Câte bănci se vând în 2018?

Se anunță un an agitat în sistemul bancar românesc, la finalul căruia este foarte probabil să avem mai puține bănci. Cine vinde, cine cumpără și cine vrea să iasă de pe piața bancară din România în 2018?

Prin anii 2000, în statele unite, circula o glumă care spunea că, dacă azi iei credit de la banca X, până ajungi acasă vei afla că ai de returnat banii la banca Y, care tocmai a cumpărat-o pe cealaltă, dar stai liniștit, oricum luna viitoare ratele le vei plăti la banca Z, care a absorbit banca Y. Era o interpretare umoristică a etapei de consolidare a sistemului bancar american, care a schimbat piața SUA. La scară mică, și în România ne aflăm într-o etapă asemănătoare, doar că la noi ritmul este diferit. Avem 36 de bănci pe piață în acest moment, dar câte vom număra la sfârșitul anului?

Florin Dănescu, preşedinte executiv ARB

Ultimii trei ani au fost marcați de fuziuni și achiziții, dar și de ieșirea unor bănci de pe piața locală. Procesul de concentrare continuă, iar efervescența din zona de fuziuni și achiziții va fi pentru unii dintre jucătorii din sistemul bancar românesc o oportunitate. Sunt însă și bănci pentru care nu vorbim de oportunități, ci de necesități. Totodată, există jucători care vor să intre pe piața locală și analizează cu atenție tranzacțiile din acest domeniu.

„Există o percepție asupra faptului că din exterior există interes pentru piața bancară românească, în concluzie putem să ajungem la o concentrare mai mare a pieței românești prin fuziuni, prin cumpărări, prin transferuri și din perspectiva unor jucători din exterior. Dar există și cealaltă variantă – în care unele bănci existente deja în România să preia active bancare din cadrul industriei existente. Din punctul acesta de vedere vedem o reducere a numărului de bănci”, a declarat pentru Biz președintele executiv al Asociației Române a Băncilor (ARB), Florin Dănescu.

Acesta a subliniat faptul că, deși numărul de bănci din România a scăzut în ultimii ani, speră ca impactul mișcărilor de pe piața bancară locală să nu fie scăderea intermedierii financiare, ci dimpotrivă, creșterea. Intermedierea financiară (ponderea activelor sistemului financiar în Produsul Intern Brut) în România înregistrează una dintre cele mai reduse valori din Uniunea Europeană. Rolul sectorului bancar rămâne dominant în cadrul sistemului financiar românesc, însă, în comparație cu țările din regiune și respectiv media UE și a zonei euro, România prezintă cea mai mică pondere a activelor sectorului bancar relativ la Produsul Intern Brut (50% în trimestrul al doilea 2017).

“Există interes pentru achiziții atât din partea jucătorilor interni cât și externi, iar acesta este un lucru bun, arată că piața bancară românească este o piață atractivă”, a spune preşedintele executiv ARB, Florin Dănescu.

Alina Stancu Bîrsan, partener la casa de avocatură PeliFilip, crede că anul 2018 va rămâne unul activ în ceea ce privește activitatea de fuziuni și achiziții, întrucât unele dintre tranzacțiile din 2017 nu au fost finalizate, ci sunt în curs, fiindcă acțiunile nu au fost încă transferate la cumpărători. „Există în continuare interes crescut din partea investitorilor interesați de active în acest sector, așa că depinde dacă vom fi suficiente ținte atractive în piață”, spune avocata cu expertiză pe domeniul de fuziuni și achiziții (M&A – mergers & acquisition) și experiență în sectorul bancar.

Alina Stancu Bîrsan, partener la casa de avocatură PeliFilip

Raportul asupra stabilității financiare, publicat de Banca Națională a României (BNR) la sfârșitul anului trecut, arată că procesul de consolidare a sectorului bancar a continuat, fără a afecta manifestarea concurenței. „Deciziile strategice ale unor grupuri bancare prezente în România privind limitarea expunerii pe anumite piețe și existența unor surse potențiale de ameliorare a eficienței operaționale și a profitabilității prin creșterea cotei de piață deținute ar putea menține această tendință”, se arată în raport.

BNR arată că modelul de afaceri al băncilor continuă să vizeze, în special, creditarea populației, pe fondul unui istoric mai favorabil al randamentelor ajustate la risc. „Pe termen mediu, viziunea principalelor bănci din sector este una optimistă în privința evoluției activelor și a creditării, dar mai temperată în raport cu previziunile asupra creșterii nominale prognozate a PIB, indicând menținerea unui grad redus de intermediere financiară. Conform strategiilor de finanțare și creditare ale acestor bănci, există intenția de a crește mai rapid creditarea companiilor nefinanciare, comparativ cu cea a populației, dar modelul de afaceri nu va modifica fundamental structura bilanțieră. Structura previzionată a creșterii bazei de finanțare se axează pe atragerea de depozite retail, în condițiile menținerii unui raport subunitar între credite și depozite”, se arată în raport.

Impact legislativ

BNR arată că impactul legilor privind darea în plată și conversiei creditelor în franci elvețieni s-a atenuat, dar avertizează că inițiativele legislative precum cele privind creanțele neperformante vândute de bănci sau cele referitoare la modul de stabilire a ratei dobânzii în contractele de credit au implicații majore asupra sectorului financiar. Totodată, anumite inițiative legislative de natură fiscală pot afecta strategiile băncilor și profitabilitatea acestora. De altfel, instituțiile de cre­dit autohtone identifică drept cel mai important risc cu potențial sistemic cadrul legislativ incert și impredictibil în domeniul financiar-bancar, cu implicații asupra solvabilității sectorului bancar. Implementarea noului standard internațional de raportare financiară (IFRS 9) reprezintă un alt factor de influență asupra profitabilității, prin prisma creșterii ajustărilor de depreciere, dar și asupra indicatorilor prudențiali.

“Sunt mai mulți jucători noi care au explorat piața și sunt interesați de ea. Unii chiar au participat la procesele de achiziție desfășurate anul trecut. Cred că interesul jucătorilor noi în piața bancară locală se va menține, sub condiția unui cadru legislativ și economic stabil”, spune Alina Stancu Bîrsan, partener la casa de avocatură PeliFilip.

Alina Stancu Bîrsan avertizează că schimbările legislative pot afecta interesul pentru achiziții pe piața bancară românească. „Sunt mai mulți jucători noi care au explorat piața și sunt interesați de ea. Unii chiar au participat la procesele de achiziție desfășurate anul trecut. Cred că interesul jucătorilor noi în piața bancară locală se va menține, sub condiția unui cadru legislativ și economic stabil”, spune avocata, adaugând că anul acesta vom vedea achiziții făcute de jucătorii prezenți deja în piață, dar probabil de dimensiuni mai reduse decât cele din 2017.

Florin Dănescu spune că există interes pentru achiziții atât din partea jucătorilor interni cât și externi. „Piața bancară românească este o piață atractivă chiar dacă de multe ori au fost foarte multe dezbateri și s-a creat percepția că este o piață… tulburată, ca să zic așa. Rămânem o țară mare, cu o populație mare, cu o putere de consum mare, cu o putere de dezvoltare foarte mare, cu nevoia de infrastructură, care, paradoxal, duce și la o percepție pozitivă – este loc de dezvoltare foarte mare și duce la așteptări pozitive din perspectiva investițiilor”, crede reprezentantul ARB.

Concentrarea crește eficiența

În ultimii ani numărul de bănci s-a redus treptat până la 36, dintre care opt sucursale ale unor instituții de credit străine, în urma finalizării unei noi fuziuni, accentuând tendința manifestată în ultimii ani, în condițiile în care în 2009 erau 43 de bănci. „În funcție de tipologia portofoliilor sectorului bancar, concentrarea este mai redusă la nivelul creditelor către companii și mai ridicată în cazul creditelor acordate populației, menținându-se, însă, la un nivel moderat. Comparativ cu totalul creditării acordate sectorului real, depozitele atrase din partea acestuia prezintă o concentrare superioară, reflectând polarizarea deponenților către un număr mai redus de bănci”, arată raportul.

În România, valorile indicatorilor structurali referitori la competiția în sectorul bancar și cele ale cotei de piață a activelor principalelor cinci bănci din sector sunt mai mici decât în alte țări europene, iar BNR arată că, la nivel european, sectoarele mai concentrate sunt mai eficiente. Astfel, o posibilă cale structurală de a îmbunătăți profitabilitatea la nivel european ar fi prin continuarea procesului de achiziții și fuziuni. Similar, în România, perspectivele sunt de accentuare a procesului de consolidare bancară și de reducere a numărului de bănci în contextul: deciziilor strategice ale unor grupuri bancare prezente în România privind limitarea expunerii pe anumite piețe și existenței unor surse potențiale de îmbunătățire a eficienței operaționale prin creșterea cotei de piață deținute, arată BNR.

În ultimii ani, mai multe bănci au fuzionat, au fost absorbite, și-au restrâns activitatea sau au ieșit din România – Volksbank, Millennium Bank, Citibank sau Royal Bank of Scotland (RBS) sunt câteva exemple. Anul trecut s-a finalizat fuziunea Băncii Comerciale Carpatica cu Patria Bank, iar Veneto Banca a fost absorbită pe plan local de Intesa San Paolo Bank. Totodată, OTP Bank a anunțat încă din luna mai achiziționarea Băncii Românești (tranzacție care așteaptă avizul BNR), iar Piraeus Bank a anunțat că a fost vândută fondului american de investiții JC Flowers. Deși valoarea tranzacției nu a fost comunicată oficial, de departe cea mai mare tranzacție a anului a fost cumpărarea Bancpost de către Banca Transilvania. Totodată, BNP Paribas, cea mai mare bancă din Franța, cu active de peste 2 trilioane de euro, a înregistrat o sucursală la Registrul Comerțului în luna decembrie a anului trecut. Banca se va numi BNP Paribas Personal Finance și este o sucursală a diviziei de retail cu același nume din Franța.

Cum se vinde o bancă?

Dar care sunt cele mai importante etape în vânzarea unei bănci? Alina Stancu Bîrsan spune că fiecare etapă a acestor tranzacții complexe este foarte importantă și neparcurgerea unora dintre ele poate crea sau spori riscuri. Spre exemplu, pentru vânzător o analiză de due diligence înaintea lansării procesului de vânzare nu este absolut necesară. Această abordare poate conduce la asumarea unor riscuri insuficient cunoscute sau cuantificate. Așadar, ar fi bine ca acest potențial dezavantaj să fie cântărit prin raportare la potențialele avantaje ale neparcurgerii unei astfel de etape (un proces mai rapid, costuri mai reduse pentru vânzător).

Pentru un cumpărător, investigația de tip due diligence este esențială, întrucât poate influența esențial decizia de a investi, prețul la care este dispus să o facă și condițiile în care este pregătit să implementeze tranzacția. „Inima unei tranzacții de acest tip începe să bată cu mult înainte de semnarea documentelor și continuă să bată deseori și mult după transferul de proprietate relevant”, spune Alina Stancu Bîrsan.

Când vine vorba de provocările tranzacțiilor din sectorul bancar, avocata spune că provocările pot diferi de la o tranzacție la alta și una din frumusețile profesiei sale este că nicio tranzacție nu este perfect asemănătoare cu o altă. În ultimii ani însă, spune că unele dintre principalele provocări au fost cele legate de diferite schimbări în legislație, indiferent că au fost doar propuse sau chiar aprobate și intrate în vigoare. „Analiza potențialelor riscuri și acoperirea acestora în documentele tranzacțiilor au devenit puncte centrale ale tranzacțiilor din ultima perioadă”, adaugă Alina Stancu Bîrsan.

Articol publicat în Revista Biz nr. 319, luna martie