. Cred că învățarea, cunoașterea și evoluția personală sunt cruciale, mai ales dacă ne dorim să avem impact pe termen lung.

Al treilea, să dau mai departe –  nu doar cunoștințe, ci și timp ori energie – oamenilor din jur, fie că sunt din echipa mea, din companie sau din afara ei. Am convingerea că în fiecare om există o variantă și mai bună, iar eu încerc mereu să o pun în lumină prin cine sunt și ce aduc valoros pentru el.

Cum ai defini eșecul, dacă ai putea să rescrii definiția din dicționar?

Varianta scurtă, de citat motivațional: Fiecare cădere sau nereușită este o șansă de a te ridica mai puternic în fața următoarelor provocări.

Varianta trăită pe pielea mea: Toate lucrurile care ,,ni se întâmplă” sunt rezultatele acțiunilor și cuvintelor noastre, inclusiv sau mai ales când nu ne vede nimeni. Practic, trebuie să-ți asumi responsabilitatea pentru ce faci și ce spui pe termen lung, nu doar pe moment. Viața nu se resetează cu fiecare răsărit. Partea bună este că, de fiecare dată când ești asumat, înveți, crești, te maturizezi, acumulezi experiență. Toate astea nu fac decât să te hrănească pe tine, cel din viitor, care va avea curaj să se expună la provocări și mai mari.

Care a fost cel mai mare eșec care te definește astăzi ca profesionist, poate chiar ca om?

Un eșec care m-a definit profund, atât profesional, cât și personal, a fost prima mea experiență reală de conducere a unei echipe de vânzări.

Am început în vânzări ca agent, într-un rol în care rezultatele veneau firesc, bazate pe abilitățile mele de comunicare, orientarea către oameni și focusul pe rezultate. Tranziția către leadership a venit rapid, iar odată cu ea și o schimbare majoră de responsabilitate: nu mai era vorba despre performanța mea individuală, ci despre capacitatea mea de a genera rezultate prin alți oameni.

Privind înapoi, îmi dau seama că în acel moment aveam multă încredere, dar prea puțină experiență reală de leadership. Eram convins că abordarea mea este corectă și că lipsa rezultatelor ține mai degrabă de oameni, nu de mine. Din această perspectivă rigidă am luat decizii care au dus, în timp, la pierderea unor oameni valoroși din echipă.

A fost un moment dificil, cu impact emoțional și operațional. Atunci am înțeles, poate pentru prima dată cu adevărat, că leadershipul slab se plătește direct în retenție, motivație și rezultate. A fost punctul în care am realizat că, fără o investiție reală în mine și în înțelegerea oamenilor, nu aveam cum să construiesc ceva sustenabil pe termen lung.

Cum te-ai simțit în perioada aceea?

A fost o perioadă dificilă, pentru că duceam două lupte în paralel.
Una era internă – o confruntare cu mine însumi, în care începea o schimbare reală și în care eram complet scos din zona de confort. Cealaltă era externă – presiunea de a reconstrui, de a livra rezultate și de a demonstra că „se poate”.

La început, sentimentul dominant a fost dezamăgirea, combinată cu tendința firească de a căuta vinovați sau scuze. Încercam să rezolv lucrurile dintr-o poziție de acuzare, dar și de salvator în același timp, cu gândul „lasă că arăt eu cum se face”.

Pe măsură ce am început să investesc în mine și să acumulez cunoștințe și experiență, lucrurile s-au schimbat natural. Comunicarea a devenit mai deschisă, am început să înțeleg mai bine nevoile fiecărui om din echipă și să caut soluții reale, asumate și acceptate de toți. Am învățat să ofer autonomie, încredere și spațiu oamenilor performanți, iar asta a schimbat dinamica echipei.

Care a fost lecția valoroasă pe care ai învățat-o din această experiență?

Mi-a rămas întipărită o idee care are impact pozitiv asupra mea și astăzi:
„Să-ți fie teamă de omul care a citit o singură carte.”

În acel moment, eu eram acel om. Aveam convingeri rigide despre cum ar trebui să funcționeze oamenii și echipele, iar această rigiditate îmi limita capacitatea de a conduce eficient.

Lecția majoră a fost că leadershipul înseamnă deschidere continuă către învățare. Atunci când îți pui întrebări, când asculți perspective diferite și când ești dispus să-ți ajustezi stilul, impactul nu se vede doar la tine, ci la nivelul întregii echipe.

Am înțeles că dezvoltarea mea personală se reflectă direct în dezvoltarea oamenilor din jurul meu și, implicit, în performanța businessului.

Ce te-a motivat să mergi mai departe în momentele grele pe care le-ai avut?

Au fost mai mulți factori, dar doi au fost decisivi.

Primul a fost soția mea. M-a susținut constant și m-a încurajat în tot ce am făcut. Eram amândoi la început de drum, construind o familie și având o dorință reală de a reuși. Sprijinul și încrederea ei au contat enorm, pentru că mi-au oferit liniștea și spațiul necesare pentru a mă concentra pe dezvoltarea mea.

Al doilea factor a fost acumularea de informație și progresul vizibil. Puteam vedea clar cum cresc, pas cu pas, similar cu momentul în care observi cum se dezvoltă o plantă în grădină. Această evoluție mă alimenta atât de puternic, încât ajungeam să pierd noțiunea timpului și să nu mai simt oboseala.

Ce faci acum diferit?

Astăzi funcționez pe baza unui sistem clar de dezvoltare continuă. Nu trece nicio săptămână fără să investesc în mine, fie prin învățare, fie prin discuții structurate cu oameni performanți, cu perspective diferite de ale mele.

Creez intenționat contexte de dialog în care aduc în discuție subiecte sensibile pentru mine, tocmai pentru a-mi lărgi perspectiva și a evita rigidizarea în decizii.

În același timp, acord o atenție mare disciplinei personale și grijii față de sănătatea mea fizică și mentală. Cred cu tărie că leadershipul sustenabil nu poate exista fără energie, claritate mentală și echilibru fizic.

Dacă ar fi să alegi o abilitate esențială pentru succesul în rolul tău, care ar fi aceea?

Cred că succesul meu vine din perseverența de a duce lucrurile până la capăt, combinată cu obiceiul de a pune constant întrebarea „de ce?”.

Această întrebare revine obsesiv până când ajung la un răspuns onest și la o soluție solidă, în care putem avea încredere atât eu, cât și echipa mea. Când poți răspunde sincer la „de ce facem ceea ce facem?”, direcția devine clară, iar obiectivele sunt deja pe jumătate atinse.

Pentru un om aflat în rolul tău, sau nu, care ar fi perspectiva valoroasă?

Sunt două perspective care mă ghidează zilnic.
În primul rând, e important să dai 100% în tot ceea ce faci, indiferent de rolul pe care îl ai, astfel încât oamenii din jur să simtă că ai fost cu adevărat prezent.

A doua perspectivă sintetizează, de fapt, întreaga discuție: în momentul în care te oprești din a investi în tine și în dezvoltarea ta, impactul nu va fi doar asupra ta, ci asupra tuturor celor din jurul tău – mai ales dacă ești într-o poziție de leadership.

Și când vorbesc despre leadership, nu mă refer doar la cel profesional. Leadership există și acasă, în familie, mai ales atunci când ai copii, care au nevoie să vadă în tine cea mai bună versiune a ta. Un om care le arată că eșecul te poate face mai bun și care le lărgește orizontul asupra lumii, cu toate avantajele și provocările ei.

Succesul nu este doar despre ce vedem la suprafață. Este despre muncă, eșecuri, momente de cumpănă și puterea de a merge mai departe. Reality Check este locul unde normalizăm dificultățile din carieră și învățăm unii de la alții. Pentru că uneori avem nevoie să știm că nu suntem singurii care greșesc.