Burnout: boala omului modern

Cu siguranță, cu toții am auzit de Burnout. Dar ce înseamnă mai exact și cum se manifestă acest sindrom care afectează din ce în ce mai mulți români? Am discutat despre impactul și manifestările acestuia cu doi psihoterapeuți, Oana Nicolau și Vlad Ionescu, din cadrul Clinicii Oana Nicolau, cea mai mare clinică de sănătate emoțională din țară.

Așteptările și sarcinile neclare, diferențele foarte mari între valorile companiei și valorile angajatului, extreme în ritmul activității, lipsa resurselor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor, lipsa controlului asupra deciziilor care afectează poziția angajaților – sunt câțiva dintre factorii care duc la apariția sindromului de Burnout.

Clinica Oana Nicolau a demarat în primăvară o campanie națională de testare a sănătății emoționale a românilor. Programul constă într-un test complex de evaluare psihologică, cu aplicabilitate periodică și poate fi accesat atât sub forma unui abonament corporate, oferit de companii angajaților, cât și sub forma unui abonament individual. Astfel, clienţii vor putea afla din timp care este gradul de depresie, de anxietate şi vor primi recomandări clare şi instrumente pentru a preîntâmpina o situaţie de blocaj emoţional, să nu ajungă, spre exemplu, la starea de burnout, cu care corporatiştii se confruntă de foarte multe ori. Un astfel de pachet costă 270 de lei, iar evaluarea durează 100 de minute.

Ce înseamnă sindromul Burnout și cum poate fi acesta identificat?

Vlad Ionescu

Vlad Ionescu: Sindromul burnout a ajuns să fie privit ca boala profesională a omul modern, un fenomen care afectează un procent semnificativ din populația activă. Estimările la nivel global arată că jumătate dintre adulți se simt copleșiți de volumul mare de sarcini de la locul de muncă. Dacă în trecut sindromul era asociat anumitor categorii profesionale, precum medici sau asistenți sociali, acum se observă că acesta poate afecta orice persoană expusă la un stres de lungă durată, cumulat cu insatisfacție profesională.

La origine, termenul de ”burnout” a fost introdus în anii 1970 pentru a descrie consecințele stresului sever și prelungit, caracterizat prin epuizare, lipsă de motivație și de interes pentru sarcinile de serviciu și productivitate redusă. Astăzi, termenul de ”burnout” este folosit din ce în ce mai des pentru a face referire la anumite simptome care apar în urma unei perioade de stres cronic în activitatea profesională a unei persoane, indiferent de domeniu. Nu există un diagnostic psihiatric oficial și termenul nu este consacrat în lumea psihiatriei, în acest moment simptomele de ”burnout” suprapunându-se în mare parte cu cele ale unui episod depresiv. În medicină, ediția din 2018 a ICD (International Classification of Diseases) a acordat un cod (Z73 – Probleme legate de dificultăți în managementul vieții) pentru care a oferit ca termen sinonim „burnout”.

Majoritatea definițiilor și descrierilor oferite până acum au trei elemente în comun:

Epuizare: lipsă de energie, persoana se simte stoarsă, sfârșită, simte că nu mai face față cerințelor celor din jur. Poate include dureri fizice.

Lipsă de interes și motivație pentru activitățile profesionale: jobul devine din ce în ce mai frustrant, persoana afectată se implică din ce în ce mai puțin în activitate și în relațiile cu colegii, se distanțează emotional.

Performanță redusă: persoana afectată nu se poate concentra la fel de ușor ca altădată, chiar și sarcini altădată mărunte îi par foarte dificile.

Care sunt primele simptome prin care se manifestă?

V.I.: Persoana poate începe să neglijeze sarcinile de serviciu, să fie din ce în ce mai critică în raport cu mediul de lucru, să absenteze nemotivat și, în general, să aibă o stare emoțională negativă în cea mai mare parte a timpului. În sinea sa, angajatul afectat de burnout simte că nu este suficient de bun, că orice efort al său este în zadar.

Sunt pacienți care în această perioadă au început să ia masiv în greutate sau să aibă ticuri nervoase precum scrâșnitul din dinți.

Care sunt primii pași de urmat și în ce constă tratamentul?

Oana Nicolau

Oana Nicolau: Primii pași presupun acțiuni din partea persoanei afectate: gestionarea mai bună a programului de lucru, mai multă odihnă, mai mult timp investit în alte domenii ale vieții în afară de cel profesional, evaluarea opțiunilor pe care le are la muncă pentru a accesa un mediu de lucru mai puțin epuizant, ajustarea atitudinii personale față de locul de muncă, evaluarea abilităților, intereselor și planurilor de viitor. Dacă aceste acțiuni nu dau rezultatele dorite și starea se accentuează, următorul pas ar consta într-o evaluare amănunțită a stării de funcționare a persoanei, pentru a putea, ulterior, dezvolta o intervenție psihoterapeutică și, dacă este cazul, medicamentoasă, personalizată și țintită pe dificultățile specifice cu care persoana se confruntă. Nu există un protocol de intervenție pentru ”burnout” susținut de cercetări, dar există protocoale foarte bine puse la punct pentru depresie care propun o abordare multidisciplinară ce include psihoterapie și, atunci când este cazul, și tratament medicamentos.

Care este cel mai eficient remediu contra burnout-ului?

O.N: Este necesar ca orice remediu să fie conceput în funcție de simptomele și originea apariției problemelor pentru a fi eficient. O intervenție psihoterapeutică, de exemplu, ia în calcul simptomele curente, sursele de stres prezente în viața persoanei, felurile în care persoana face față acestor surse de stres și resursele de care persoana dispune. O intervenție care bifează toate aceste necesități și care reușește să implice persoana în procesul de recuperare poate fi considerată o intervenție eficientă.  

Ce pot face companiile pentru a preveni situațiile în care angajații ajung la Burnout?

O.N.: Există anumiți factori de risc pe care o companie ar trebui să facă un efort să îi poată gestiona:  lipsa resurselor necesare pentru îndeplinirea sarcinilor și lipsa controlului asupra deciziilor care afectează poziția angajaților; așteptările neclare, sarcinile neclare; colectiv disfuncțional; diferența foarte mare între valorile companiei și valorile angajatului; extreme în ritmul activității: fie o poziție în care toate sarcinile sunt monotone, fie una în care nimic nu e stabil și predictibil și haosul înconjoară angajatul. Controlul acestor factori poate crește satisfacția angajaților.

Totuși, se observă că și în România companiile au devenit tot mai interesate de sănătatea mintală a angajaților lor și caută soluții pentru a-i ține departe de burnout. Numărul firmelor care organizează pentru angajații lor cursuri de wellbeing corporativ, sesiuni de consiliere sau de coaching a crescut semnificativ în ultimii ani. Un semn că managerii și oamenii din departamentele de HR au înțeles că au investit mult în instruirea oamenilor și dacă îi lasă să se suprasolicite își pierd banii.

Cine sunt cei mai afectați de burnout? Femeile sau bărbații? La ce vârstă se manifestă preponderent? După câți ani de muncă?

V. I.: Există o dezbatere aprinsă în comunitatea științifică legată de definirea unui diagnostic oficial, având în vedere că majoritatea simptomelor de burnout se suprapun cu cele ale unui episod depresiv și că numeroase studii au demonstrat eficacitatea intervențiilor pentru depresie în tratarea burnout-ului. În câteva țări din lume, începând cu Suedia, acest fenomen este considerat un motiv valid pentru acordarea unui concediu medical. Dezbaterea, așadar, nu este legată de existența propriu-zisă a afecțiunii, toată lumea e de acord că este un fenomen real și care afectează un procent semnificativ din populație, ci de încadrarea afecțiunii și elaborarea unor protocoale de intervenție specializate.

Dacă luăm în calcul statisticile despre depresie, prevalența estimată a acestei afecțiuni este între 4% și 7% din populația generală la nivelul Uniunii Europene, de două ori mai mult în rândul femeilor decât al bărbaților și cu cea mai mare concentrare de cazuri în intervalul de vârstă 40 – 45 de ani.

Sunt anumite domenii / industrii mai predispuse la acest fenomen?

V.I.: În primul rând, domeniile pentru care acest termen a fost folosit inițial sunt cele în care activitățile principale presupun dedicarea timpului și efortului pentru a ajuta alți oameni. Dacă în trecut burnout-ul apărea mai ales în rândul medicilor, asistenților sociali sau psihologi, în ultimii ani a început să fie răspândit mai ales printre angajații companiilor multinaționale, unde competiția este mare. De altfel, orice mediu de lucru în care angajații sunt suprasolicitați, insuficient recompensați sau stimulați sau în care condițiile contribuie la acumularea stresului reprezintă un factor de risc, indiferent de industrie sau domeniu.

Un angajat care muncește încontinuu de doi ani, fără concediu și fără să fi beneficiat de o mărire salarială are mari șanse să ajungă la burnout. 

Deși am putea crede că cei cu funcții de conducere sunt mai expuși, realitatea arată că sindromul burnout nu vizează doar o anumită categorie socială. Vulnerabili sunt atât angajații cu venituri ridicate, cât și cei care câștigă puțin. Oamenii care muncesc doar pentru a-și putea plăti facturile și hrana zilnică își pierd rapid optimismul și nu mai reușesc să găsească bucurie în lucrurile mici.

Este un fenomen care a luat amploare în ultimii ani în România sau este vorba, mai degrabă, de o evoluție constantă?

V.I.: Consider că în ultimii ani, pe de-o parte, sănătatea mintală a devenit un subiect deschis și discutat și, pe de altă parte, piața muncii a devenit semnificativ mai competitivă în multe domenii. Deși ambele elemente au crescut vizibilitatea acestui fenomen, nu putem ști care dintre ele a avut o pondere mai mare. Am putea spune, mai degrabă, că fenomenul a avut o creștere constantă, dar interesul crescut al populației pentru sănătatea mintală i-a oferit amploare.

În plus, având în vedere că acest sindrom a primit abia în acest an prima recunoaștere oficială, este greu de evaluat câte persoane sunt afectate. Specialiștii sunt de părere că unul din 20 de angajați ar suferi de burnout.

În Clinica Oana Nicolau, spre exemplu, în prezent, aproape jumătate dintre clienți au apelat la sedințe de psihoterapie deoarece se simt stresați la locul de muncă sau copleșiți de volumul mare de sarcini. Spre comparație, în urmă cu 7 ani, 30% din numărul total de clienți se confruntau cu aceste probleme. 

Comparativ cu alte țări, cât de răspândit este fenomenul acesta în România?

O.I: Nu există studii suficient de reprezentative pentru populația României care să își propună să măsoare ”burnout”-ul, dar având în vedere suprapunerea dintre simptomele de burnout și depresie, putem privi studiile care vizează depresia și iau în calcul și măsura în care această afecțiune are un impact negativ asupra vieții profesionale. Un asemenea studiu realizat la nivelul Uniunii Europene în anul 2010 plasează prevalența depresiei în populația Uniunii Europene pe o perioadă de 12 luni la 4,6%, în timp ce un studiu al Organizației Mondiale a Sănătății estimează prevalența depresiei în populația românească în 2017 la 5%. 

Foto: © Studio Grand Ouest Dreamstime.com