Constantin Chiriac, FITS: Arta de a dărui spectacol

Constantin Chiriac, FITS: Arta de a dărui spectacol

Ediția de anul acesta a Festivalului Internațional de Teatru de la Sibiu (FITS) va avea loc în perioada 20 – 29 august. Va avea o formulă specială, care va valorifica și experiența difuzărilor online, câștigată anul trecut.

Am stat de vorbă cu Constantin Chiriac, președintele festivalului și directorul Teatrului Național „Radu Stanca” Sibiu, despre fenomenul FITS, iar o discuție cu acesta este un spectacol în sine și o lecție despre generozitate.

Cum va fi ediția de anul acesta a FITS?

Încă dinainte de pandemie, FITS era cel mai complex festival din lume. Și nu spun lucruri mari… Este un festival care aduce la un loc tot ce înseamnă artele spectacolului: teatru, în toate formele sale, operă, muzică, circ, dans, concerte, reprezentații outdoor.

Apoi, am trăit experiența pandemiei, care ne-a forțat anul trecut să facem festivalul online. Din toate acestea, am învățat, iar anul acesta festivalul va avea atât o dimensiune fizică, așa cum era înainte, în toate cele 75 de spații de joc, cât și o dimensiune hibridă.

Avem experiența și capacitatea testată de a transmite online, astfel că spectacolele indoor, live vor fi retransmise în direct, în mall-urile, cinematografele, teatrele din România și în câteva spații de joc din lume. În plus, avem și o dimensiune specială, online.

Vorbim despre marile nume care nu pot să onoreze din cauza programului sau pe care nu le puteam aduce din cauza formatului foarte mare al spectacolelor, a condițiilor tehnice sau a costurilor. Sunt nume importante, care ne sunt prieteni, precum Lev Dodin sau Tokyo Metropolitan, care vor transmite din spațiul lor, special pentru Festivalul de la Sibiu.

Puteți să ne dați câteva exemple de nume importante care se vor afla în august la Sibiu?

Vom acorda opt stele pe Aleea Cele­brităților și toate aceste persona­lități vor fi prezente la Sibiu, la festival. Este vorba despre:

• Yoshi Oida – unul dintre cei mai importanți actori și regizori japonezi ai momentului
• Israel Galván – renumitul dansator și coregraf spaniol, care revitalizează tehnicile dansului flamenco
• Helmut ­Stürmer – scenograful de origine română, cunoscut la nivel internațional pentru forța impresionantă a artei sale
• Denis O’Hare – binecunoscutul actor și scriitor american, care a apărut în filme precum: „Dallas Buyers Club”, „Late Night” sau „The Changeling”
• Charlotte Rampling – actriță emblematică a cinematografiei europene, câștigătoare a premiului Festivalului de Film de la Berlin și a Premiului Academiei Europene de Film pentru cea mai bună actriță
• Akram Khan – unul dintre cei mai apreciați coregrafi ai momentului
• Jan Lauwers – fondatorul Needcompany, cu care a creat spectacole experimentale, postdramatice, la limi­ta dintre ficțiune și (auto)biografie
• María Pagés – dansatoare și coregrafă recunoscută la nivel internațional, care a contribuit la reafirmarea flamencoului pe scena actuală.

Cum vă raportați la tehnologie? V-ați temut vreo clipă că online-ul pervertește experiența unui spectacol în format fizic?

Ceea ce facem nu se bazează pe o comparație între actul artistic des­fășurat la câțiva metri de public și cel difuzat online. Venim colateral, pentru a satisface nevoia uriașă de frumos, de calitate, de miracol, pe care o vedem în jurul nostru.

Am avut aproape 7 milioane de spectatori anul trecut cu spectacolele difuzate online. Nicio instituție din lume nu a mai avut așa ceva. Am făcut totul cu gândul la spectatorii care vin din toată lumea. Ne-am întrebat: cum reușim să ne întâlnim cu ei? În spatele camerelor de filmat, al echipelor de streaming sunt spectatorii care au nevoie de emoție. Am avut în gând să dăruim ceva, fără a aștepta nimic în schimb.

De ce să îmi fie frică de o cameră, de tehnologie, când eu îți dăruiesc și gândesc cu tot sufletul meu, cu tot trupul meu, cu toată viața mea, ceva bun pentru tine, publicul?

De unde a pornit ideea de a face un festival internațional de teatru la Sibiu și cum vă simțiți acum, 28 de ani mai târziu, în postura de lider al acetui fenomen cultural?

A fost visul unui actor, care a dorit să îi aducă la Sibiu pe artiștii care i-au marcat viața și să construiască un dia­log creativ cu ei, în acest spațiu binecuvântat.

În perioada comunistă, nu am putut să ies nicăieri din țară. Mi-am dorit să merg în turneu. Până la urmă, am mers! Am fost în 162 de țări! La doi ani după ce am ieșit din comunism, cu toate vizele care se cereau pe vremea aceea, am reușit să mă întâlnesc cu Peter Brook, cu Peter Stein. Am înțeles ce înseamnă să poți să dialoghezi cu marile personalități din lumea spectacolului, așa cum dialoghez acum cu tine. Din acel punct, festivalul s-a tot dezvoltat.

Eu, când mă întâlnesc cu cineva, încerc să dăruiesc. Când se naște o idee, mi-o asum imediat. De-aia am avut mereu câștig de cauză. Alte festivaluri au câte cinci – șase oameni care le reprezintă: unii pe creație, alții pe legislație, alții pe tehnic… Eu sunt singur și am în minte toate aceste dimensiuni, iar când apare un proiect la un congres, pot să zic: „Eu fac asta!” și să îmi asum. În mine, își dau mâna matematicianul (am absolvit un liceu de matematică), omul cu bugetele în minte și creatorul.

Care sunt calitățile necesare unui lider în domeniul cultural și care a fost parcursul dvs. pentru a deveni unul?

Un lider trebuie să găsească unicitatea a ceea ce face. În școala de ma­nagement cultural pe care am fon­dat-o, se învață regulile a ceea ce înseamnă un festival, un teatru ș.a.m.d., dar un lider merge înaintea valului. Eu fac lucrurile cum nu le face nimeni. Îmi asum lucruri care par aberante, dar care vin în conjuncție cu nevoia unei comunități.

De obicei, când ajung în orașe importante, le vizitez în avans, fără să știe cei care îmi fac invitația, și, câteodată, când mă întâlnesc cu gazdele, le spun despre lucruri pe care le au în oraș la care ei nu s-au gândit niciodată. Trebuie să ai viziune! Trebuie să descoperi miracolul și să vezi unde e bogăția. Și, întotdeauna, trebuie să existe acea rațiune de a dărui.

Eu niciodată nu m-am gândit să fac ceva pentru mine. Nu m-am gândit niciodată, când m-am dus în fața oamenilor foarte importanți, că trebuie să ies eu în evidență. M-am întrebat cum să găsesc ceva unic să le dăruiesc.

V-ați născut aproape de Iași, ați urmat facultatea la București și apoi ați ales Sibiul. De ce?

Dacă mă duceam la Iași, eram genial seară de seară, chiar dacă eram prost. Mi-a fost frică că voi eșua în crâșmă. Că nu va fi o evaluare adevărată. Că cei care vor veni să mă vadă o vor face pentru că îmi sunt prieteni sau rude. Eu știu boema ieșeană: suntem geniali seară de seară, dar a doua zi nici nu ne mai aducem aminte de visurile și proiectele pe care le-am avut cu o seară înainte.

Am ales Sibiul știind că este orașul cu primul teatru din estul și centrul Europei. Că a avut la 1543 prima scenă turnată, pe scripeți, făcută de breslele din Sibiu. Un oraș orgolios, care nu a fost niciodată ­cucerit. Până acum, când este cucerit de artiști.

Articolul a fost inițial publicat în Biz nr. 355 (20 iulie – 15 septembrie 2021). Dacă dorești să primești Revista Biz prin curier, abonează-te aici.