Cătălin Guriță, GMCID: Cifrele arată că economia românească nu este în criză

Cătălin Guriță, GMCID: Cifrele arată că economia românească nu este în criză

Reading Time: 4 minute

Economia României nu este imună la provocări, dar nici nu este lipsită de reziliență, după cum arată chiar cifrele. Dar diferența dintre economia reală și percepția publică poate amplifica artificial riscurile economice.

de Cătălin Guriță, partener fondator al firmei de avocatură GMCID

O creștere nesemnificativă a numărului de insolvențe în 2025 comparat cu anul anterior, fără companii mari sau companii de impact intrate în insolvență, cu o lichiditate crescută în piață, cifrele nu arată o țară în criză.

Discursul din ce în ce mai alarmist din spațiul public care nu se potrivește cu datele ce caracterizează reziliența unei economii, poate crea însă premisele unei crize, de aceea este extrem de important ca aceste cifre să fie privite și explicate în ansamblul lor, nu în regim continuu de bad breaking news.

Număr mic de insolvențe din 2025 comparat cu anul anterior

Numărul societăților comerciale și al persoanelor fizice autorizate intrate în insolvență în anul 2025 a fost de 7.553, în creștere cu 3,84% față de 2024 când numărul a fost de 7.274, potrivit datelor Oficiului Național al Registrului Comerțului (ONRC) – dar creșterea este una firească dacă ne raportăm la industriile în care acestea activau și inclusiv la numărul de firme nou înființate dar și la capitalizarea și activele firmelor care au intrat în insolvență.

Numărul înmatriculărilor de persoane fizice autorizate și persoane juridice a ajuns la 126.756 în primele zece luni din 2025, în creștere cu 21% față de aceeași perioadă a anului trecut, potrivit datelor publicate de Oficiul Național al Registrului Comerțului (ONRC)

Așadar, fără a avea vreo insolvență a unei companii de impact în economie, sau fără a avea o insolvență a unei companii mari, datele indică un ciclu firesc de curățare a economiei de acele companii care dintr-un motiv sau altul nu au ajuns sa performeze.

Rata creditelor neperformante este încă bună

Rata creditelor neperformante (NPL) în cazul firmelor a ajuns la aproximativ 5,1% în septembrie 2025, în creștere de la 3,8% cu un an înainte, conform Băncii Naționale a României.

Cu toate acestea, la nivelul întregului sistem bancar rata NPL nu este una îngrijorătoare. Un alt detaliu adus de cifre este că o bună parte din aceste credite neperformante aparțin IMM-urilor, adică exact segmentului care din diverse motive este predispus la a nu face față anumitor șocuri și uneori nici chiar unor corecții firești în anumite perioade – lipsa de experiență antreprenorială, dependența peste medie de alți jucători din piață care din cauza acestei anxietăți de care vorbim cresc termenele de plată sau își reduc anumite bugete de cheltuieli fără vreun motiv anume real, ci doar clamând prudența. Contextul geopolitic dar și contextul politic intern de anul trecut au condus la crearea unei stări generalizate de panică, lucru care se observă în datele recente care indică unele ieșiri de capital care nu au altă justificare.

Banii există în economie

În ciuda anxietății din discursul public, cifrele arată o situație diferită. Potrivit datelor agregate din sistemul bancar, companiile din România au rămas și în anul 2025 cu mai mulți bani în conturi decât nivelul stocului de credite acordat de bănci.

La finalul anului trecut, situația era următoarea:

• soldul total al creditelor corporate a ajuns la aproximativ 242 miliarde lei
• depozitele bancare ale companiilor au atins aproximativ 265 miliarde lei

Cu alte cuvinte, firmele aveau economii în bănci cu circa 23 miliarde lei mai mari decât nivelul creditelor contractate la nivel corporate.

Această tendință de păstrare a cashului care depășește apetitul pentru contractarea unor credite noi persistă de mai mulți ani și indică existența unei rezerve de lichiditate în sectorul privat – o realitate rar menționată în analiza publică. Sau, atunci când este menționată este pusă eronat pe seama unei performanțe slabe a sistemului bancar care nu creditează suficient economia sau pe seama decapitalizării firmelor din România care devin nebancabile.

Situația este însă similară și în cazul populației. Depozitele în lei ale gospodăriilor au depășit 266 miliarde lei în decembrie 2025, la care se adaugă depozite în valută echivalente cu peste 144 miliarde lei.

Chiar și luate separat, depozitele populației în lei indică economii de peste 200 miliarde lei în sistemul bancar.

Economia reală vs. economia percepută

Această disonanță între indicatorii de lichiditate și narativul public dominant ridică o întrebare esențială: cât din riscul economic actual este generat de fundamente – și cât de percepție sau de această anxietate generată de Bad Breaking News?

Economiile moderne funcționează nu doar pe baza capitalului, ci și pe baza încrederii, economia fiind o știință socială nu una reală, fiind mai mult psihologie decât aritmetică – experiența recentă pe care am avut-o cu măsurile adoptate de Guvernul României în vara anului trecut ne demonstrează acest lucru.

Atunci când discursul public este dominat aproape exclusiv de indicatori negativi se întâmplă următoarele lucruri:

• investitorii amână proiecte;
• antreprenorii amână plățile;
• băncile devin mai prudente sau chiar își pierd interesul de a credita mediul antreprenorial (mai ales în vremuri cu dobânzi ridicate și cu necesar mare de acoperire a deficitelor publice);
• companiile își reduc planurile de expansiune și investițiile;
• consumatorii temperează cheltuielile.

Toate acestea se petrec nu neapărat pentru că economia s-ar fi contractat semnificativ, ci doar pentru că ei se așteaptă să o facă, pornind de la știrile zilnice. Aceasta este dinamica clasică a unei crize auto-împlinite. În acest context, un discurs public disproporționat negativ poate deveni el însuși un factor de risc macroeconomic, prin impactul asupra deciziilor de investiții și consum.

În concluzie, economia României nu este imună la provocări, dar nici nu este lipsită de reziliență. Într-un moment în care consolidarea fiscală este inevitabilă, menținerea încrederii în economia reală devine nu doar o chestiune de comunicare publică — ci o componentă esențială a stabilității economice. Pentru că, uneori, crizele economice nu încep în bilanțuri ci încep în așteptări și percepții.

Ilustrație: 347490302 © Danawanone | Dreamstime.com