Controalele fiscale care vizează ONG-uri s-au intensificat în 2026. Amenzi de până la 30.000 lei

Controalele fiscale care vizează ONG-uri s-au intensificat în 2026. Amenzi de până la 30.000 lei

Reading Time: 11 minute

Controalele fiscale care vizează ONG-uri s-au intensificat în 2026, potrivit experienței Grecu Partners din dosarele în care firma asistă asociații și fundații aflate în verificări ale autorităților fiscale. Inspectorii au indicat inclusiv în cadrul acestor controale o atenție sporită acordată acestei categorii de contribuabili. Verificările pot viza evidențele contabile, contractele de sponsorizare, documentele justificative, declarațiile fiscale și modul în care operațiunile organizației sunt reflectate în contabilitate. Pentru unele nereguli, amenzile pot ajunge la 20.000 de lei, iar neîndeplinirea unei obligații speciale de raportare aplicabile ONG-urilor poate fi sancționată cu amendă de până la 30.000 de lei.

Deși sunt persoane juridice fără scop patrimonial, asociațiile și fundațiile au obligații fiscale, contabile și juridice și pot face obiectul unor controale fiscale la fel ca alte categorii de contribuabili.

ONG-urile pot primi cotizații, donații și sponsorizări, pot încheia contracte, pot cumpăra bunuri și servicii, pot avea angajați și, în anumite condiții, pot desfășura activități economice.

Potrivit OG nr. 26/2000, asociațiile, fundațiile și federațiile pot desfășura direct activități economice dacă acestea au caracter accesoriu și sunt în strânsă legătură cu scopul principal al organizației. Printre sursele de venit ale asociațiilor se pot regăsi cotizațiile membrilor, dobânzile și dividendele rezultate din plasarea sumelor disponibile, veniturile din activități economice directe, donațiile, sponsorizările și resursele provenite din bugetul de stat sau din bugetele locale.

Din punct de vedere fiscal, Codul fiscal tratează drept venituri neimpozabile pentru organizațiile nonprofit, între altele, cotizațiile și taxele de înscriere, contribuțiile membrilor, donațiile, banii sau bunurile primite prin sponsorizare sau mecenat, anumite venituri din dobânzi și dividende, resursele obținute din fonduri publice sau finanțări nerambursabile și sumele primite din impozitul pe venit datorat de persoanele fizice.
Pentru alte venituri decât cele expres prevăzute de lege ca fiind neimpozabile, Codul fiscal stabilește o limită suplimentară de neimpozitare de până la echivalentul în lei a 15.000 de euro într-un an fiscal, fără a putea depăși 10% din totalul veniturilor neimpozabile prevăzute de lege. Pentru partea care depășește limitele legale se aplică regulile privind impozitul pe profit.

„În 2026 asistăm mai multe ONG-uri în cadrul unor controale fiscale și vedem, din practica noastră, o intensificare a verificărilor în această zonă. Este o tendință care ne-a fost indicată inclusiv în discuțiile purtate cu inspectorii în cadrul controalelor. ONG-urile trebuie să fie pregătite să demonstreze prin documente operațiunile pe care le desfășoară. De multe ori, problema nu este că nu există niciun document, ci că documentele nu se leagă între ele, nu explică suficient operațiunea sau o decizie care trebuia formalizată nu a fost formalizată”, explică avocata Elena Grecu, fondatoarea Grecu Partners.

Ce poate verifica ANAF în cazul unui ONG

Controlul fiscal nu se limitează la declarațiile depuse de organizație.
Codul de procedură fiscală permite autorității să verifice legalitatea și conformitatea declarațiilor fiscale, respectarea obligațiilor prevăzute de legislația fiscală și contabilă, bazele de impozitare și situațiile de fapt relevante pentru stabilirea obligațiilor fiscale.
Inspectorii pot examina documentele din dosarul fiscal, pot verifica dacă informațiile din declarațiile fiscale corespund evidenței contabile și fiscale, pot solicita explicații reprezentantului legal și, dacă este necesar, pot obține informații și de la terți.
În funcție de obiectul controlului, unui ONG îi pot fi solicitate contractele de sponsorizare, contractele cu furnizorii, facturile, ordinele de plată, extrasele de cont, registrele contabile, statele de salarii, situațiile financiare, documentele aferente activităților economice și alte înscrisuri relevante.

Aceasta nu înseamnă că inspectorul fiscal decide dacă o anumită cheltuială a fost oportună pentru organizație. Atunci când operațiunea produce însă efecte contabile sau fiscale, ONG-ul trebuie să poată explica ce reprezintă, în baza cărui document a fost efectuată, cine a aprobat-o și cum a fost înregistrată.

Capcana nr. 1: Există factura, dar operațiunea nu este suficient justificată

Una dintre cele mai frecvente greșeli este presupunerea că simpla existență a unei facturi justifică automat orice cheltuială.

Factura este un document important, dar poate să nu fie suficientă pentru a explica întreaga operațiune.

Deplasările și cazarea, mesele, combustibilul, telefoanele, laptopurile, autoturismele, serviciile de consultanță, de marketing sau alte achiziții pot avea o justificare legitimă în activitatea unei asociații sau fundații. Problemele apar atunci când, analizate împreună, documentele nu permit identificarea legăturii dintre cheltuială și activitatea organizației sau a beneficiarului real al operațiunii.

În funcție de natura cheltuielii, factura poate trebui corelată cu un contract, o comandă, un proces-verbal de recepție, un raport de activitate, un ordin de deplasare, o foaie de parcurs, o hotărâre internă sau alte documente justificative.

Legea contabilității califică drept contravenție atât efectuarea unor operațiuni economico-financiare fără înregistrarea acestora în contabilitate, cât și nerespectarea regulilor privind registrele contabile și întocmirea, utilizarea, păstrarea și arhivarea documentelor justificative. Pentru anumite asemenea abateri, amenzile pot ajunge la 20.000 de lei.

„ONG-ul trebuie să poată reconstitui o operațiune de la început până la sfârșit: de unde provin banii, în baza cărui document au fost primiți, ce plată s-a făcut, cine a aprobat-o și cum a fost înregistrată. O factură demonstrează o achiziție, dar nu explică întotdeauna singură întreaga operațiune”, arată avocata Elena Grecu.

Capcana nr. 2: Contractul de sponsorizare există, dar documentele și utilizarea banilor nu corespund

Contractele de sponsorizare reprezintă o altă zonă sensibilă.
Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea impune forma scrisă a contractului. Acesta trebuie să prevadă obiectul, valoarea și durata sponsorizării, precum și drepturile și obligațiile părților.

Un simplu transfer bancar cu explicația „sponsorizare” nu trebuie, prin urmare, tratat ca înlocuitor al contractului prevăzut de lege.

Dacă sponsorul finanțează prin contract un anumit program, eveniment sau proiect și sunt prevăzute obligații privind destinația fondurilor, ONG-ul trebuie să poată demonstra respectarea acestora. În același timp, nu orice contract de sponsorizare presupune automat o afectare strictă a fiecărei sume unei anumite cheltuieli. Trebuie analizat conținutul concret al contractului.

Pot crea probleme diferențele dintre valoarea menționată în contract și suma efectiv transferată, lipsa documentelor privind bunurile primite prin sponsorizare sau neconcordanțele dintre contract, extrasele bancare și evidența contabilă.

În cazul sponsorizării în bunuri, Legea sponsorizării prevede că acestea sunt evaluate prin actul juridic încheiat la valoarea lor reală din momentul predării către beneficiar.
Pentru ONG, donațiile și banii sau bunurile primite prin sponsorizare sau mecenat sunt, în condițiile Codului fiscal, venituri neimpozabile. Caracterul neimpozabil al venitului nu înlătură însă obligația de evidențiere și documentare corectă a operațiunii.

Capcana nr. 3: ONG-ul a primit sponsorizări, dar a omis Declarația privind situația de trezorerie

O obligație importantă, care trebuie verificată cu atenție înaintea unui control, este „Declarația privind situația de trezorerie”.

Persoanele juridice fără scop patrimonial care au primit categoriile de sume prevăzute de art. 34 alin. (3^1) din Legea contabilității trebuie să întocmească această declarație.
Sunt vizate, între altele, sumele primite sub forma subvențiilor și sponsorizărilor, precum și anumite sume redirecționate potrivit legislației fiscale.

Ordinul ministrului finanțelor nr. 255/2025 stabilește formatul declarației. Pentru ONG-urile care au primit în cursul exercițiului financiar sume de maximum 100.000 de lei cumulat este prevăzut un format simplificat.

Declarația se depune odată cu situațiile financiare anuale și trebuie semnată atât de persoanele abilitate să întocmească și să semneze situațiile financiare, cât și de reprezentantul legal sau persoana care are obligația gestionării organizației.

Sancțiunea este importantă. Legea contabilității califică nerespectarea obligației privind întocmirea acestei declarații drept contravenție și prevede o amendă cuprinsă între 20.000 și 30.000 de lei.

Este una dintre obligațiile care explică de ce, în cazul ONG-urilor, sancțiunile pentru nereguli contabile pot depăși pragul de 20.000 de lei.

Capcana nr. 4: ONG-ul desfășoară activități economice, dar nu separă corect activitatea nonprofit de cea impozabilă

Faptul că o asociație sau fundație poate desfășura activități economice nu înseamnă că orice activitate comercială poate fi derulată nelimitat prin intermediul unui ONG.

OG nr. 26/2000 stabilește că activitățile economice directe trebuie să aibă caracter accesoriu și să fie în strânsă legătură cu scopul principal al organizației.

Separat, Codul fiscal face distincție între veniturile neimpozabile specifice organizațiilor nonprofit și celelalte venituri.

Pentru alte venituri decât cele neimpozabile, plafonul prevăzut de Codul fiscal este echivalentul în lei a 15.000 de euro într-un an fiscal, fără a putea depăși 10% din totalul veniturilor neimpozabile prevăzute de lege. Pentru partea care depășește limitele legale trebuie determinat rezultatul fiscal aferent veniturilor impozabile.

Reglementările fiscale impun și delimitarea cheltuielilor aferente activității nonprofit de cele corespunzătoare veniturilor impozabile, iar pentru cheltuielile comune trebuie utilizată o metodă rațională de repartizare.

Un ONG care facturează servicii, organizează în mod constant activități generatoare de venituri sau obține alte venituri comerciale trebuie astfel să analizeze atât dacă activitatea respectivă este permisă de statut și de OG nr. 26/2000, cât și tratamentul fiscal al veniturilor obținute.

Capcana nr. 5: Decizia a fost luată, dar nu de organul care avea competența să o ia

Nu orice decizie aparține președintelui și nu orice decizie aparține Consiliului Director.
În cazul asociațiilor, OG nr. 26/2000 stabilește competențe proprii ale Adunării Generale. Printre acestea se numără stabilirea strategiei și a obiectivelor generale, aprobarea bugetului de venituri și cheltuieli și a situațiilor financiare, alegerea și revocarea membrilor Consiliului Director, alegerea și revocarea cenzorului și modificarea statutului.
Consiliul Director asigură punerea în executare a hotărârilor Adunării Generale și exercită atribuțiile stabilite prin lege și statut, inclusiv încheierea actelor juridice în numele și pe seama asociației, în limitele competențelor sale.

Există și o regulă specială privind sediul. Schimbarea sediului poate fi hotărâtă de Consiliul Director dacă această atribuție îi este acordată expres prin statut. În lipsa unei asemenea prevederi, trebuie analizată competența Adunării Generale și procedura necesară pentru modificarea statutului.

Nu orice plată necesită, așadar, o hotărâre separată. Pentru operațiunile pentru care legea sau statutul impun însă o aprobare, trebuie să existe hotărârea organului competent.
Într-un control este mult mai dificil de justificat o operațiune importantă atunci când hotărârea necesară nu există, este întocmită ulterior sau actul a fost semnat de o persoană care nu avea competența necesară.

Capcana nr. 6: Există un conflict de interese, dar persoana interesată participă la vot

Regulile privind conflictul de interese pot fi ușor ignorate, mai ales în organizațiile cu un număr redus de membri.

OG nr. 26/2000 prevede că asociatul care are un interes personal într-o problemă supusă hotărârii Adunării Generale nu poate participa la deliberare și nici la vot, în condițiile prevăzute de lege. Regula se aplică în mod corespunzător și membrilor Consiliului Director.
Încălcarea acestei obligații poate atrage răspunderea persoanei respective pentru prejudiciul cauzat asociației atunci când, fără votul său, nu ar fi fost obținută majoritatea necesară.
Astfel, atunci când organizația încheie un contract cu un membru, cu o persoană apropiată acestuia sau cu o entitate în care acesta are un interes, nu trebuie verificat numai prețul sau existența contractului. Trebuie analizată și procedura prin care operațiunea a fost aprobată.

Problema poate deveni relevantă mai ales în cazul plăților către persoane din conducerea organizației sau către entități apropiate acestora.

Capcana nr. 7: ONG-ul s-a schimbat, dar actele au rămas în urmă

Schimbarea sediului, modificarea statutului, schimbarea persoanelor din conducere sau expirarea mandatelor trebuie urmărite și din perspectiva formalităților prevăzute de OG nr. 26/2000.

În cazul unei asociații, modificarea statutului intră, ca regulă, în competența Adunării Generale, iar modificările pentru care legea impune înscrierea trebuie înregistrate în Registrul asociațiilor și fundațiilor.

În practică, un ONG poate continua să funcționeze fără să observe că situația de fapt nu mai corespunde documentelor oficiale.

De aceea, organizațiile ar trebui să verifice periodic dacă persoanele care semnează contractele au mandate în vigoare, dacă structura organelor de conducere corespunde situației actuale, dacă sediul este corect și dacă statutul utilizat intern este ultima versiune înregistrată.

Capcana nr. 8: Organizația a crescut, dar nu și-a adaptat controlul financiar intern

Creșterea numărului de membri poate genera obligații suplimentare.
Potrivit OG nr. 26/2000, dacă numărul asociaților este mai mare de 15, numirea unui cenzor este obligatorie.

În cazul asociațiilor cu mai mult de 100 de membri, controlul financiar intern se exercită printr-o comisie de cenzori, iar cel puțin unul dintre membrii acesteia trebuie să fie contabil autorizat sau expert contabil.

Cenzorul sau comisia de cenzori verifică modul în care este administrat patrimoniul asociației și prezintă rapoarte Adunării Generale.

Actualizarea juridică a unei asociații nu ar trebui, prin urmare, să se limiteze la sediu sau la membrii Consiliului Director. Trebuie verificat și dacă evoluția numărului de membri a generat obligații suplimentare privind controlul financiar intern.

Asociația și fundația nu au aceeași structură de conducere

O distincție importantă este aceea că termenul „AGA” nu trebuie folosit generic pentru toate ONG-urile.

Asociația are, potrivit OG nr. 26/2000, Adunare Generală, Consiliu Director și, după caz, cenzor sau comisie de cenzori.

Fundația are o structură diferită. Organul său de conducere și administrare este Consiliul Director, care exercită atribuțiile stabilite de lege și de statut.
Prin urmare, atunci când se verifică dacă o anumită operațiune a fost aprobată corespunzător, trebuie analizat tipul concret de persoană juridică și statutul acesteia. Aceeași regulă nu poate fi aplicată automat tuturor ONG-urilor.

Ce riscă ONG-urile: amenda nu este singura consecință

Neregulile descoperite în timpul unui control pot produce mai multe tipuri de consecințe.
În materia contabilității, anumite nereguli privind înregistrarea operațiunilor, registrele contabile și documentele justificative pot fi sancționate cu amenzi care ajung la 20.000 de lei.

Pentru neîntocmirea Declarației privind situația de trezorerie, sancțiunea prevăzută de Legea contabilității este cuprinsă între 20.000 și 30.000 de lei.

Separat de amenda contravențională, un control fiscal poate conduce la stabilirea unor obligații fiscale principale suplimentare.

Pentru obligațiile fiscale neachitate la scadență, Codul de procedură fiscală prevede, ca regulă, o dobândă de 0,02% pentru fiecare zi de întârziere. Pentru obligațiile fiscale principale nedeclarate sau declarate incorect și stabilite de organul de inspecție fiscală prin decizie de impunere poate fi datorată și penalitatea de nedeclarare de 0,08% pentru fiecare zi, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

În funcție de natura neregulii, impactul financiar al unui control poate fi astfel semnificativ mai mare decât amenda contravențională propriu-zisă.

Registrul entităților pentru care se acordă deduceri fiscale trebuie urmărit

O altă zonă importantă pentru ONG-urile care atrag sponsorizări este Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale, organizat de ANAF.
Pentru înscrierea în registru, Codul fiscal stabilește mai multe condiții care trebuie îndeplinite cumulativ. Printre acestea se numără desfășurarea activității pentru care entitatea a fost constituită, îndeplinirea obligațiilor fiscale declarative, lipsa obligațiilor fiscale restante mai vechi de 90 de zile, depunerea situațiilor financiare anuale și condiția ca entitatea să nu fie declarată inactivă fiscal.

Pentru organizațiile care atrag în mod constant finanțări de la companii, respectarea acestor condiții trebuie urmărită periodic, nu numai la momentul înscrierii inițiale în Registru.
Motivul este că situația fiscală a beneficiarului poate produce efecte și asupra sponsorului.

Ce riscă firmele care sponsorizează ONG-uri

Problemele descoperite la un ONG nu atrag automat răspunderea companiilor care l-au sponsorizat.
Din punct de vedere fiscal trebuie însă făcută o distincție importantă.
Pentru societățile plătitoare de impozit pe profit, cheltuiala cu sponsorizarea este o cheltuială nedeductibilă la calculul rezultatului fiscal. Facilitatea fiscală nu constă în deducerea cheltuielii, ci în posibilitatea de a scădea suma sponsorizării din impozitul pe profit datorat, în limitele stabilite de Codul fiscal.

În regimul general, suma poate fi scăzută în limita valorii minime dintre 0,75% din cifra de afaceri și 20% din impozitul pe profit datorat.

În cazul sponsorizărilor acordate ONG-urilor, facilitatea fiscală poate fi aplicată numai dacă beneficiarul este înscris, la data încheierii contractului, în Registrul entităților/unităților de cult pentru care se acordă deduceri fiscale.
Prin urmare, formularea potrivit căreia o sponsorizare „devine nedeductibilă” nu este exactă juridic. Cheltuiala cu sponsorizarea este oricum nedeductibilă la determinarea rezultatului fiscal. Riscul sponsorului este să nu poată scădea suma din impozitul pe profit dacă nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege.

Regimul trebuie verificat și în funcție de sistemul de impozitare al sponsorului. Facilitatea care permitea microîntreprinderilor să scadă sponsorizările din impozitul pe veniturile microîntreprinderilor nu se mai aplică sponsorizărilor curente începând cu anul 2024.
Sponsorii plătitori de impozit pe profit care efectuează sponsorizări au, de asemenea, obligații declarative privind beneficiarii acestora, în condițiile Codului fiscal.

„O problemă descoperită ulterior în activitatea ONG-ului nu înseamnă automat că sponsorul pierde facilitatea fiscală. Trebuie analizat ce condiții trebuia să îndeplinească societatea la momentul sponsorizării și dacă acestea au fost respectate. Companiile ar trebui să verifice înainte de semnarea contractului situația beneficiarului în Registrul ANAF și să păstreze contractul și documentele care justifică operațiunea”, explică avocații Grecu Partners.

O neregulă a ONG-ului nu înseamnă automat o problemă pentru sponsor

Sponsorul și beneficiarul sponsorizării au obligații juridice proprii.
Dacă societatea a încheiat în mod valabil contractul de sponsorizare, ONG-ul îndeplinea condițiile fiscale necesare la momentul relevant, iar sponsorul a aplicat corect regulile fiscale care îi reveneau, o neregulă descoperită ulterior în administrarea internă a beneficiarului nu determină automat răspunderea fiscală a sponsorului.

Situația este diferită dacă problema privește însăși realitatea operațiunii, dacă documentele nu reflectă o sponsorizare reală, dacă există operațiuni simulate sau dacă nu au fost îndeplinite de la început condițiile necesare aplicării facilității fiscale.
În asemenea situații, analiza trebuie făcută concret, pe baza documentelor.

Ce ar trebui verificat înainte să înceapă controlul

O verificare preventivă a unui ONG nu ar trebui să se limiteze la contabilitate.
Trebuie analizate împreună situația juridică, fiscală și documentară a organizației: statutul în forma înregistrată la instanță, mandatele organelor de conducere, drepturile de reprezentare, hotărârile organelor competente, contractele de sponsorizare și de finanțare, documentele justificative aferente operațiunilor importante, situațiile financiare, Declarația privind situația de trezorerie, eventualele activități economice și situația organizației în Registrul ANAF.

Pentru asociațiile cu un număr mai mare de membri trebuie verificată și respectarea obligațiilor privind cenzorul sau comisia de cenzori. Pentru operațiunile încheiate cu persoane apropiate conducerii trebuie analizate regulile privind conflictul de interese.
Documentele trebuie verificate și prin raportare unele la altele.

O hotărâre a Consiliului Director poate fi corect redactată, dar insuficientă dacă, potrivit legii sau statutului, competența aparținea Adunării Generale. O factură poate fi corectă formal, dar să nu fie suficientă dacă nu există documente din care să rezulte ce serviciu a fost efectiv prestat. Un contract de sponsorizare poate exista, dar suma încasată trebuie să se regăsească în mod corespunzător în documentele bancare și în evidența contabilă.
Grecu Partners asistă în prezent mai multe asociații în verificarea și actualizarea documentației juridice, inclusiv în legătură cu hotărârile organelor de conducere, modificările statutare și formalitățile necesare în fața instanțelor. Pentru o parte dintre organizațiile asistate, serviciile juridice sunt acordate pro bono.

„Cel mai bun moment pentru a constata că lipsește un document este înainte de începerea controlului. La ONG-uri, contractele, plățile, hotărârile organelor de conducere și contabilitatea trebuie să se susțină reciproc și să reflecte ceea ce s-a întâmplat în realitate. Este mult mai simplu să identifici o problemă de organizare înainte de control decât să încerci să explici ulterior de ce documentele nu corespund”, concluzionează avocata Elena Grecu, fondatoarea Grecu Partners.

Grecu Partners este o societate de avocatură orientată preponderent către mediul de business, care oferă de peste două decenii asistență juridică societăților și organizațiilor din diverse domenii. Firma acordă asistență în drept societar și comercial, litigii, dreptul muncii, contencios administrativ și recuperarea creanțelor. În martie 2026, Grecu Partners a marcat 20 de ani de activitate pe piața avocaturii din România.