Cum a crescut Corina Vîlcu agenția boutique Magheru 9 dintr-o poveste personală

Cum a crescut Corina Vîlcu agenția boutique Magheru 9 dintr-o poveste personală

Reading Time: 7 minute

Nu mai ai nevoie de un label ca să lansezi muzică. Dar asta nu înseamnă că știi ce faci și diferența asta îi costă pe mulți artişti mai mult decât ar recunoaște. Corina Vîlcu lucrează exact în acel spațiu: 17 ani de industrie, o agenție boutique și o listă de rezultate concrete într-o piață obișnuită cu promisiuni vagi.

Cum se construiește o carieră muzicală în 2026, de la DSP pitching la prezență internațională, fără scurtături și fără iluzii.

Ai 17 ani în industrie: radio, label, acum antreprenoriat. Ce te-a făcut să ieși dintr-o structură clară și să construiești ceva pe cont propriu?

A fost o decizie clară, nu o evoluție lentă. Ajungi la un punct în care nu te mai regăsești în ce faci și atunci, de fapt, știi deja ce urmează. Voiam să lucrez altfel: mai aproape de proiect, mai agil, să iau decizii cum știu că e bine fără să aștept validare la fiecare pas. Asta a fost ideea din spatele a ceea ce construiesc acum.

Ce cauți într-un artist când decizi să lucrezi cu el?

Ceva greu de definit, dar ușor de simțit când e acolo. Am dezvoltat de-a lungul anilor un instinct destul de bun pentru potențial. Îl văd în detalii mici: cum vorbește un artist despre publicul lui fără să fie întrebat, dacă are o logică între ce lansează azi și ce vrea să fie peste doi ani, dacă înțelege că muzica și cariera sunt lucruri diferite. Oamenii cu potențial real au de obicei o claritate instinctivă despre direcție, chiar dacă nu știu încă să o articuleze. Asta caut. E un fler de A&R pe care acum am, în sfârșit, libertatea să îl folosesc cum trebuie. Probabil ăsta e unul dintre lucrurile care mă diferențiază cel mai mult față de un serviciu clasic de marketing.

Magheru 9 a pornit dintr-o poveste personală. Cum a început totul?

Da, și cred că asta îi dă și o altă greutate. Magheru 9 a pornit ca labelul lui Almud, un DJ și producător cu peste 20 de ani de experiență în scena electronică. El a fost omul care m-a susținut cel mai mult când am decis să fac această tranziție. A crezut în direcția asta înainte să fie clară pentru oricine altcineva și asta a contat enorm. Din colaborarea noastră s-a dezvoltat treptat tot ce e azi Magheru 9, de la un label de artist, la o structură mai amplă care lucrează cu mai mulți artişti şi proiecte.

În paralel, primul client care a ales să lucreze cu mine ca independent a fost Creator Records, o colaborare care a venit cu încredere înainte să existe un portofoliu care să o justifice și care a adus la masă proiecte cu adevărat interesante, de la Olivia Addams la Acoustic Boyz, un proiect tânăr cu un potențial real pe care abia începem să-l construim.

Ce ați construit concret împreună și unde sunteți acum cu proiectul Almud?

Am construit pas cu pas: strategie, distribuție, marketing, direcție creativă, toate integrate. Cu penultimul release al proiectului, Don’t Say Her Name, am ajuns în top 30 airplay în România și top 38 pe Shazam România, cu airplay internațional în șapte țări: Grecia, Germania, Belgia, Olanda, Spania, UK și Ucraina. Pentru un proiect independent de electronic music, ăsta e un rezultat real. Și nu ne oprim aici; pregătim acum un nou release pentru luna aprilie, despre care nu pot da prea multe detalii deocamdată, dar cu siguranță o să fie o surpriză frumoasă.

Lucrezi cu Olivia Addams, care a fost recent Spotify EQUAL Ambassador pentru România și a apărut pe un billboard în Times Square. Cum se construiește un moment ca ăsta?

Cu multă pregătire şi cu o relație serioasă cu platforma, construită în timp. Am lucrat la mai multe campanii cu Spotify de-a lungul anilor, inclusiv în zona EQUAL. Concret, am insistat pe planning, am lucrat cu luni înainte față de trimestrul vizat, am consiliat pe datele de lansare ca să pice bine în contextul campaniei și am ținut structura strânsă la fiecare pas. Spotify vede totul: consecvență, engagement real, un traseu construit corect. EQUAL Ambassador nu se cere și nu se cumpără. Se obține când există substanță în spate și cineva care știe să o pună în valoare la momentul potrivit. Billboard-ul din Times Square e frumos și meritat, dar e consecința muncii, nu punctul de pornire.

Există un val puternic acum: nu mai ai nevoie de label. E adevărat?

Da, dar e o propoziție care se termină prea devreme. Nu mai ai nevoie de un label ca să lansezi muzică. Asta e realitatea și e o schimbare enormă față de acum 15 ani. Problema e că mulți se opresc aici și cred că asta e tot ce trebuia rezolvat. Labelul tradițional încă îți oferă ceva concret: bani, oameni, rețele, execuție. Acum poți să ai toate astea fără să cedezi nimic, dar tot trebuie să le ai. Banii tot ies din buzunarul tău, knowledge-ul tot trebuie construit, execuția tot trebuie să existe. Independența reală costă, cere timp și cere un sistem serios în spate. Fără asta ești independent doar pe hârtie.

Ce înțelegi prin marketing muzical, pentru că pare să existe o confuzie mare în piață?

Există într-adevăr o confuzie și, sincer, uneori mă amuză puțin, pentru că e atât de răspândită. A devenit cumva acceptat că dacă postezi pe TikTok, ai făcut marketing. Ei bine, n-ai făcut. Ai postat pe TikTok.
O campanie care funcționează combină în paralel playlist pitching către DSP-uri, relație cu presa, strategie de conținut, advertising plătit, sincronizare cu radioul acolo unde are sens, community building. Toate astea trebuie să meargă împreună și în același timp. Dacă faci doar una dintre ele, poți să ai noroc… uneori. Dacă le combini corect, nu mai depinzi de noroc. Asta e logica pe care o aplic în toate proiectele cu care lucrez, indiferent de notorietatea lor.

Vorbești mult despre pitching către DSP-uri. De ce e atât de ignorat în România?

Pentru că industria locală a crescut cu radioul ca principal reper de validare și mulți au rămas acolo mental. Platformele de streaming funcționează complet diferit. Pitching-ul editorial trebuie trimis cu 4-6 săptămâni înainte de lansare, cu context clar: cine e artistul, ce audiență are deja, ce piețe vizezi, ce campanie pregătești în paralel. Nu e o rugăminte, e o conversație profesională în care vii cu argumente. Dacă trimiți cu două zile înainte sau fără niciun context, pur și simplu nu exisți pentru ei. Streaming-ul în România a crescut considerabil; oportunitatea e acolo, dar o ratezi dacă tratezi platformele ca pe un canal de distribuție și atât.

Un milion de views pe TikTok fără conversie. De ce mai e asta o problemă în 2026?

Un milion de views nu înseamnă nimic dacă nimeni nu apasă play pe Spotify sau pe altă platformă de streaming. Și asta e o realitate pe care industria evită să o spună cu voce tare. Am văzut piese care au explodat pe TikTok și au dispărut complet în trei săptămâni pentru că nu era nimic pregătit în spate. Pregătit înseamnă: playlist pitching trimis din timp, presă activată în paralel, un follow-up release gândit deja. Nu e mult. Dar trebuie să existe înainte ca valul să vină, nu după. TikTok e probabil cel mai puternic instrument de descoperire pe care l-a avut vreodată un artist independent, dar descoperirea trebuie să ducă undeva. Dacă nu există acel “undeva” construit dinainte, valul trece și gata.

România exportă muzică, dar câți artiști construiesc o prezență internațională cu adevărat sustenabilă?

Puțini, și nu e o problemă de talent; avem artişti foarte buni. E o problemă de infrastructură şi de gândire pe termen lung. Am văzut artişti cu zeci de milioane de streams în afară care nu ştiau din ce țări vin ascultătorii lor şi nu aveau niciun plan pentru ce urmează. Un hit izolat e o fereastră care se închide rapid dacă nu ştii să o foloseşti. Ca să începi să contezi pe o piață externă, ai nevoie de un release plan gândit specific pe acel teritoriu şi de follow-up constant, nu doar de upload şi aşteptare. Fiecare piață are logica ei. Polonia nu e Bulgaria; Turcia nu e Norvegia. Adaptarea reală înseamnă să tratezi fiecare teritoriu ca pe o campanie separată, nu ca pe o copie a ceea ce ai făcut acasă.

Cum vezi industria muzicală românească peste 5 ani?

Cred că o să fie mai matură şi mai competitivă şi asta e o veste bună pentru toată lumea. Independenții vor fi mai puternici, vor şti mai bine să lucreze cu platformele, vor gândi mai strategic. Ceea ce înseamnă că cei care stau pe loc acum o să simtă asta destul de curând. Industria asta se mişcă repede şi nu anunță când schimbă regulile. Structurile care cred că locul pe care îl au azi e garantat pentru mâine se înşeală. Concurența serioasă se construieşte în linişte.

Ce planuri ai pe viitor, unde vrei să ajungă Magheru 9 şi tu personal?

Am ajuns la planurile astea şi prin ce n-a mers, proiecte în care am intrat cu entuziasm şi din care am ieşit cu lecții clare despre ce nu mai accept şi ce nu mai negociez. Asta a clarificat mult ce vreau să construiesc. Sunt câteva direcții clare pentru perioada următoare. Una dintre ele e să lucrez şi cu proiecte emergente în care văd potențial real, fără angajament financiar din partea lor. Nu e o practică curentă, ci o excepție pe care mi-o permit acum, şi pe care o voi lua eu, în funcție de ce simt că merită. Vreau să fiu acolo de la început, nu să intru după ce lucrurile sunt deja pe jumătate decise.

Tot în planuri e şi educația muzicală, ceva la care mă gândesc tot mai serios. În septembrie 2026, m-am alăturat unei inițiative Mastering the Music Business şi voi susține un Music Marketing Accelerator. Un spațiu de lucru practic, fără teorie de umplură, din care participanții vor pleca cu un plan real pentru proiectul lor, nu cu notițe generale pe care nu ştiu cum să le aplice.

Şi dincolo de asta, îmi doresc să construiesc un cadru real pentru artiştii tineri şi pentru cei care vor să intre în industrie, un loc în care să învețe, să fie susținuți şi îndrumați. Ceva ce mulți dintre noi nu am avut când am început. Nu ştiu încă exact ce formă va lua, dar direcția e clară şi mă bucur că în sfârşit am libertatea să merg spre ea.