Care sunt cele mai frecvente provocări de sănătate mentală cu care se confruntă antreprenorii

Care sunt cele mai frecvente provocări de sănătate mentală cu care se confruntă antreprenorii

Reading Time: 6 minute

Antreprenoriatul este, de cele mai multe ori, povestit prin cifre, creștere, curaj și libertatea de a construi pe cont propriu. Mai rar este privit prin lentila presiunii psihologice pe care o aduce: responsabilitatea permanentă, incertitudinea financiară, deciziile grele, singurătatea liderului și dificultatea de a păstra un echilibru real între business și viața personală. Pentru aceasta, antreprenorii nu sunt unele dintre cele mai puternice persoane, deși așa se afișează, ci sunt persoane vulnerabile care au nevoie și de ajutor de specialitate.
Am stat de vorbă cu Sorana Kapusta, psihoterapeut și fondatoare The Hive, pentru a afla care sunt problemele cu care se confruntă antreprenorii și ce soluții ar putea exista.

Din experiența ta, care sunt cele mai frecvente provocări de sănătate mentală cu care se confruntă antreprenorii?

Într-adevăr, antreprenoriatul este văzut deseori din afară ca o poziție lipsită de griji, fara program 9-17. Este o discuție foarte amplă și interesantă — cea despre diferențele psiho-sociale dintre angajați și antreprenori.

Antreprenoriatul implică o mentalitate și o organizare internă care să poată susține un grad ridicat de responsabilitate si imprevizibilitate. Ce înseamnă asta? Practic, înseamnă salariile și taxele lunare, organizarea proceselor interne, asumarea responsabilităților derivate din obligații (contracte, servicii, etc.), într-un climat nu întotdeauna stabil, cu presiuni mari și cu standarde foarte ridicate-stabilite de mari companii internaționale.
Ce văd la majoritatea antreprenorilor de succes este că au reușit să creeze un echilibru între viața privată și cea profesională, că și-au asumat responsabilitățile într-un mod sănătos — fără să le neglijeze, și în același timp fără să se sacrifice pentru obiective.

Antreprenoriatul este un maraton de cursă lungă, și din păcate mulți oameni cred că e un efort care se termină odată cu lansarea produsului, a serviciului, a ideii. A întreține o afacere de succes este cu totul altceva fata de a lansa una, iar provocările de sănătate mentală stau deseori în oboseala acumulată fără timp și posibilitate de odihnă sau resursare, în depresie, anxietate.

Mulți fondatori vorbesc despre un sentiment de singurătate, chiar și atunci când conduc echipe mari. De unde vine această izolare și cum poate fi gestionată?

Izolarea apare deseori din organizarea ierarhică și e cumva naturală. Realitatea este că antreprenorul și angajații săi au două poziții de viață complet diferite. Într-un fel, putem compara singurătatea antreprenorului cu cea a părintelui aflat în poziția de responsabilitate, față de copiii săi.
Orice structură are nevoie de o organizare stabilă și de lideri responsabili, la care angajații să privească cu încredere. Multe dintre responsabilitățile și presiunile poziției de lider nu pot fi împărtășite cu întreaga echipă, iar acest lucru se întâmplă din diverse motive, cunoscute de fiecare antreprenor în parte. Ce derivă de aici este o separare discretă, unde antreprenorul rămâne cu responsabilitatea, diferit de echipă — de unde și singurătatea.

Anxietatea legată de incertitudine și responsabilitate financiară este aproape constantă în business. Cum poate un antreprenor să facă diferența între “stres funcțional” și un început de burnout?

Foarte bună întrebare, pentru că situațiile de burnout au devenit noua normalitate.
Stresul funcțional este resimțit în corp ca energie, chef de muncă, poate chiar entuziasm. El este cel care ne face să funcționăm optim și nu este continuu. Odată ce task-urile sunt terminate sau prioritizate, încet-încet resimțim oboseala în corp, nevoia de resursare (prin resursare înțelegem obiceiuri și activități care aduc energie, liniște, inspirație etc.). Pot fi odihnă, sport, o plimbare, o conversație cu un prieten, orice aduce o stare de bine, individual fiecăruia.
Consumul fără resursare duce la burnout. Când îmi ignor corpul, emoțiile și mintea, nu mă odihnesc, mai beau o cafea, continui programul fără să re-prioritizez taskurile și pentru mâine, atunci e doar o chestiune de timp până ajung la burnout.
Și nici măcar burnoutul nu este problema majoră, ci ce se ascunde sub el: de multe ori sunt cauze care nu țin de job — o depresie funcțională, o lipsă temporară de sens, pierderi repetate neprocesate (divorțuri, decese, pierderi financiare). Tot ce se strânge pe dedesubt si ramane neprocesat devine un consum, constient sau nu. Jobul ajunge sa fie o modalitate de a petrece timp într-un mod funcțional și productiv, fără a mă gândi la lucrurile care dor. Pot, pentru că sunt foarte ocupat. 

Există anumite tipare de personalitate care îi fac pe antreprenori mai vulnerabili la epuizare sau anxietate?

Cred că da, aș spune că o personalitate dominant anxioasă este mai predispusă la epuizare. În același timp, cu un management intern corect și o resursare optimă, o personalitate anxioasă va crea un mediu stabil și responsabil în propria organizație, deci e o sabie cu două tăișuri. 

În cultura de business există încă ideea că vulnerabilitatea este un semn de slăbiciune. Cum poate un lider să vorbească despre sănătatea lui mentală fără să simtă că își pierde autoritatea?

Un antreprenor își poate asuma responsabilitatea asupra propriei vulnerabilități. Cu alte cuvinte, poate dezvălui organizației sale detalii despre propria situație, alături de soluțiile pe care le-a găsit.
Există profesioniști care se ocupă de sănătatea mentală în organizații, și uneori este nevoie de medierea unei persoane străine de procesele interne ale organizației. Văd din ce în ce mai multe companii românești care apelează la astfel de servicii și cred că e o idee foarte bună.

Care sunt semnalele timpurii pe care un antreprenor ar trebui să le observe la el însuși înainte ca lucrurile să degenereze în burnout sau depresie?

Semnele vin întotdeauna pe trei căi: corp, gânduri, emoții. Atunci când corpul dă semne, e important să devenim atenți — oboseală, scădere/creștere în greutate, lipsa somnului sau prea mult somn, consumul excesiv de cafea sau energizante sunt indicii pe care corpul le dă înainte de a degenera. Apoi, gândurile: repetitive, ruminative, îngrijorări excesive. Și, bineînțeles, emoțiile: anxietate prelungită, tristețe, lipsă de sens, percepția că fac lucrurile degeaba, lipsa motivației.

Ce rol joacă echilibrul dintre viața personală și cea profesională în sănătatea mentală a unui fondator — și cât de realist este acest echilibru în etapele de creștere accelerată?

Perioadele de creștere accelerată ar fi bine să rămână doar perioade, însă deseori ele se transformă în noul fel de funcționare al antreprenorului. Ideal ar fi ca orele de lucru și casa să rămână separate și, pe cât posibil, neschimbate. În acest fel ne putem oferi o predictibilitate a zilei, a săptămânii, iar sistemul nostru nervos învață că acesta e timpul de lucru, celălalt de odihnă, acum mă voi uita la un film cu familia. E importantă, de asemenea, prioritizarea responsabilităților, delegarea lor către restul echipei, minimizarea pe cât posibil a micromanagingului, pentru că acesta presupune ca antreprenorul să ducă responsabilitatea rezolvării și predării lor.
E realist acest obiectiv și mulți antreprenori reușesc să îl obțină. Presupune multă disciplină, înțelegerea problemelor așa cum sunt și nu așa cum am vrea să fie, acceptarea limitărilor de timp și energie și prețuirea propriei funcționări optime.

Ce tipuri de suport funcționează cel mai bine pentru antreprenori: terapie, coaching, grupuri de suport, mentoring? Cum alegi ce ți se potrivește?

Cred că terapia individuală funcționează foarte bine, apoi coachingul organizațional, unde antreprenorul să capete o perspectivă diferită, nouă, asupra oamenilor cu care lucrează și a proceselor operaționale.
Am văzut grupuri de suport de antreprenori, mi-aș dori să existe mai multe în România, cred că ajută foarte mult.

Cum pot antreprenorii să construiască un “sistem de siguranță” personal — obiceiuri, oameni, rutine — care să îi ajute să rămână funcționali pe termen lung?

Cred că, în primul rând, trebuie să ne acceptăm limitările și să nu le vedem ca pe niște handicapuri. Să cultivăm cât mai mult dorința de a avea o viață cu un ritm constant, predictibil — pe cât posibil. Mă gândesc deseori că întrebarea “Ce e posibil acum?” face mai mult sens decât “Ce ne dorim acum?”. Deși inițial poate părea limitată, lipsită de entuziasm, de fapt “Ce e posibil acum” oferă cu mult mai multe variante responsabile și constructive. Pentru că pe lângă ce e posibil de făcut acum, putem merge către ce ne dorim, înțelegând că avem nevoie de resurse în plus. Iar acestea pot fi cultivate sau obținute. De multe ori punem presiune foarte multă pe noi înșine pornind de la premise nerealiste și fără să ne considerăm nevoia de resurse proprie.

Dacă ar fi să dai trei recomandări simple, aplicabile imediat, pentru un antreprenor care simte că este aproape de epuizare, care ar fi acelea?

1. Să mă opresc din tot ce fac pentru câteva zile. Să mă odihnesc, și cu forța dacă e nevoie. De multe ori lipsa odihnei este principala problemă, sistemul meu nervos are nevoie de ajutor.
2. Apoi, să fac o analiză asupra lucrurilor care îmi iau cel mai mult timp/energie. Sunt necesare? Sunt necesare acum? Am nevoie de ajutor? Pot să deleg? Ce este cu adevărat posibil în acest moment?
3. Acceptarea faptului că o companie sănătoasă are nevoie de un lider sănătos, și că efortul meu e contraproductiv dacă nu am grijă de mine. Antreprenoriatul nu trebuie să fie un sacrificiu personal, ci o alegere sănătoasă, echilibrată, de viață.